Plângere contravenţională. Decizia nr. 691/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 691/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-08-2015 în dosarul nr. 691/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 691/2015
Ședința publică de la 25 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. N.
JUDECĂTOR: F. Șurculescu
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea cauzei apelului civil formulat de apelantul petent B. S. C. cu domiciliul în B., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.171/10.03.2014 pronunțată de Judecătoria Măcin, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat av.I. A. D. pentru apelantul petent, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen,motivat și timbrat, precum și că, în cauză s-a depus întâmpinare, după care:
Av.I. A. D., având cuvântul pentru apelantul petent, solicită în probatoriu a se cere relații de la Biroul de metrologie ce vizează fotografiile aflate la fila 17 din dosarul de fond, respectiv pentru a se da lămuriri în ce privește litera F ce apare în foto 1, precum și lămuriri referitoare la faptul că în intervalul orar 15.24.21-15.24.39 circulând numai înainte s-a ajuns de la Km 311 la km 310 trecând prin km 312.
Solicită aceste lămuriri deoarece în opinia petentului aceste planșe foto relevă o eroare de funcționare, ceea ce înseamnă că înregistrările sunt nereale.
Instanța, deliberând, respinge cererea în probatoriu formulată de către apelant ca nefiind utilă cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat sau probe de administrat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra apelului.
Av.I. A. D., având cuvântul în apel pentru apelantul petent, solicită admiterea apelului cu consecința admiterii plângerii și anulării procesului-verbal de contravenție, arătând că prin actul sancționator s-a reținut că a circulat cu viteza de 102 Km/h în localitate.
În acest sens, arată că petentul a negat situația reținută și în apărare a invocat erorile înregistrărilor efectuate, astfel că având în vedere aceste marje de eroare se poate trage concluzia că apelatului petent îi lipsește vinovăția pentru a i se reține permisul de conducere.
De asemenea, arată că în raportul agentului de poliție se face vorbire ca poziție de km 115, însă din planșele foto nu reiese aceeași poziție, aspect important pentru că plasează autoturismul înlăuntrul sau înafara localității.
Totodată, precizează că, potrivit poziției autoturismului și cum acesta a circulai mergând înainte, nu se poate ajunge la o distanță mai mică trecând printr-o distanță mai mare, iar la dosar deși există un buletin de verificare metrologică, nu există un certificat de omologare și nici dovada sigilării.
În concluzie, solicită admiterea cererii de apel, admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție.
Instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea formulată și înregistrată la Judecătoria Măcin sub nr._ din 16.09.2014, petentul B. S. C. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 11.09.2014, încheiat de I. Județean de Poliție Tulcea și exonerarea de la plata amenzii contravenționale ce i-a fost aplicată.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare în care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.171 din 10 martie 2015 instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul B. S. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatarea a contravenției ., nr._ din 11.09.2014 încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului Tulcea petentului B. S. C. i-a fost aplicată o amendă contravențională în sumă de 810 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 121 alin.1 din R.A. a O.U.G. 195/2002, reținându-se că în data de 11.09.2014, orele 15:24, pe DE87 km.15 în localitatea Văcăreni, petentul a fost surprins de aparatul radar Autovision montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI –_, hard 31, pe în timp ce conducea autoturismul marca Chevrolet cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 102 Km/h.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului -art. 34- rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța a avut în vedere dispozițiile Ordinului Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009 privind aprobarea Normei de Metrologie Legală NML 021-05 conform cărora utilizarea cinemometrelor trebuie să fie efectuată de către operatori calificați, cinemometrele trebuie să fie verificate metrologic, iar înregistrările efectuate cu ajutorul cinemometrelor trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; sensul de deplasare a autovehiculului; viteza reținută și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Văzând aceste dispoziții legale, instanța de fond a constatat că, în cauză, au fost respectate cerințele prescrise de Norma de Metrologie Legală NML 021-05, iar înregistrarea autoturismului contestatorului are forță probantă și constituie mijloc de probă în accepțiunea legii.
