Plângere contravenţională. Decizia nr. 1185/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1185/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 11-12-2015 în dosarul nr. 1185/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1185/2015
Ședința publică de la 11 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: C. D. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul petent C. V. cu domiciliul în C., ., nr.1A, ..20,jud.C., împotriva sentinței civile nr.828/20.03.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și timbrat, precum și că, în cauză s-au depus întâmpinare și răspuns la întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil analizat:
La data de 03.04.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ plângerea formulată de petentul C. V. prin care a solicitat anularea procesului verbal . nr._/17.03.2014 emis de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului-verbal ca legal și temeinic.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.828 din 20 martie 2015 instanța a admis în parte plângerea contravențională formulata de petentul C. V. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 17.03.2014 de intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA.
Pe cale de consecință, a redus cuantumul amenzii aplicate petentului prin procesul verbal . nr._ din 17.03.2014 încheiat de intimat, de la suma de 5000 lei, la suma de 2000 lei, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal contestat petentul a fost amendat cu 5000 lei pentru că, în calitate de conducător al unei societăți specializate de pază nu a luat măsurile necesare pentru înarmarea agenților de securitate, așa cum era prevăzut în planul de pază avizat de către IPJ Tulcea sub nr._ din 17.02.2014, încălcând astfel prevederile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 333/2003, fapta fiind prevăzută ca și contravenție de art. 60 lit. A din Legea 333/2003 și sancționată de art. 61 lit. B din aceeași lege.
Referitor la apărarea petentului că acesta nu are nici o atribuție de conducere a societății SP Guard Security SRL, fiind astfel sancționat nelegal, în calitate de conducător al acesteia, administratorul societății fiind C. T. V., instanța de fond a reținut că această afirmație este falsă. Petentul încearcă să inducă în eroare prin depunerea la dosar a actului constitutiv al . SRL, unde apare ca administrator C. T. V. (fila 8).
Acest act constitutiv este însă întocmit în anul 2012, iar administrator devenise între timp chiar petentul, începând cu 03.10.2013, conform extrasului din baza de date a Oficiului Național al Registrului Comerțului aflat la dosar. Petentul avea calitatea de administrator și la data sancționării contravenționale, 17.03.2014.
Din probele administrate reiese următoarea situație de fapt: ., al cărei administrator este petentul C. V., în calitate de prestator, a încheiat cu achizitorul Direcția Silvică Tulcea contractul nr. 145/11.02.2014 (fila 57). Conform acestui contract, prestatorul s-a obligat să asigure paza camerei de armament de la Ocolul Silvic Rusca din cadrul Direcției Silvice Tulcea, cu sediul în mun. Tulcea, .. 4 bis, în perioada 01.03.2014 – 01.03.2015.
Potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, paza se organizează și se efectuează potrivit planului de pază, întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se păzesc, cu avizul de specialitate al poliției.
Direcția Silvică Tulcea, deținătoarea bunurilor păzite (camera de arme) a întocmit un astfel de plan de pază (filele 13 și urm.), depus spre avizare la poliție în 12.02.2014, conform adresei de înaintare (fila 92). Planul a fost avizat favorabil de către IPJ Tulcea la data de 17.02.2014 (fila 12), deci după 5 zile de la solicitarea avizului, deși potrivit art. 8 alin. 1 din HG 301/2012 termenul de avizare este de cel mult 30 de zile, astfel că instanța de fond a reținut că nu corespunde adevărului afirmația petentului că poliția ar fi tergiversat avizarea.
Planul de pază propus și avizat prevede că dispozitivul de pază este alcătuit dintr-un post fix permanent, cu un agent pe schimb, agentul fiind înarmat cu armament și muniție neletală (cap. I paragraful I, fila 14 din dosar).
La data controlului efectuat de agenții IPJ Tulcea la obiectivul de păzit, adică 12.03.2014, s-a constatat că agentul de securitate al . nu avea în dotare armament, așa cum prevedea planul de pază. În acest sens s-a încheiat un proces verbal de control (fila 89).
Faptul că agentul de pază nu era înarmat nu este contestat de către petent. Acesta recunoaște, prin plângerea contravențională, faptul că agentul era neînarmat, contrar prevederilor planului de pază, dar se apără susținând că deși a făcut demersurile necesare pentru a obține avizarea ca agenți de pază apți să fie dotați cu armament a angajaților ce urmau să păzească obiectivul, precum și pentru achiziționarea armei necesare, a fost împiedicat de către organele de poliție să își îndeplinească la timp obligația de a dota agenții cu armament, prin eliberarea cu întârziere a avizelor necesare.
