Anulare act. Decizia nr. 261/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 261/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 261/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE civilă Nr. 261/2015
Ședința publică de la 30 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
JUDECĂTOR: S. G.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant S. C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av.M. M. în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.433/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘAMATA H. cu domiciliul în . și reședința în Tulcea, ., nr.1, jud.Tulcea, G. M. cu domiciliul în . și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect anulare act - nulitate absolută parțială titlu de proprietate.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 20 martie 2015, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea în cauză la 27 martie 2015 și la această dată, când a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei Babadag la data de 23 mai 2014 și înregistrată sub nr._ reclamantul S. C. în contradictoriu cu pârâții ȘAMATA H., G. M. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR TULCEA a solicitat instanței ca pe cale de hotărâre judecătorească să se dispună constatarea nulității absolute parțială a titlului de proprietate nr.7377/16.04.1993 emis de C. județeană de fond funciar Tulcea.
Pârâtul G. C.M. a formulat întâmpinare prin care a susținut că Ș. S., tatăl mamei sale G. Hrisaida, a intrat în Cooperativa Agricolă cu cele 10 ha. teren, iar ca moștenitori de drept ai lui Ș. S. sunt Ș. N. - fiu, Șamata Chirața – fiică și G. Hrisaida – fiică, iar C. județeană de fond funciar Tulcea și-a făcut datoria în mod drept și legal și, ținând cont de faptul că sunt trei frați la moștenire, a atribuit fiecăruia cota de 1/3 din cele 10 ha. teren.
Pin întâmpinarea depusă la 23 iunie 2014, C. județeană de fond funciar Tulcea a solicitat instanței să constate că titlul de proprietate nr.7377/16.04.1993 a fost emis în concordanță cu dispozițiile legale în vigoare la data emiterii acestuia privind procedura reconstituirii dreptului de proprietate, iar persoanele care au formulat cerere au fost Ș. N., Samata Chirata și G. Hrisaida, neexistând nici o culpă procesuală din partea Comisiei judetene care să determine obligarea la plata eventualelor cheltuielilor de judecată.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.433 din 02 octombrie 2014 instanța a respins ca nefondată acțiunea civilă având ca obiect constatare nulitate absolută parțială titlu de proprietate nr.7377/16.04.1993 formulată de reclamantul S. C. în contradictoriu cu pârâții ȘAMATA H., G. M. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR TULCEA.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul S. C. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri în care să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.7377/16.04 1993 emis de C. județeană de fond funciar Tulcea
Potrivit art 28 din HG nr. 131/1991, în vigoare la acea dată, C. judeteană va analiza propunerile primite de la comisiile comunale, precum și contestatiile celor care s-au considerat nemultumiti de modul de stabilire a dreptului de proprietate de catre comisia comunală. C. judeteană, prin hotărâre, va soluționa contestațiile și va valida sau invalida propunerile și le va transmite, prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor subordonate, care le vor afișa imediat la sediul consiliului local și vor comunica, sub semnatură, persoanelor care au formulat contestatii hotararea comisiei judetene.
De la data comunicarii sub semnatura, persoanele nemultumite pot face plangere impotriva hotararii comisiei judetene la judecatorie în termen de 30 de zile.
Așadar, pentru a asigura stabilitatea circuitului civil și a se evita incertitudinile viitoare pentru cei mentionati în titlu a fost prevazută o procedură specială de contestare conform art. 53 al. 2 din Legea 18/1991. Aceleași ratiuni se justifica și în cazul reclamantului.
Reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 7377/16.04 1993 emis de C. județeană de fond funciar Tulcea, întemeindu-și în drept cererea pe dispozițiile art. art.III pct.1 lit a, pct.i din Legea Nr. 169/1997
Dispozițiile art.III pct.1 lit a pct.i din Legea Nr. 169 din 27 octombrie 1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 prevăd că:
(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a constatat că cererea formulată de reclamant prin motivele invocate nu se încadrează în nici unul din cazurile de nulitate prevăzute de dispozițiile art.3 pct.1a din Legea 169/1997, apreciindu-se că titlul de proprietate nr. 7377/16.04 1993 emis de C. județeană de fond funciar Tulcea este legal și temeinic, fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data respectivă.
