Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1204/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1204/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 1204/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIIVLĂ Nr. 1204/2015
Ședința publică de la 17 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-au luat în examinare apelurile civile formulate de apelanta-pârâtă P. A., cu domiciliul în Tulcea, . A, jud. Tulcea în contradictoriu cu apelanta-reclamantă S.C. E. E. S.A., cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca nr. 39, . civile nr. 731/16.03.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța respinge cererea de amânare, fiind a doua formulată de apelanta-pârâtă P. A. și constată dosarul în stare de judecată, iar apelanta a solicitat judecata cauzei în lipsă.
TRIBUNALUL,
Asupra apelurilor civile de față.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 24.12.2013 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tulcea, având ca obiect cerere de valoare redusă, reclamanta E. E. S.A. în contradictoriu cu pârâta P. A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4.795,13 lei alcătuită din suma de 3.611,11 lei reprezentând contravaloare energie electrică, suma de 215,44 lei reprezentând penalități de întârziere, suma de 968,58 lei reprezentând taxe servicii, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei ocazionate de prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr. 731/16.03.2015, Judecătoria Tulcea a admis cererea și a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 4.795,13 lei reprezentând valoare facturi neachitate.
Totodată, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că părțile au încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr. 6387/002 din 17.09.2007 pentru locul de consum situat în ., mun. Tulcea, jud. Tulcea, prin care reclamanta s-a obligat să furnizeze energie electrică la locul de consum a cărei contravaloare să fie achitată integral și la termen de către pârâtă prin raportare la un tarif standard. În convenție s-a prevăzut că neachitarea de către consumator a facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine aplicarea de penalități în cuantumul prevăzut în contract, iar ulterior întreruperea furnizării energiei electrice respectiv rezilierea contractului. În executarea contractului, reclamanta a emis mai multe facturi în valoare totală de 4795,13 lei.
Instanța de fond a reținut că legea aplicabilă contractului este cea în vigoare la momentul încheierii acestuia, 17.09.2007, respectiv Codul Civil de la 1864, astfel cum se arată în art. 6 alin. (2) cod civil și că prin înscrisurile depuse la dosar, reclamanta a probat că este titulara unei creanțe având ca obiect suma de 4795,13 lei, izvorâtă din convenția anterior menționată.
A mai reținut instanța că potrivit dispozițiilor art. 1073 Cod civil de la 1864 creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare, iar în conformitate cu art. 1084 din același act normativ despăgubirea ce se cuvine creditorului în caz de neexecutare conformă a obligației de către debitor cuprinde pierderea ce a suferit și beneficiul nerealizat, art. 1087 dând posibilitatea părților de a evalua beneficiul de care a fost lipsit creditorul prin inserarea în contract a unei clauze penale.
Instanța de fond a reținut că pârâta a susținut că debitul pretins de reclamantă nu corespunde consumului real, care este mai mic decât cel înregistrat, aceasta precizând în fața instanței că nimeni nu mai locuiește la adresa din ., mun. Tulcea, jud. Tulcea și că nu a mai efectuat plăți către reclamantă din anul 2012 iar de la încheierea contractului a transmis o singură dată indexul, în 2013, în rest apreciind ca nefiind necesar un astfel de demers deoarece consumul pentru care se emiteau facturile era unul real.
Reclamanta, prin extrasul din aplicația utilizată pentru transmiterea telefonică a indexului referitor la clientul P. A., nu a avut posibilitatea tehnică de a furniza informații aferente anului 2012.
Prima instanța a observat că prima factură, nr. 2 F_/3.04.2012, în valoare de 2568,29 lei, este o factură de regularizare care vizează un interval de aproximativ 3 ani, respectiv perioada 28.03.2009 – 21.03.2012, în care pârâta a recunoscut că, cel puțin de când a părăsit imobilul, nu a comunicat reclamantei indexul afișat de contor, rolul facturii de regularizare fiind acela de a regla eventualele consumuri estimate facturate în intervalul avut în vedere, astfel cum reiese din detaliile facturii .