Instanța de fond a reținut că nu este întemeiată nici această apărare a petentului. Poliția a eliberat avizele necesare către . cu operativitate, așa cum s-a arătat mai sus, după 5 zile de la solicitare pentru planul de pază și după 12-16 zile pentru avizarea personală a agenților de pază, deși termenul limită era de 30 de zile, perioada de la solicitare până la avizare fiind necesară pentru verificarea conduitei cetățenești a agenților ce urmau a fi dotați cu armament.
Situația de fapt constând în nerespectarea prevederilor planului de pază în ceea ce privește dotarea agenților cu armament este recunoscută de petent și prin mențiunile făcute în procesul verbal contestat.
Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 60 lit. a din Legea nr. 333/2003, constituie contravenție fapta de a nu lua măsurile de organizare și funcționare a pazei prevăzute la art. 5 alin. (1) din aceeași lege, conform căruia paza se organizează și se efectuează potrivit planului de pază. Astfel, având în vedere că în speță planul de pază prevederea înarmarea agenților, iar petentul nu a dotat agenții care efectuau paza cu armament, instanța de fond a reținut că această faptă constituie contravenția prevăzută de textul de lege menționat.
Petentul nu a fost în imposibilitate de a respecta planul de pază, așa cum afirmă, pentru că ar fi fost imposibil să obțină mai repede avizele necesare pentru înarmarea agenților și pentru procurarea armei. Contravenția a fost săvârșită în momentul în care s-a desfășurat activitatea de pază fără a fi respectat planul de pază, așa încât în situația în care ar fi așteptat să obțină toate avizele, înainte de a începe efectiv prestarea serviciilor, acesta nu ar fi săvârșit contravenția.
Petentul a început însă prestarea serviciilor, cu aproximativ trei săptămâni înainte de a își dota cu armament agenții, deoarece contractul încheiat cu beneficiarul prevedea data de 01.03.2014 ca dată de început a prestării serviciilor de pază.
Așadar, petentul a preferat să „câștige” o lună de contract, începând prestarea pazei înainte ca să îndeplinească toate condițiile prevăzute de planul de pază.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, instanța de fond a reținut că fapta constituie contravenție, prevăzută de normele legale mai sus menționate.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța de fond a reținut că potrivit art. 61 lit. b din Legea 333/2003, contravenția săvârșită de petent se sancționează cu amendă de la 2000 lei la 5000 lei.
Având în vedere că prin procesul verbal contestat s-a aplicat amenda de 5000 lei, instanța de fond a reținut că amenda aplicată petentului constituie maximul special prevăzut de lege.
Din actele dosarului rezultă că petentul a fost foarte diligent pentru dotarea agenților cu armament, solicitând avizarea agenților odată cu solicitarea avizării planului de pază (12.02.2014), încheind contracte de muncă cu agenții de îndată ce aceștia au fost avizați (28.02.2014 filele 69 și urm.) și solicitând eliberarea autorizației de cumpărare a armei pentru dotarea acestora la scurt timp (04.03.2014 fila 101), însă așa cum s-a arătat a preferat să înceapă prestarea serviciilor de pază de la data de 01.03.2014, chiar dacă nu îndeplinea încă această condiție cu privire la înarmarea agenților.
Este adevărat că, în plângerea contravențională, petentul dă dovadă de rea credință, de exemplu atunci când susține că nu el este administratorul societății de pază, atașând la dosar un act constitutiv care nu mai era de actualitate, deși la data procesului verbal și la aceea a plângerii contravenționale acesta avea calitatea de administrator.
Instanța de fond a reținut însă ca individualizarea sancțiunii contravenționale trebuie făcută în funcție de circumstanțele de la data săvârșirii faptei.
Astfel, având în vedere că din cuprinsul procesului verbal sau din alte probe nu reies elemente care să confere faptei o gravitate concretă sporită, care să îndreptățească individualizarea sancțiunii în sensul aplicării amenzii maxime prevăzute de lege, ci, din contră, așa cum s-a arătat, s-a reținut că petentul a depus eforturi pentru a se conforma prevederilor planului de pază chiar și înainte de a fi sancționat contravențional.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel petentul C. V..