Din înscrisurile depuse a rezultat că aparatul radar utilizat era verificat în termenul de valabilitate, iar agentul de poliție era autorizat a utiliza aparatura radar și a acționat în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Din planșa foto depusă la dosar (fila 17) precum și CD-ul aflat la fila 19 dosar, a rezultat cu claritate autoturismul condus de petent, numărul de înmatriculare și viteza de deplasare, aspecte ce concordă întru-totul cu situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție.
Referitor la vitezele maxime admise, acestea sunt prevăzute de art. 49 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.: pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) - 100 km/h; în localități - 50 km/h. Această din urmă limită de viteză ar fi trebuit să fie respectată de contestator, având în vedere că a fost surprins de aparatul radar în interiorul localității.
Față de jurisprudența Curții EDO, instanța de fond a considerat că, într-adevăr, prin asimilarea procedurii contravenționale celei penale, „acuzatul” beneficiază de prezumția de nevinovăție, statuată de art. 6 din Convenția EDO, dar așa cum prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție nu are caracter absolut, nici cea a nevinovăției nu are acest caracter. Aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor poate fi privită doar din perspectiva nuanțată a invocării sarcinii probațiunii, în raport de modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție, instanța europeană, prin jurisprudența sa, permițând valorificarea prezumțiilor, însă în limite rezonabile.
În măsura în care organul constatator a dovedit prin probe că fapta ilicită reținută în sarcina contestatorului a fost săvârșită de către acesta, nu mai operează în beneficiul contestatorului prezumția de nevinovăție, în vreme ce prezumția de veridicitate a procesului-verbal poate fi invocată.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale evocate și situația de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că probele administrate nu au fost de natură să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat, ci, dimpotrivă, că acestea conduc la concluzia reținerii vinovăției contestatorului în săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat.
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciind că în speța de față aceste dispoziții nu au fost încălcate, sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 810 lei aplicată petentului proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de acesta, în condițiile în care acesta a depășit cu 52 Km./h. limita maximă legală de viteză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel petentul B. S. C..
Se susține în motivarea apelului că prin procesul verbal atacat s-a retinut in mod nejustificat in sarcina sa faptul ca, la data de 11.09.2014, ar fi circulat pe raza localitatii Vacareni cu viteza de 102 km/h.
Arată apelantul că a solicitat instantei de fond sa aiba in vedere marjele de eroare de +/- 3% aplicabile măsurătorilor făcute de cinemometre.
Astfel, susține în continuare apelantul că fata de marjele de eroare ale aparatului radar, la o viteza de 102 km/h, se poate retine ca ar fi circulat cu 3,06km/h mai puțin, ceea ce nu justifica reținerea permisului său de conducere.
De asemenea, învederează apelantul că a solicitat instantei de fond sa aiba in vedere cazierul său contravențional, conform caruia a fost sanctionat contravențional o singura data, in urma cu 5 ani, pentru o infracțiune minora.
Subliniază apelantul că planșele fotografice, aflate la fila 17 de la dosarul cauzei, releva o eroare de funcționare, motiv pentru care nici acestea si nici CD-ul generat de inregistrarea aceluiași cinemometru nu pot fi avute in vedere pentru a se retine vinovatia sa.
Astfel, conform planșelor fotografice, se poate observa urmatoarele:
- orele 15.24.21 - figurez la poziția km 311+028
- orele 15.24.25 - figurez la poziția km 312+028
- orele 15.24.39 - figurez la poziția km 310+028
In intervalul orar 15.24.21-15.24.39, timp de 18 secunde, evidențiază apelantul că a mers numai inainte, astfel incat nu avea cum sa ajungă de la km 311 la km 310, trecând prin km 312.
Mai mult, arată apelantul că din fotografia nr. 1 nu reiese ca autoturismul condus de el ruleaza cu viteza de 102 km/h, numărul de înmatriculare nefiind vizibil.
Menționează apelantul că este cunoscut faptul ca cinemometrele sunt omologate o singura data pe an, ceea ce nu demonstrează buna lor funcționare in perioada intermediara controalelor anuale.