A doua factură, nr. 2 F_, în valoare de 253,40 lei, are ca obiect contravaloarea consumului estimat de energie electrică din perioada 21.03.2012 – 31.05.2012, având în vedere că pârâta nu a transmis indexul.
A treia factură, nr. 2 F_, în valoare de 917,57 lei, are ca obiect contravaloarea consumului regularizat de energie electrică din perioada 21.03.2012 – 31.07.2012. De asemenea, aceasta include penalități de întârziere și contravaloarea serviciilor de deconectare rău platnic monofazat rețea - reconectare rău platnic monofazat rețea și citire la cererea abonatului, după cum rezultă din detaliile facturii.
A patra factură, nr. 2 F_, în valoare de 288,68 lei, are ca obiect contravaloarea consumului regularizat de energie electrică din perioada 6.07.2012 – 24.09.2012. Aceasta include penalități de întârziere și contravaloarea serviciilor de deconectare rău platnic monofazat firidă - reconectare rău platnic monofazat firidă și verificare contor monofazat simplu, astfel cum reiese din detaliile facturii.
Ca urmare a solicitării pârâtei, în data de 21.09.2012 a fost înlocuit contorul seria_, cu indexul de demontare_, cu contorul seria_, index 0. Contorul demontat a fost verificat metrologic și declarat admis, ceea ce înseamnă că a înregistrat corect consumul de energie electrică, după cum se poate concluziona din buletinul de verificare metrologică nr. TM2197762 din 9.10.2012 și adresa nr._/30.04.2013 emisă de ANRE.
Facturile nr. 2 F_, nr. 3 F_, nr. 3 F_, nr. 3 F_, nr. 3 F_ au fost emise după înlocuirea contorului reclamat ca fiind defect de către pârâtă cu un contor cu index 0 și au o valoare de 1046,19 lei, reprezentând contravaloare energie electrică din perioada 24.09.2012 – 31.07.2013, penalități de întârziere, contravaloare servicii de înlocuire contor monofazat simplu și verificare metrologică la cererea clientului.
Instanța a reținut că potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, de la momentul încheierii contractului de furnizare a energiei electrice între părți și până la momentul efectuării expertizei, consumul înregistrat de contoarele seria_ și_ amplasate la locul de consum situat în ., mun. Tulcea, jud. Tulcea, pentru care s-au emis facturile depuse la dosar a fost unul real, în condițiile în care în urma verificării contoarelor s-a stabilit că acestea nu au avut erori de afișaj.
Prin urmare, judecătorul fondului a considerat că susținerile pârâtei în sensul că debitul pretins de reclamantă nu corespunde consumului real nu au suport probator, mai mult, sunt infirmate de probele administrate în cauză, instanța reținând, în baza raportului de expertiză tehnică judiciară și a înscrisurilor depuse la dosar, că facturile emise de reclamantă în executarea contractului de furnizare a energiei electrice nr. 6387/002 din 17.09.2007 corespund consumului real de energie electrică înregistrat de clientul P. A. la imobilul din ., mun. Tulcea, jud. Tulcea.
Având în vedere afirmațiile pârâtei făcute în fața instanței, s-a constatat că aceasta a avut o atitudine constantă de pasivitate, în sensul că nu s-a îngrijit să informeze furnizorul de energie electrică cu privire la consumul efectiv și nici să achite, cel puțin parțial, contravaloarea acestuia, pe o perioadă îndelungată de timp, împrejurarea că locuia într-o altă localitate nefiind exoneratoare de obligațiile pe care și le-a asumat prin contract.