Se susține în motivarea apelului că procesul verbal de contravenție . nr._/17.03.2014 este lovit de nulitate absoluta intrucât mențiunile cuprinse in acest act sunt susceptibile de subiectivism din partea agentului constatator, nu reflecta o situatie reala pe care sa o fi constatat in mod efectiv si la momentul invocat in actul de constatare, asa cum sunt cerințele art.l7 din OG nr.2/2001 actualizata in 2014.
Astfel, arată apelantul că asa cum rezulta din procesul verbal de aplicare a contravenției agentul constatator a precizat ca la 12.03.2014 ora 11,15 nu a luat masurile necesare pentru inarmarea agenților de securitate din obiectiv, desi stia ca a luat toate masurile posibile.
Pentru a face aceasta trimitere la modul general, arată în continuare apelantul că agentul de politie L. S. se bazeaza pe „constatarea” facuta tot la 12.03.2014 cind invoca un control făcut la camera de armament apartinind Direcției Silvice Tulcea.
Menționează apelantul că din examinarea Registrului Unic de control, document cu regim special inseriat si inregistrat atât la firma prestatoare cât si la beneficiar, rezulta ca la o data neprecizata situata inaintea datei de 01.04.2014 agentul de politie L. S. a efectuat un control la camera de armament a Direcției Silvice Tulcea ocazie cu care a constat doar ca „agentul de securitate P. D. D. a fost găsit fara a purta ecusonul individual de identificare la vedere. A fost sancționai contravențional cu PV . nr._”.
Admitind ca lucratorul de politie face trimitere la aceeași data cu cea mentionata in procesul verbal de constatare se constata ca intre mențiunile din cele doua acte nu exista corespondenta, lasând loc interpretării, ca momentele sunt disparate in timp.
Precizează apelantul ca in registru de control pina la data de 01.04.2014 ora 02.46 când obiectivul camera de armament a Direcției Silvice Tulcea a fost verificata, nu mai apare nici o alta adnotare facuta de vreun organ de control implicit de organul de politie.
Subliniază apelantul că, trecând peste obligația deontologica față de rigorile efectuării controlului in obiective care prevăd obligația expresa de a menționa printre altele data si ora desfasurarii activitatii de contrrol, organul de politie nu a făcut vreo referire la imprejurarea daca agentul de securitate P. D. Daniei avea asupra lui armament sau nu, mentionând numai ca nu avea ecusonul la vedere.
Ori daca agentul de politie ar fi constatat intradevar ca agentul de securitate P. D. D. nu avea asupra sa armament, sancțiunea aplicata prin procesul verbal . nr.l135633 ar fi fost pecuniara si pe masura gravitatii faptei, nicidecum un simplu „avertisment”.
Învederează apelantul că aceeași lacuna se constata si in precizarea orei sau intervalului orar in care s-a desfasurat activitatea de control a organului de politie, care se regaseste si in procesul verbal de constatare intocmit de agentul de politie L. S. in urma controlului invocat, a fi fost efectuat la 12.03.2014.
Asa fiind situatia, apreciază apelantul ca procesul verbal de contravenție intocmit de agentul de politie L. S. prin care a fost sanctionat contravențional cuprinde o situatie nereala, invocata in mod subiectiv fara a avea un fundament faptic si juridic.
Comportamentul profesional al lucratorului de politie manifestat in intocmirea actelor de verificare, control si sancționare in maniera comentata, da naștere la serioase indoieli cu privire la realitatea faptelor invocate ceea ce nu poate profita decât „contravenientului”, conform principiului „IN DUBIO PRO RJEO”.
Din aceste considerente, apreciază apelantul ca sentinta civila nr.828 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul_ este netemeinica si nelegala.
Consideră apelantul ca instanta de fond nu a apreciat corespunzător actele depuse în probațiune, limitându-se doar la individualizarea amenzii contravenționale.
F. de cele ce preced, consideră apelantul ca a făcut dovada temeiniciei cererii de apel, solicitând desființarea in tot a sentinței civile nr.828/20.03.2015 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul_, ca netemeinica si nelegala cu consecintele ce decurg din aceasta.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței nr.828 pronunțată la data de 20 martie 2015 de către Judecătoria Tulcea, ca temeinică și legală.
Prin răspunsul la întâmpinare apelantul a reiterat, în principiu, susținerile din cuprinsul cererii de apel.
Examinând apelul, prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că acesta nu este întemeiat.
Astfel, prin procesul-verbal de contravenție contestat în cauză, petentul-apelant a fost sancționat cu o amendă contravențională în cuantum de 5000 lei deoarece, în ziua de 12-03-2014, ora 11,15, la Direcția Silvică Tulcea, în calitate de conducător societate specializată de pază nu a luat măsurile necesare pentru înarmarea agenților de securitate din efectiv, așa cum era prevăzut în planul de pază avizat, încălcând prevederile art.5 alin.1 din Legea nr.333/2003.