F. de argumentele expuse, solicită apelantul admiterea apelului formulat impotriva Sentintei civile nr. 171/10.03.2015 pronuntata de Judecatoria M. in dosarul nr._, cu consecința admiterii plângerii contravenționale si anularii ca nelegal si netemeinic a procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._/11.09.2014.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.171/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Măcin, ca temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este neîntemeiat:
În ceea ce priveste susținerea apelantului cum că fata de marjele de eroare ale aparatului radar, la o viteza de 102 km/h, se poate retine ca ar fi circulat cu 3,06km/h mai puțin, ceea ce nu justifica reținerea permisului său de conducere, se observă că potrivit dispozițiilor ORDINULUI Nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)" art. 3. 1. lit. c invocat de petent are în vedere momentul acordării aprobării de model și al verificărilor metrologice periodice și nu au legătura cu momentul funcționării propriu zis al acestora.
Un cinemometru care are rezultatul verificării admis se prezumă că indică exact viteza înregistrată, iar orice erori eventuale ale acestuia trebuie dovedite de cealalta parte, petentul nedovedind că circula cu o altă viteza decât cea reținută de agentul constatator.
În ceea ce priveste faptul că planșele fotografice ar indica o poziție diferita a autoturismului, în raport de direcția de circulare, din înregistrarea video se observă momentul în care autoturismul petentului intră în cadru, este înregistrat de aparatul radar, cifrele din josul imaginii despre care se face referire neindicând locul constatării faptei, în afara respectivelor cifre existând si altele, respectiv + 45 19. […].
În ceea ce priveste susținerea că din una dintre fotografii nu rezulta numărul autoturismului, din aceeași înregistrare video se observă cum autoturismul marca Chevrolet cu nr. de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 102 Km/h.
Astfel se observă că, sub aspectul legalității întocmirii și observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Relativ la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța va avea în vedere următoarele:
În speță, starea de fapt a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin. 2 din O.G. nr.195/2002, după cum rezultă din buletinul de verificare metrologică ( f. 18). Mai este de reținut că măsurarea vitezei de circulație a fost efectuată de către un operator calificat(atestatul de operator radar al agentului constatator aflat la f. 18), conform paragr.4.2 din Norma de metodologie legală NML 021-05, aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), aprobată prin Ordinul nr. 301/23.11.2005 emis de Biroul Român de Metrologie Legală.
Având în vedere aspectele anterior reținute instanța constată că situația de fapt din procesul-verbal atacat a fost reținută cu respectarea cerințelor metodologice prevăzute în paragr.3.5.1 și 4.3 din Norma de metodologie legală aprobată prin Ordinul nr. 301/23.11.2005 emis de Biroul Român de Metrologie Legală și, pe cale de consecință, va înlătura ca nefondate susținerile formulate.
Pe de altă parte, potrivit art. 49 alin. 1 din OUG nr.195/2002 „ limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h”, astfel încât instanța constata că fapta petentului de a circula cu viteza de 102 km/ h în localitate constituie contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/ 2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit.e din O.u.G. nr. 195/2002, fapt corect reținut de instanța de fond
Pe de altă parte, prima instanța a avut în vedere dispozițiile 21 alin.3 din OG nr. 5/ 2001: „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Astfel, aplicarea minimului prevăzut de lege pentru contravenția săvârșită realizează o corectă individualizare a sancțiunii, agentul constatator dând dovada de suficientă indulgența fața de contravenient
Având în vedere considerentele reținute anterior instanța apreciază ca hotărârea primei instanțe este legală și temeinică astfel încât va respinge apelul formulat de apelantul petent B. S. C. împotriva sentinței civile nr.171/10.03.2014 pronunțată de Judecătoria Măcin, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul petent B. S. C. cu domiciliul în B., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.171/10.03.2014 pronunțată de Judecătoria Măcin, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 August 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, Grefier,
D. N. F. Șurculescu L. R.
Jud.fond GMF
Red.jud.FȘ/09.09.2015
Tehnored.gref.LR/09.09.2015
4 ex./.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 694/2015. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1006/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
