Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1006/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1006/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 1006/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1006
Ședința publică de la data de 11 Noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelantul-reclamant V. M., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.1844 din 10 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ /2015 având ca obiect „revendicare imobiliară și grănițuire”, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. R. S.A., cu sediul în mun. Tulcea, ., județul Tulcea.
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 28 octombrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise și având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 04 noiembrie 2015 și, ulterior la data de 11 noiembrie 2015 când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 13.05.2014 sub nr._, reclamantul V. M. a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâta S.C. R. S.A. Tulcea, solicitând stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile părților și obligarea pârâtei sa-si retragă gardul pe linia de hotar, iar in caz de refuz încuviințarea de a fi mutat pe cheltuiala acesteia. Totodată, reclamantul a cerut ca în urma stabilirii liniei de hotar, pârâta sa fie obligata sa-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren ocupata de aproximativ 259 mp, situat în extravilanul municipiului Tulcea (. C.F. nr. 4877/N Tulcea, cu număr top 2089, amplasat în sola 18, .>
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 583/8.03.2004 de Biroul notarului public „E. Frosina” din Tulcea a cumpărat suprafața de 5000 mp teren situat în extravilanul municipiului Tulcea, înscris în C.F. nr.4877/N Tulcea cu număr top 2089, amplasat în sola 18, . vecini la nord, vest și est - drum și la sud V. I..
A precizat reclamantul că între terenul său si terenul pârâtei exista semne exterioare de delimitare, dar din măsurători rezultă că nu sunt amplasate pe traseul hotarului dintre cele doua proprietăți, motiv care generează neînțelegeri. Urmare a măsurătorilor efectuate cu specialiști topo, a constatat că pârâta posedă pe latura de nord a proprietății sale, fără nici un drept, o suprafața de aproximativ 259 mp, suprafața corectă urmând a fi determinată prin expertiză.
A mai afirmat reclamantul că prin adresele din data de 17.05.2013 și din data de 17.03.2014 a solicitat pârâtei să stabilească pe cale amiabilă linia de hotar conform coordonatelor din fișa cadastrală și să-i lăsată în deplină proprietate și posesie suprafața ocupată, dar aceasta a refuzat.
Pârâta S.C. R. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că în realitate gardul ce desparte cele două proprietăți se afla edificat pe vechiul amplasament și nu ocupă nici o suprafața de teren din proprietatea reclamatului.
A precizat pârâta că a obținut dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 6660,90 mp in anul 2002 conform procesului-verbal de adjudecare pentru bunuri imobile, cu mențiunea ca din schițele topografice sunt ocupați efectiv doar 6498 mp. Se arată că lipsa de teren se datorează debitoarei . Tulcea, care, anterior vânzării la licitație publica de către DSFPCFS Tulcea, nu a efectuat dezmembrarea terenului pentru individualizarea loturilor ce urmau a fi adjudecate de proprietarii construcțiilor de pe teren, in urma măsurătorilor cadastrale s-au constatat diferențe de teren în minus la fiecare adjudecatar.
A mai arătat pârâta că imobilul cumpărat reprezintă un abator care a existat întotdeauna pe amplasamentul împrejmuit, situație constatata si prin sentința civila nr. 3027/23.10.2012 definitiva si irevocabila.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reluat în esență susținerile din cererea de chemare în judecată, solicitând admiterea acțiunii.
În probațiune s-a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și expertiză tehnică topo-cadastrală.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr.1844 din 10 iunie 2015 a admis în parte acțiunea având ca obiect revendicare imobiliară și grănițuire, acțiune formulată de reclamantul V. M., în contradictoriu cu pârâta S.C. R. S.A. și a dispus grănițuirea imobilelor prin stabilirea liniei de hotar pe actualul amplasament, evidențiat prin de punctele nr. D-51-6-52-53-54-55 din planșa nr. 1 anexă la Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert T. O..
Totodată a respins cererea de revendicare, ca nefondată și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 750 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 583/8.03.2004 de Biroul notarului public „E. Frosina” din Tulcea, reclamantul V. M. a achiziționat de la D. D. M. și D. M. suprafața de 5000 mp teren situat în extravilanul municipiului Tulcea, înscris în C.F. nr.4877/N Tulcea cu număr top 2089, amplasat în sola 18, . vecini la nord, vest și est drum și la sud V. I..
