Plângere contravenţională. Decizia nr. 289/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 289/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 289/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.289
Ședința publică din data de 15 aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte: E. B.
Judecător: D. N. G.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA -SERVICIUL RUTIER, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2821/24.10.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul-petent B. V., cu domiciliul în comuna M. K., .. 128, județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul-petent, lipsă fiind reprezentantul apelantului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Față de sustinerea intimatului-petent ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in apel.
Intimatul-petent, având cuvântul în apel, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la 21.05.2014 sub nr._, petentul contestator B. V. a formulat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDETULUI TULCEA plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimat la data de 09.05.2014 (fila 4), prin care a solicitat anularea procesului-verbal, iar în subsidiar înlăturarea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere.
Prin sentința civilă nr. 2821 din 24.10.2014, Judecătoria Tulcea a admis în parte plângerea contravențională și a menținut sancțiunile principale aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit de intimat la 09.05.2014.
Totodată, în baza dispozițiilor art. 20 alin. 1, 2 din Constituția României, cu aplicarea prioritară a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a dispus exonerarea petentului de sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe durata a 30 de zile și restituirea permisului de conducere al petentului, reținut de intimat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat de intimat la data de 09.05.2014, ora 18:31, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 680 lei și i-a fost aplicată sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere, reținându-se că la aceeași dată, în jurul orei 18:21, pe DN 22 E 87, km. 182+400 m, în afara municipiului Tulcea, petentul a condus autoutilitara marca Volkswagen Transporter, cu numărul de înmatriculare_, pe relația Cataloi-Tulcea și a efectuat manevra de depășire neregulamentară a autovehiculului poliției marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, care se deplasa în aceeași direcție, în zona indicatorului rutier „Depășirea interzisă”, încălcând marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers; totodată, în zona de limitare de viteză 50km/h, semnalizată prin indicator, petentul a fost înregistrat de aparatul radar PYTHON II, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare_, caseta S 149, cu viteza de 72 km/h, aceste fapte fiind prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. b) și c) și art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 și sancționate de art.100 alin. 3 lit. e) și art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 (fila 19).
Verificând legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat potrivit dispozițiilor art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, fără a opera vreun caz de nulitate absolută.
Raportat la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
A apreciat prima instanță că din probele administrate în cauză, atât din planșa fotografică, cât și din înregistrarea video, a rezultat fără nici un dubiu că petentul a efectuat manevra de depășire neregulamentară a autoturismului marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, încălcând marcajul longitudinal continuu, precum și faptul că a circulat cu viteza de 72 km/h în zona de acțiune a indicatorului rutier „Limitare de viteză 50 km/h” .
Raportat la individualizarea sancțiunilor aplicate, prima instanța și-a format convingerea că împrejurările și modalitatea comiterii de către petent a faptei denotă că pericolul creat pentru siguranța traficului rutier nu a atins pragul minim de gravitate, de natură a justifica suspendarea dreptului contravenientului de a conduce pe o durată de 30 zile, ca sancțiune complementară.
În sensul celor arătate, a arătat judecătorul fondului că sarcina instanței de judecată constă în respectarea limitei proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului (de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale) și imperativul protejării drepturilor fundamentale ale persoanei sancționate contravențional.
În lumina acestor principii, având în vedere atitudinea petentului care a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, fiind prezent la termenul de judecată din data de 30.09.2014, când a arătat în fața instanței faptul că își recunoaște greșelile comise, precum și locul de muncă și situația familială a acestuia, față de faptul că, prin prisma activității pe care o desfășoară, petentul se folosește în mod frecvent de autoturism, astfel că permisul de conducere îi este imperios necesar în desfășurarea activității, instanța a admis plângerea contravențională în parte.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, considerând că motivare acesteia nu poate fi primită în condițiile în care potrivit art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice, sancțiunea contravențională complementară este o măsură suplimentară și obligatorie, prevăzută de legiuitor pentru înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
Învederează apelantul-intimat că O.U.G. nr. 195/2002 prevede în mod expres cazurile în care, pe lângă sancțiunea principală se aplică și sancțiunea contravențională complementară, iar înlăturarea de către instanța de fond a sancțiunii complementare nu are temei legal, în condițiile în care s-a reținut existența unei fapte contravenționale pentru care legea prevede și sancțiunea complementară, alături de sancțiunea principală.