Instanța a reținut că deși reclamanta a probat că pârâta îi datorează suma de 4.795,13 lei, aceasta din urmă nu a făcut dovada achitării debitului, motiv pentru care se impune ca pârâta să fie obligată la acoperirea prejudiciului cauzat prin neexecutare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel pârâta P. A., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel, susține apelanta-pârâtă că a arătat instanței de fond că urmare încheierii cu reclamanta S.C. E. E. S.A. a unui contract de furnizare a energiei electrice a părăsit imobilul mutându-se la țară, iar consumul presupus a fi fost înregistrat de către contoarul montat pe peretele casei nu este rezultatul folosirii vreunui consumator din gospodăria casnică și consideră că, în acest context, debitul pretins de către reclamantă nu poate corespunde consumului real de energie electrică.
Totodată apelanta P. A. a invocat și excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 28.03._10
Împotriva aceleași hotărâri, în termen legal a formulat întâmpinare și apel incident reclamanta E. E. S.A. invocând pe cale de excepție netimbrarea apelului principal și a tardivității introducerii apelului principal, iar pe fond a solicitat respingerea apelului principal ca nefondat.
Invocând dispozițiile art. 23 din O.U.G. nr. 80/2013, apelanta-reclamantă solicită ca instanța de control judiciar să verifice dacă cererea a fost sau nu timbrată potrivit dispozițiilor legale.
Totodată apelata-reclamantă solicită admiterea excepției tardivității introducerii cererii de apel în cazul în care debitoarea nu face dovada că ar fi formulat apelul în termen de 30 de zile de la data comunicării Sentinței civile nr. 731 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ în conformitate cu prevederile art. 468 din Codul de procedură civilă.
Cu privire la netemeinicia apelului principal, apelanta-reclamantă arată că susținerea debitoarei invocată atât la instanța de fond, cât și prin cerere de apel și anume că nu a locuit imobilul loc de consum pentru că s-a mutat la țară, consumul înregistrat de contor fiind rezultatul vreunui consumator din imobil nu poate fi reținută de instanța de control judiciar, nefiind susținută de nici o probă mai mult decât atât fiind infirmată de probele administrate în dosarul cauzei.
Astfel, în urma probatoriului administrat pe fondul cauzei (expertiza tehnică judiciară și înscrisuri) și analizând minuțios toate înscrisurile depuse al dosar de ambele părți cât și raportul de expertiză efectuat, în mod corect instanța a reținut că facturile emise de E. în executarea contractului de furnizare a energiei electrice semnat de părți corespund consumului real de energie electrică înregistrat de P. A. la imobilul din Tulcea sta. Urzicii nr.16 A, județul Tulcea.
Referitor la motivele apelului incident, arată apelanta-reclamantă că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicabilitatea principiului disponibilității, interpretând expresis verbis referirea de la punctul 3.4.3, fără a face analogie cu întrebarea și răspunsul de la punctul 3.4., așa cum ar fi trebuit.
Mai mult decât atât, aplicând principiul disponibilității, prima instanță nu a ținut cont că E. a depus la dosarul cauzei precizări în care s-a solicitat în mod clar „plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces”.
Prin încheierea din data de 17 septembrie 2015, instanța de apel a respins excepțiile invocate de către apelanta-reclamantă S.C. E. Eenergie S.A, respectiv netimbrarea apelului principal și tardivitatea introducerii acestuia, apelul principal fiind timbrat și formulat în termenul prevăzut de lege, în raport de data hotărârii apelate, respectiv 13 mai 2015
Examinând apelurile, în raport de criticile formulate, tribunalul constată că acestea sunt nefondate.
Părțile au încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr. 6387/002 din 17.09.2007 pentru locul de consum situat în ., mun. Tulcea, jud. Tulcea, prin care apelanta-reclamantă s-a obligat să furnizeze energie electrică la locul de consum a cărei contravaloare să fie achitată integral și la termen de către apelanta-pârâtă prin raportare la un tarif standard. Contractul a prevăzut că neachitarea de către consumator a facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine aplicarea de penalități în cuantumul prevăzut în contract, iar ulterior întreruperea furnizării energiei electrice respectiv rezilierea contractului. În executarea contractului, apelanta-reclamantă a emis mai multe facturi în valoare totală de 4.795,13 lei.