Pârâta S.C. R. S.A. Tulcea deține în proprietate o suprafață de 6660,90 mp teren, achiziționată prin vânzarea la licitație publică în urma procedurilor de executare silită a debitoarei . Tulcea efectuată de organele fiscale.
În cauză a fost efectuat raportul de expertiză tehnică topo-cadastrală de către expert T. O., iar pârâta a depus la dosar sentința civilă nr. 3027/23.10.2012 a Judecătoriei Tulcea și decizia civila nr. 393/20.05.2013 a Tribunalului Tulcea, pronunțate în dosarul nr._ ce a avut ca obiect o acțiune în grănițuire formulată de . în contradictoriu cu S.C. R. S.A. Acțiunea reclamantei din acel dosar a fost respinsă, constatându-se că în urma măsurătorilor efectuate pentru realizarea documentațiilor cadastrale ambele părți au suprafețe mai mici de teren decât cele consemnată în procesele-verbale de adjudecare.
Față de probatoriul administrat în cauză, s-a constatat că acțiunea reclamantului este admisibilă în parte, respectiv numai în ceea ce privește cererea de grănițuire a celor două proprietăți, neexistând dovezi din care să rezulte că pârâta a ocupat fără drept vreo suprafață de teren din proprietatea sa care să justifice și admiterea acțiunii în revendicare.
S-a mai reținut că, reclamantul a achiziționat într-adevăr conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 583/8.03.2004 o suprafață de 5000 mp, dar expertiza tehnică topo-cadastrală efectuată în cauză a stabilit că în fapt de către deține o suprafață de numai 4579 mp, situație constatată și în cazul pârâtei, care de asemenea ocupă efectiv numai 6473 mp față de 6527 mp conform documentației cadastrale.
În condițiile în care ambele părți ocupă în fapt suprafețe de teren mai mici decât cele menționate în actele de proprietate, terenurile sunt delimitate de un gard despărțitor care exista anterior întocmirii documentației cadastrale a terenului reclamantului, iar terenul pârâtei se află parțial pe o platformă betonată, nu se poate concluziona că S.C. R. S.A. ar fi ocupat o suprafață din proprietatea reclamantului.
În aceste condiții, prima instanță a constat că, cererea de revendicare formulată de reclamant este nefondată, iar față de prevederile art. 560 din Codul civil a dispus grănițuirea imobilelor deținute de părți prin stabilirea liniei de hotar pe actualul amplasament, evidențiat prin de punctele nr. D-51-6-52-53-54-55 din planșa nr. 1 anexă la Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert T. O..
În privința cheltuielilor de judecată s-a reținut că, din înscrierile depuse la dosar rezultă că acestea au fost efectuate numai de reclamantul V. M., fiind în cuantum de 1925 lei, din care 625 lei taxa judiciară de timbru, 1200 lei onorariu expert și 100 lei onorariu avocat.
Având în vedere dispozițiile art. 453 alin. 2 teza I din Codul de procedură civilă, față de împrejurarea că cererea admisă privind grănițuirea profită în mod egal ambelor părți s-a apreciat că, cheltuielilor de judecată vor fi suportate de aceeași manieră, prima instanță luând în considerare astfel valoarea taxei judiciare de timbru de numai 100 lei achitată de reclamant doar pentru acțiunea în grănițuire și, pe cale de consecință, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 750 lei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel reclamantul V. M., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Astfel, a arătat apelantul că pentru stabilirea liniei de hotar pe actualul amplasament instanța de fond nu a ținut cont de limitele proprietăților stabilite de expert conform coordonatelor din documentațiile cadastrale redate în Anexa 1 la raportul de expertiză, iar respingerea cererii de revendicare este greșit motivată, considerentele fiind contrare răspunsului dat de expert la obiectivul nr.3, respectiv ”ținând cont de coordonatele din documentația cadastrală pârâta ocupă 421 mp din terenul reclamantei”.
Potrivit cerințelor procedurale, în acțiunea având ca obiect revendicare, ambele părți trebuie să-și probeze titlurile. Reclamantul a depus titlul de proprietate, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 583/08.03.2004 pentru suprafața de 5.000 mp cu documentația cadastrală, număr cadastral 2089, delimitarea celor 5000 mp proprietatea fiind redată în fapt de schița cadastrală și coordonate.
Pârâta nu a depus titlul de proprietate pentru ca instanța de judecată să cerceteze titlurile și să pronunțe o hotărâre în favoarea acelei părți al cărui titlu este mai bine caracterizat din punct de vedere juridic.
