Plângere contravenţională. Decizia nr. 1018/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1018/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 1018/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.1018
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: E. B.
Judecător: D. N. G.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA (fostă D.G.F.P. Tulcea) cu sediul procesual ales în Tulcea, . bis, județ Tulcea, impotriva sentintei civile nr.54/10.02.2015 pronuntata de Judecatoria Babadag in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul-petent G. A. domiciliat în Tulcea, ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat av.A. F. in calitate de aparator al intimatului, in baza imputernicirii avocatiale existente la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Față de sustinerea aparatorului intimatului ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in apel.
Apărătorul intimatului, având cuvântul în apel, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, apreciind că în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.22 din O.G. nr.2/2001, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Prin plângerea contravențională adresată Judecătoriei Babadag la data de 26.09.2014 și înregistrată sub nr._, petentul G. A., a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție ./2009 nr._ din 08.09.2014 întocmit de DirecțiaGenerală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea -Administrația Fiscală Babadag și anularea amenzii contravenționale în sumă de 2.000 lei.
Prin sentința civilă nr. 54 din 10 februarie 2015, Judecătoria Babadag a admis în parte acțiunea având ca obiect plângere contravențională, și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 2.000 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției ./2009 nr._ din 08.09.2014 cu sancțiunea avertismentului.
Totodată au fost menținute celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ./2009, nr._, încheiat în data de 08.09.2014 de D.G.R.G.P. G. – Serviciul Fiscal Babadag, administratorul societății petente a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 41 alin. 2 lit. e din Legea nr. 82/1991, reținându-se că reprezentantul legal al societății S.C. S. Grand S.R.L. S. Rusă nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art.41 alin.2 lit.e din Legea nr.82/1991 privind depunerea bilanțului la 31.12.2013 cu termen de depunere 30 mai 2014, constatările efectuându-se la sediul Serviciului Fiscal Orășenesc Babadag.
De asemenea, instanța de fond a reținut că la rubrica „alte mențiuni” în actul sancționator s-a consemnat mențiunea că reprezentantul societății nu se află de față la întocmirea prezentului proces-verbal, nefiind semnat de vreun martor.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor și nu conține și nici alte vicii de formă care să atragă constatarea din oficiu a nulității actului sancționator.
Cu privire la pretinsa nerespectare a art. 17 din O.G. nr. 2/2001, motivată de către petent prin lipsa din cuprinsul procesului verbal a mențiunilor privind sediul S.C. S. Grand S.R.L., instanța de fond a reținut că această critică este neîntemeiată, întrucât sancțiunea s-a aplicat petentului persoană fizică, iar nu societății comerciale al cărei reprezentant legal este petentul, astfel încât lipsa datelor de identificare ale societății nu poate atrage sancțiunea nulității absolute impusă de textul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește critica petentului privind încălcarea de către agentul constatator a prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în sensul lipsei din cuprinsul procesului verbal a locului încheierii actului sancționator, instanța de fond a reținut că, în acord cu prevederile Deciziei I.C.C.J. complet R.I.L. nr. XXII/19.03.2007, publicata in M. Of. nr. 833/05.12.2007, încălcarea prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, se sancționează cu nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției, astfel că pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor este necesar ca reclamantul-contravenient să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația ce-i revenea potrivit legii, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor.
Instanța de fond a reținut că, în cauză, petentul nu a probat că ar fi suferit vreo vătămare prin dresarea actului sancționator în această manieră, motiv pentru care a considerat neîntemeiată solicitarea de a se constata nulitatea procesului verbal.
Tot pentru considerentele mai sus expuse, instanța de fond a respins criticile petentului ce vizează încălcarea art. 16 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, privind lipsa sediului, numărului de înmatriculare în registrul comerțului, a art. 19 alin. 1 și 3 din O.G. nr. 2/2001, privind neindicarea motivelor care au condus la încheierea procesului verbal în lipsa martorului.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție prima instanță a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de prezumția relativă de adevăr până la proba contrară.
A mai arătat instanța că în soluționarea plângerii contravenționale trebuie observate prevederile art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravențională și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.
Cu privire la contravenția reținută în sarcina petentului instanța de fond a considerat că aceasta întrunește elementele unei acuzații în materie penală în sensul art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O. întrucât câmpul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter represiv și preventiv și pe cale de consecință, în speță, petentului i-au fost recunoscute garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție, prevăzută de paragraful nr. 2 al art. 6 din C.E.D.O.
Instanța de fond a solicitat organului constatator să comunice dacă anterior, petentul a mai fost sancționat contravențional, iar cu adresa nr. 2150/06.02.2015 intimata a comunicat că petentul nu a mai fost sancționat contravențional.
La individualizarea sancțiunii instanța de fond a apreciat că, raportat la pericolul social concret al faptei, la împrejurările în care a fost săvârșită fapta și atitudinea contravenientului, la faptul că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, petentul nu a mai fost sancționat contravențional pentru fapte similare, se impune, pentru o justă individualizare a sancțiunii, reindividualizarea acesteia.