În mod corect a reținut prima instanță că legea aplicabilă contractului este cea în vigoare la momentul încheierii acestuia, 17.09.2007, respectiv Codul Civil de la 1864, astfel cum se arată în art. 6 alin. (2) Cod civil.
În cauză, prin înscrisurile depuse la dosar, apelanta-reclamanta a probat că este titulara unei creanțe având ca obiect suma de 4.795,13 lei, izvorâtă din convenția anterior menționată.
Potrivit dispozițiilor art. 1073 Cod civil de la 1864 creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare, iar conform art. 1084 din același act normativ, despăgubirea ce se cuvine creditorului în caz de neexecutare conformă a obligației de către debitor cuprinde pierderea ce a suferit și beneficiul nerealizat, iar art. 1087 dă posibilitatea părților de a evalua beneficiul de care a fost lipsit creditorul prin inserarea în contract a unei clauze penale.
În fața instanței de fond apelanta-pârâtă a susținut că debitul pretins de apelanta-reclamantă nu corespunde consumului real, care este mai mic decât cel înregistrat, precizând că nimeni nu mai locuiește la adresa din ., mun. Tulcea, jud. Tulcea și că nu a mai efectuat plăți către apelanta reclamantă din anul 2012 iar de la încheierea contractului a transmis o singură dată indexul, în 2013, în rest apreciind ca nefiind necesar un astfel de demers deoarece consumul pentru care se emiteau facturile era unul real. Totodată, se reține că apelanta-reclamantă, prin extrasul din aplicația utilizată pentru transmiterea telefonică a indexului referitor la clientul P. A., nu a avut posibilitatea tehnică de a furniza informații aferente anului 2012.
Instanța de control judiciar constată că prima factură, nr. 2 F_/3.04.2012, în valoare de 2568,29 lei, este o factură de regularizare care vizează un interval de aproximativ 3 ani, respectiv perioada 28.03.2009 – 21.03.2012, în care apelanta-pârâta a recunoscut că, cel puțin de când a părăsit imobilul, nu a comunicat apelantei-reclamante indexul afișat de contor, rolul facturii de regularizare fiind acela de a regla eventualele consumuri estimate facturate în intervalul avut în vedere, astfel cum reiese din detaliile facturii, iar cea de a doua factură nr. 2 F_, în valoare de 253,40 lei, are ca obiect contravaloarea consumului estimat de energie electrică din perioada 21.03.2012 – 31.05.2012, având în vedere că pârâta nu a transmis indexul.
A treia factură, nr. 2 F_, în valoare de 917,57 lei, are ca obiect contravaloarea consumului regularizat de energie electrică din perioada 21.03.2012 – 31.07.2012. De asemenea, aceasta include penalități de întârziere și contravaloarea serviciilor de deconectare rău platnic monofazat rețea - reconectare rău platnic monofazat rețea și citire la cererea abonatului, după cum rezultă din detaliile facturii, iar a patra factură nr. 2 F_, în valoare de 288,68 lei, are ca obiect contravaloarea consumului regularizat de energie electrică din perioada 6.07.2012 – 24.09.2012. Aceasta include penalități de întârziere și contravaloarea serviciilor de deconectare rău platnic monofazat firidă - reconectare rău platnic monofazat firidă și verificare contor monofazat simplu, astfel cum reiese din detaliile facturii.
Instanța de apel reține că în data de 21.09.2012, ca urmare a solicitării apelantei-pârâte, a fost înlocuit contorul seria_, cu indexul de demontare_, cu contorul seria_, index 0, contorul demontat fiind verificat metrologic și declarat admis, ceea ce înseamnă că a înregistrat corect consumul de energie electrică, după cum se poate concluziona din buletinul de verificare metrologică nr. TM2197762 din 9.10.2012 și adresa nr._/30.04.2013 emisă de ANRE.