Conform art. 25 din Legea nr. 7/1996 și art. 890 din N.C.C., înscrierea în cartea funciară își va produce efectele de opozabilitate de la data înregistrării reclamantului este anterioară pârâtei. Conform art. 565 N.C.C., în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte de carte funciară, extras care s-a depus la dosarul cauzei (fila 9).
Prin expertiza topo efectuată în cauză au fost identificate cele două proprietăți redate în Anexa 1, astfel:culoarea verde, lotul proprietatea reclamantului; culoarea galben, lotul proprietatea pârâtei în suprafața totală din titlul de proprietate.
Așa cum sunt redate pe planșă, rezultă că între cele două proprietăți este o suprafață liberă și drum ceea ce coincide cu titlul reclamantului de proprietate și documentația cadastrală nr. 2089.
In anexa 1 la raportul de expertiză efectuat în dosar se redă cu culoare roșie terenul deținut în prezent de pârâtă, care ocupă fără drept atât terenul liber cu drum cât și suprafața de 421 mp din proprietatea reclamantului. Suprafața ocupată de pârâtă fără drept este în afara coordonatelor din documentația cadastrală a propriului titlu de proprietate.
Concluzionează apelantul că, pârâta ocupă fără drept atât terenul liber cu drum, cât și 421 mp din proprietatea reclamantului, iar motivarea instanței de fond din pagina trei a hotărârii atacate precum că nu există dovezi din care să rezulte că pârâta ocupă fără drept este nereală, nelegală și contrazisă de expertiza topo, ignorând coordonatele.
Documentația cadastrală a reclamantului cu nr. 2089/2001 poartă ștampila dreptunghiulară cu mențiunile verificat și recepționat și nr. 2086/22.01.2001, pe când a pârâtei nu.
Dacă s-ar menține linia de hotar stabilită de instanța de fond, proprietatea reclamantului nu va mai fi de 5000 mp, ci de 4579 mp, deci mai mică cu 421 mp, așa cum a stabilit și expertul, iar pârâta se va îmbogăți fără justă cauză, fiind obligată la restituire conform art. 1345-1347 N.C.C.
Totodată apelantul arată că, la fond pârâta nu a solicitat (cerere reconvențională) modificarea propriei documentații cadastrale, a coordonatelor pe care le are și implicit a altor limite a proprietății, ceea ce probează că instanța de fond nu a fost învestită cu capătul de cerere având ca obiect rectificarea sau modificarea cărții funciare a pârâtei conform art. 33 din Legea nr. 7/1996.
Instanța de fond în motivarea hotărârii atacate a reținut greșit faptul că terenurile sunt delimitate de un gard despărțitor care exista anterior întocmirii documentației cadastrale. Prin cererea de chemare în judecată s-a cerut ca pârâta să-și retragă gardul de pe proprietatea reclamantului, iar prin precizările de la fila 87, pagina 2 (fila 88) la punctul 4 s-a precizat că acel gard a fost confecționat de pârâtă după întocmirea documentației cadastrale, iar afirmația expertului de pe ultima pagină a răspunsului la obiecțiuni, precum că la întocmirea documentației cadastrale exista gardul nu este reală, iar pentru a dovedi această situație de fapt s-a solicitat audierea martorului propus. Instanța de fond prin încheierea din data de 20.05.2015 a respins proba testimonială, apreciind că nu este utilă soluționării cauzei.
In motivarea hotărârii instanța de fond neîntemeiat arată că pârâta ar ocupa în fapt o suprafață de teren mai mică decât cea din actele de proprietate, deoarece aceasta ocupă legal suprafața din schița cadastrală, delimitată prin coordonate, plus terenul liber dintre cele două proprietăți la care se adaugă suprafața de 421 mp ocupată fără drept din proprietatea reclamantului.
Nu este reală și implicit nici probată afirmația că, terenul pârâtei ar fi o platformă betonată, în fapt doar construcția este pe platformă și ocupă până la 50% din teren.
În consecință, apelantul a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în senul admiterii cererii.
În drept, apelantul a invocat dip. art.466-482 Cod proc. civ.