Verificarea actului de control relevă că acesta cuprinde toate elementele prevăzute de lege, iar în ceea ce privește temeinicia, după cum a constatat și prima instanță, nu s-au administrat probe din care să reiasă o altă situație decât cea reținută.
De menționat în acest context este că nu vor fi verificate acele apărări ale petentului-apelant cuprinse în motivele de apel care nu vizează procesul-verbal de contravenție contestat în cauză, respectiv nr._/17-03-2014.
Situația reținută prin procesul-verbal de control întocmit la 12 martie 2014 a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție contestat și în ambele se menționează că, la data verificării, agentul P. D.-D. nu avea în dotare armament, contrar dispozițiilor din planul de pază.
Înscrisurile anexate probează că s-a încheiat contractul de prestări-servicii în vederea asigurării pazei camerei de armament de la Ocolul Silvic Rusca din cadrul Direcției Silvice Tulcea la data de 11-02-2014, urmând a se derula contractul începând cu data de 01-03-2014, conform prevederilor contractuale, planul de pază a fost avizat la 17-02-2014, avizul pentru agenții de securitate a fost emis la 24-02-2014 și 28-02-2014, iar în luna martie 2014, nu se poate determina și ziua pentru că în înscrisul atașat are mențiunea în acest sens stearsă, s-a formulat de către societate solicitarea de eliberare a autorizației de procurare a unei arme neletale cu bilă de cauciuc, autorizație emisă la13-03-2014, ulterior efectuării controlului.
Prin urmare, petentul a fost sancționat că nu a luat măsurile necesare în vederea dotării cu armament a agenților de pază la data controlului, respectiv că nu a întreprind demersurile impuse de lege ca la acel control agentul să fi avut deja în dotare respectivul armament prevăzut în planul de pază, nefiind în discuție demersuri în general în acest sens, cum greșit a interpretat petentul.
În mod evident, înscrisurile anexate dovedesc că nu se obținuse avizul necesar pentru procurarea unei arme neletale cu bilă de cauciuc, așa încât agentul nu avea cum să fie înarmat, situație recunoscută de petent chiar prin plângerea formulată, însă acesta a dovedit o doză de inconsecvență cu privire la mai multe aspecte ale cauzei, pornind chiar de la calitatea de administrator.
Mai rezultă din dosarul primei instanțe că inițial, prin plângerea formulată, petentul a solicitat audierea a 5 martori, însă la termenul de propunere a probelor s-au propus doi martori, iar instanța a încuviințat doar audierea martorului R. I., martor ce nu cunoștea nicio situație concretă din ziua controlului.
În condițiile date, cum situația de la momentul controlului reieșea din înscrisuri și nici nu a fost negată de către petent, nu se justifica și audierea altor persoane.
Situația este extrem de simplă, respectiv societatea de pază nu avea voie să presteze serviciul de pază fără a asigura dotarea agenților de pază cu armamentul prevăzut în planul de pază, după obținerea tuturor avizelor impuse de lege, iar dacă nu a respectat obligațiile ce-i reveneau a săvârșit contravenția reținută prin procesul-verbal, iar această situație, în întregul ei, a fost valorificată de către prima instanță atunci când a procedat la reindividualizarea sancțiunii, reducând amenda aplicată de la 5000 lei la 2000 lei.
Însă, nu se impune o nouă individualizare în apel deoarece petentul a încălcat dispozițiile legale, cu toate că, fiind o societate de pază, cunoștea ce anume avize și care proceduri trebuia urmate în vederea derulării contractului încheiat, iar cuantumul amenzii a fost scăzut mai mult de jumătate.
Având în vedere argumentația expusă, Tribunalul va respinge apelul formulat ca nefondat, cu consecința păstrării ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul petent C. V. cu domiciliul în C., ., nr.1A, ..20,jud.C., împotriva sentinței civile nr.828/20.03.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Păstrează sent.civ.nr.828/20-03-2015 a Judecătoriei Tulcea ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Decembrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
S. G. C. D. A. L. R.
Jud.fond IH
Red./tehnored.jud.CDA/14.01.2016
Gref.șed.LR/4 ex./.>
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 166/2015. Tribunalul TULCEA | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1204/2015. Tribunalul... → |
|---|