Instanța mai reține că facturile nr. 2 F_, nr. 3 F_, nr. 3 F_, nr. 3 F_, nr. 3 F_ au fost emise după înlocuirea contorului reclamat ca fiind defect de către apelanta-pârâtă cu un contor cu index 0 și au o valoare de 1046,19 lei, reprezentând contravaloare energie electrică din perioada 24.09.2012 – 31.07.2013, penalități de întârziere, contravaloare servicii de înlocuire contor monofazat simplu și verificare metrologică la cererea clientului.
Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, a concluzionat că de la momentul încheierii contractului de furnizare a energiei electrice între părți și până la momentul efectuării expertizei, consumul înregistrat de contoarele seria_ și_ amplasate la locul de consum situat în ., mun. Tulcea, jud. Tulcea, pentru care s-au emis facturile depuse la dosar a fost unul real, în condițiile în care în urma verificării contoarelor s-a stabilit că acestea nu au avut erori de afișaj.
Prin urmare, susținerile apelantei-pârâte în sensul că debitul pretins de apelanta-reclamantă nu corespunde consumului real nu au suport probator, mai mult, sunt infirmate de probele administrate în cauză.
Astfel, în baza raportului de expertiză tehnică judiciară și a înscrisurilor depuse la dosar, se reține că facturile emise de apelanta-reclamantă în executarea contractului de furnizare a energiei electrice nr. 6387/002 din 17.09.2007 corespund consumului real de energie electrică înregistrat de clientul P. A. la imobilul din ., mun. Tulcea, jud. Tulcea.
De asemenea, luând în considerare afirmațiile apelantei-pârâte făcute în fața instanței, se constată că aceasta a avut o atitudine constantă de pasivitate, în sensul că nu s-a îngrijit să informeze furnizorul de energie electrică cu privire la consumul efectiv și nici să achite, cel puțin parțial, contravaloarea acestuia, pe o perioadă îndelungată de timp, împrejurarea că locuia într-o altă localitate nefiind exoneratoare de obligațiile pe care și le-a asumat prin contract.
Deși apelanta-reclamantă a probat că pârâta îi datorează suma de 4795,13 lei, aceasta din urmă nu a făcut dovada achitării debitului și prin urmare în mod temeinic și legal prima instanță a considerat că se impune ca apelanta-pârâta să fie obligată la acoperirea prejudiciului cauzat prin neexecutare.
Relativ la excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 28.03._10, de reține că este neîntemeiată în raport de împrejurarea că perioada pentru care s-a calculat contravaloarea energiei electrice a fost 24.09._13, conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză
Relativ la apelul incident formulat de către apelanta reclamantă S.C. „E. E.” S.A., se reține că este neîntemeiat întrucât deși a efectuat a efectuat și alte cheltuieli de judecată respectiv 650 lei cu care a fost achitat onorariul de expert, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a cerut cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei, ca atare, ținând seama de principiul disponibilității consacrat în art. 9 C.pr.civ., instanța nu poate acorda mai mult decât reclamanta a solicitat.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din N.C.P.C., va fi respins apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile civile formulate de apelanta-pârâtă P. A., cu domiciliul în municipiul Tulcea, . A, jud. Tulcea în contradictoriu cu apelanta-reclamantă S.C. E. E. S.A., cu sediul în municipiul București, sector 1, Calea Floreasca nr. 39, . civile nr. 731/16.03.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect cerere de valoare redusă, ca nefondate .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 decembrie 2015
Președinte, Judecător,
D. N. E. N.
Grefier,
N. M.
Jud. fond D.N.P.
Redactat jud. D.N/05. 01.2016
Tehnoredactat gref. N.M/G.R./15.01.2016/4 ex
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1185/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 543/2015. Tribunalul... → |
|---|