Intimata S.C. R. S.A. nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 583 din 08 martie 2004 de notar public E. F., apelantul-reclamant a achiziționat de la numiții D. D. M. și D. M. suprafața de 5000 mp teren situat în extravilanul mun. Tulcea, înscris în CF nr. 4877/N Tulcea, cu număr top 2089, amplasat în sola 18, . vecini la nord, vest și est- drum și la sud V. I..
La rândul său pârâta-intimată . în proprietate o suprafață de 6660,90 mp teren achiziționat prin vânzarea la licitație publică în urma procedurilor de executare silită a debitoarei S.C. Agroindustriala Dealu S.A. Tulcea, licitație efectuată de către organele fiscale.
Reclamantul-apelant susține că pârâta-intimată ar ocupa fără drept o suprafață de aproximativ 259 mp teren din terenul său.
În prezenta cauză esențiale sunt concluziile raportului de expertiză topo-cadastrală, expertiză efectuată de expert T. O. care a identificat potrivit actelor de proprietate imobilul apelantului reclamant și care se află în localitatea Tulcea, ./4, număr cadastral 2089, număr CF_, iar imobilul pârâtei intimate se află în localitatea Tulcea, ., număr cadastral 3973/1, număr CF_.
Imobilul a cărui proprietar este S.C. R. S.A. are număr cadastral 3973/1 și acesta rezultă din dezmembrarea imobilului cu număr cadastral 3973 a cărui proprietar a fost S.C. Agroindustriala Dealu S.A. Tulcea.
Tot expertul precizează că acest cadastru care aparține pârâtei intimate S.C. R. S.A. nu este corect întocmit deoarece nu respectă forma proprietății împrejmuite, creează suprapunere cu documentația cu număr cadastral 2089, proprietar V. M., creează goluri (teren neocupat de nimeni) cu documentația cu număr cadastral 2089 proprietatea lui V. M. iar limita de vest a cadastrului depășește limita teritoriului administrativ Tulcea și ocupă o suprafață din Lacul Somova.
Pe de altă parte, documentația cu număr cadastral 2089 ce aparține apelantului reclamant V. M. nici aceasta nu a fost corect întocmită deoarece în momentul întocmirii documentației proprietatea pârâtei intimate S.C. R. S.A. a fost împrejmuită.
Mai arată expertul că având în vedere coordonatele de la numărul cadastral 2089, rezultă că autorizatul care a întocmit cadastrul ori a intrat abuziv pe proprietatea împrejmuită a vecinului pentru a efectua măsurători, ori a întocmit documentația din birou fără a efectua măsurători.
Concluzionează expertul că suprafața de teren deținută la fața locului de către apelantul reclamant este de 4579 mp iar conform documentației cadastrale suprafața de teren este de 5000 mp și aparține lui V. M. conform contractului de vânzare cumpărare, dar în realitate acesta ocupă doar suprafața de 4579 mp.
Pârâta-intimată deține prin actul de vânzare la licitație suprafața de 6660,90 mp iar expertul pe teren din măsurători la fața locului a constatat că aceasta deține de fapt suprafața de 6437 mp.
Față de această situație corect prima instanță a reținut că ambele părți ocupă în fapt suprafețe de teren mai mici decât terenurile menționate în actele lor de proprietate și că terenurile sunt delimitate de un gard despărțitor care exista anterior întocmirii documentației cadastrale.
În situația în care niciuna dintre părți nu posedă în fapt suprafețele de teren înscrise în actele lor de proprietate nu se poate concluziona că pârâta intimată ar ocupa o suprafață de teren din proprietatea apelantului reclamant.
Corect a reținut prima instanță că în aceste condiții acțiunea în revendicare formulată de către reclamant este nefondată dar față de prevederile art. 560 cod civil instanța de fond a putut doar soluționa capătul de cerere cu privire la grănițuirea imobilelor deținute de părți.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelantul-reclamant V. M., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., ., județul Tulcea, în împotriva sentinței civile nr.1844 din 10 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ /2015 având ca obiect „revendicare imobiliară și grănițuire”, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. R. S.A., cu sediul în mun. Tulcea, ., județul Tulcea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 11 Noiembrie 2015.
Președinte, S. R. | Judecător, R. A. V. | |
Grefier, D. B. |
Red.sent.civ.jud. G.N.
Red./dec.civ.jud.R.S./09.12.2015
Tehnored.gref.DB+ gref. GE/09.12.2015/4ex.
..apelant/1 ex. intimată.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 691/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1008/2015. Tribunalul... → |
|---|