A arătat judecătorul primei instanțe că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, iar pentru a se realiza justa individualizare a sancțiunii ce urmează a fi aplicată, agentul constatator trebuie să facă o apreciere cât mai corectă a pericolului social al faptei.
În consecință, apreciind asupra individualizării sancțiunii, în contextul împrejurărilor cauzei și dând semnificația cuvenită gradului de pericol social concret al faptei săvârșite unit cu atitudinea contravenientului, instanța de fond a apreciat că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și a se atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea respectării pe viitor a dispozițiilor legale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, criticând-o sub aspectul individualizării sancțiunii aplicată intimatului-petent.
Astfel, arată apelanta intimată că fără a minimaliza pericolul social al faptei săvârșite de intimatul-petent, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 7 din O.G. nr. 92/2001 în ceea ce privește reindividualizarea sancțiunii amenzii în cuantum de 2.000 lei aplicată intimatului-petent în temeiul art. 42 pct. 2 lit. e din Legea nr. 82/1991 cu sancțiunea avertismentului, și consideră că, în raport de motivarea instanței de fond și de susținerile intimatului petent, transformarea în avertisment a amenzii contravenționale în sumă de 2.000 lei nu reprezintă soluția pentru ca intimatul petent să conștientizeze fapta săvârșită.
Învederează apelanta-intimată că fapta intimatului-petent este un act de indisciplină în respectarea legislației și aduce atingere autorității instituțiilor statului, precum și faptul că acesta încearcă să facă din instanță o pârghie permisivă de a încălca legea, și nu se impunea reindividualizarea sancțiunii aplicate întrucât fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea că desfășurarea activității comerciale ilicite produc consecințe negative directe și pe termen lung asupra economiei naționale.
Consideră apelanta-intimată că respectarea disciplinei impusă de Legea nr. 82/1991 se poate realiza doar prin menținerea sancțiunilor pecuniare aplicate, implicit a sancțiunilor amenzii contravenționale, astfel că sancțiunea avertismentului nu ar avea rolul de a corecta atitudinea intimatului-petent, ci dimpotrivă ar fi un impuls în continuarea săvârșirii de fapte ilicite în baza aceleași rezoluții contravenționale.
Pe cale de consecință, apelanta-intimată solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile nr. 54 din data de 10.02.2015 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul civil nr._, în sensul respingerii plângerii contravenționale, menținerea procesului-verbal de contravenție în totalitate, ca fiind temeinic și legal întocmit și obligării intimatului-petent la plata totală a amenzii contravenționale.
Examinând criticile aduse de apelantă împotriva sentinței civile mai sus nominalizate, prin prisma dispozițiilor art. 476 și următoarele Cod procedură civilă, tribunalul reține că acestea au caracter nefondat, pentru următoarele considerente:
Principala problemă juridică dedusă analizei în calea de control judiciar constă în stabilirea corectei individualizări a sancțiunii contravenționale aplicate intimatului G. A. pentru comiterea faptei de nedepunere a bilanțului contabil de la data de 31.12.2013, cu termen final la data de 30.05.2014, în calitate de reprezentant al ., contravenție pentru care prima instanță a dispus înlocuirea amenzii cu avertisment.
În acest context, din actele și lucrările dosarului rezultă că în speță prima instanță a aplicat în mod just dispozițiile art. 7 alin. 2 din OG 2/2001, potrivit cu care în cazul în care fapta este de o gravitate redusă se aplică sancțiunea avertismentului, chiar dacă nu este prevăzută în actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției, întrucât:
- intimatul, în calitate de reprezentant legal al societății, și-a îndeplinit obligația de a depune documentul contabil, în format electronic, la data de 22.09.2014, la scurt timp după încheierea procesului verbal de contravenție,
- nu a rezultat că statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ar suferit vreun prejudiciu ca urmare a faptei reținute în sarcina intimatului,
- nu s-au administrat probe certe că ar fi existat vreo intenție a intimatului de a se sustrage cu rea-credință de la evidențierea veniturilor societății comerciale, vinovăția acestuia îmbrăcând forma simplă a neglijenței,
- sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a conduce la îndreptarea făptuitorului, intimata putând aplica sancțiuni mai dure, orientate spre maximul permis de lege, în cazul comiterii de către intimat a altor fapte similare, în viitor.
Față de cele arătate, nu există temeiuri juridice valide pentru admiterea apelului, urmând a fi menținută hotărârea atacată, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelantul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA (fostă D.G.F.P. Tulcea) cu sediul procesual ales în Tulcea, . bis, județ Tulcea, impotriva sentintei civile nr.54/10.02.2015 pronuntata de Judecatoria Babadag in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul-petent G. A. domiciliat în Tulcea, ., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător,
E. B. D. N. G.
Grefier,
P. L.
Jud. fond. A.C.
Redactat jud. D.N.G./24.12.2015
Tehnoredactat gref. P.L./G.R./24.12.2015/ 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1016/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 75/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