Consideră apelantul-intimat că, în condițiile în care instanța a apreciat că faptele săvârșite de către petent nu prezintă un grad de pericol social ridicat, putea să reindividualizeze sancțiunile principale aplicate acestuia și nu să înlăture sancțiunea complementară, care are un caracter obligatoriu.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul fondat.
Din probele administrate în cauză a rezultat cu certitudine că procesul-verbal de contravenție a fost legal încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în materie cuprinzând toate elementele obligatorii prevăzute de lege, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate, iar în ce privește situația de fapt consemnată în procesul-verbal de contravenție, aceasta a fost dovedită cu planșa fotografică, înregistrarea video, rezultând că petentul a efectuat manevra de depășire neregulamentară, încălcând marcajul longitudinal continuu, înregistrând o viteză de 72 km/h în zona de acțiune a indicatorului rutier „limitare de viteză 50 km/h”.
Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a reținut ca întemeiată situația de fapt fără a reține vreun dubiu cu privire la săvârșirea faptei contravenționale de către petent, iar susținerile acestuia nu au fost de natură să înlăture vinovăția sa pentru faptele săvârșite.
Deși instanța de fond a reținut că petentul a comis contravențiile pentru care a fost sancționat, fără a avea elemente relevante care să justifice înlăturarea sancțiunii complementare obligatorii, deși a menținut sancțiunea principală, a apreciat că împrejurările și modalitatea comiterii de către petent a faptei demonstrează că pericolul creat pentru siguranța traficului rutier nu a atins pragul minim de gravitate care să justifice suspendarea dreptului contravenientului de a conduce pe o durată de 30 zile.
Potrivit art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, sancțiunea complementară este o măsură suplimentară și obligatorie prevăzută expres pentru înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte de încălcare a legislației rutiere.
In situația în care actul normativ special prevede că se aplică și o sancțiune complementară, cum este cazul în speță, persoana competentă aplică sancțiunea corespunzătoare prevăzută în mod expres, astfel că înlăturarea unei astfel de măsuri nu se va putea dispune decât dacă se anulează procesul-verbal de contravenție pentru motive de nelegalitate, de netemeinicie și se înlătură automat atât sancțiunea principală cât și cea complementară.
Din probele administrate a rezultat, așa cum a reținut și prima instanță, că petentul a săvârșit contravenția, dar gradul de pericol social nu trebuie apreciat ca fiind ridicat doar dacă s-a produs vreun accident rutier, ci contravenția săvârșită de depășire în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă” este prin ea însăși de un grad sporit de pericol social de vreme ce predispune ca, oricând, prin încălcarea acestei norme, să se producă un accident.
Nu poate să fie apreciat în circumstanțiere faptul că petentul este șofer profesionist, și că desfășurarea activităților zilnice presupune deținerea permisului de conducere în orice moment, în condițiile în care șoferul din cauză tocmai, desfășurând o astfel de activitate zilnică, trebuie să respecte cu strictețe regulile de circulație și nu să le ignore, apreciind cu ușurință că dacă nu s-a produs niciun accident, manevra sa nu a fost una periculoasă și mai mult decât atât, una ilegală.
De aceea, înlăturarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere este nelegală, sens în care se va admite apelul și se va respinge plângerea petentului în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de către apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA – SERVICIUL RUTIER, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2821/24.10.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul-petent B. V., cu domiciliul în comuna M. K., .. 128, județul C..
Schimba hotărârea atacată în totalitate în sensul că respinge plângerea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
E. B. D. N. G. P. L.
28.04.2015/Red.jud.EB
Tehnored.PL/DS/Ex. 4/29.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 274/2015. Tribunalul... | Validare poprire. Decizia nr. 287/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