Reclamantul a susținut că potrivit certificatului de moștenitor nr.175/17.11.1975, întocmit de fostul notariat de Stat Local Babadag, tatăl său a rămas unic moștenitor al defunctului S. S., ceilalți doi copii ai defunctului, respectiv Șamata Chirața și G. Hrisaida, mătușile sale, nu l-au moștenit pe tatăl lor, fiind străini de succesiune prin renunțare sau conform art.700 cod civil anterior, conform declarațiilor nr.123/1975 și 124/1975, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor.
Conform certificatului de moștenitor succesiv nr.40/20.04.2010 emis de BNP D. Sfircea din Babadag, județ Tulcea a rămas unic moștenitor, ceilalți frați ai lui, respectiv Gușa Agora, S. S. și A. Chirața fiind străini de succesiune prin neacceptare conform art.700 cod civil anterior.
Pârâții din prezenta cauză au calitatea procesuală dobândită prin reprezentare, fiind moștenitori ai părinților lor, respectiv Șamata H. este fiul lui Șamata Chirata – decedată, iar G. M. este fiul lui G. Hrisaida în prezent decedată.
La data de 16.04.1993 prin titlul de proprietate nr.7377 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea, s-a reconstituit dreptul de proprietate, conform prevederilor Legii nr.19/1991 a fondului funciar, asupra suprafeței de 10 ha. situat pe teritoriul localității S., județ Tulcea susținând reclamantul că potrivit dispozițiilor art.III, alin.1 lit.a din Legea nr.169/1997 sunt lovite de nulitatea absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri cum sunt (i ) actele de reconstituire în favoarea unor personae care nu au avut niciodată teren în proprietate predate la cooperative agricole de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri.
În speță, s-a susținut că este vorba de Șamata Chirața și G. Hrisaida, care sunt trecute în titlul de proprietate nr.7377/16.04.1993, alături de Ș. N., ca persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate de pe urma autorului comun, Ș. S., în condițiile în care, singura persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, prin moștenire, era doar Ș. N., astfel că menționarea pe titlul de proprietate nr.7377/16.04.1993 a lui Șamata Chirata și G. Hrisaida este nelegală, sens în care se impune a se constata nulitatea absolută.
Instanța de fond a apreciat că aceste susțineri nu sunt fondate și nu a putut fi primită apărarea reclamantului că singura persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, prin moștenire era doar Ș. N., iar menționarea pe titlul de proprietate nr.7377/16.04.1993 a lui Șamata Chirata și G. Hrisaida este nelegală.
Prin Decizia în interesul legii nr.XI/5.02.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art.8 și 13 alin.2 din Legea nr.18/1991, beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art.700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire.
Potrivit art.8 din Legea 18/1991, de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperative agricole de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, iar stabilirea dreptului de proprietate se face la cererea persoanelor îndreptățite.
În situația în care sunt formulate cereri de mai mulți moștenitori, titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
Într-adevăr, potrivit art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.18/1991, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive, ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii. Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Potrivit înscrisurilor existente la dosarul cauzei, moștenitorii defunctului Ș. S., respectiv Șamata Chirața și G. Hrisaida, au formulat cerere de reconstituire a suprafeței de 10 ha teren arabil, care a aparținut autorului lor, așa încât prin cererile respective, sunt considerați că au acceptat moștenirea acestuia.
Reclamantul a susținut dar nu a probat că moștenitorii defunctului Ș. S. ar fi renunțat la succesiunea acestuia, situație în care ar fi dobândit aplicabilitate Decizia în interesul legii nr.XI/5.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât în certificatul de moștenitor nr.175 din 17 noiembrie 1975 emis de fostul Notariat de Stat Local Babadag se menționează că sunt străini de succesiune prin renunțare sau conform art.700 cod civil Șamata Chirața și G. Hrisaida, declarații înregistrate sub nr.123/1975, respectiv nr.124/1975.
Reclamantul trebuia să facă dovada dacă aceste declarații conțin renunțarea la moștenire a celor două moștenitoare sau sunt declarații conform art.700 cod civil, în sensul că sunt străine de succesiune prin neacceptare în termenul de prescripție de 6 luni de la deschiderea succesiunii .
Cum, în speță, Ș. N. dar și Șamata Chirata și G. Hrisaida au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, s-a apreciat că toți erau îndreptățiți la reconstituirea suprafeței de 10 ha. ce a aparținut antecesorilor lor.
De menționat este faptul că Șefan N. – tatăl reclamatului, de la data emiterii titlului de proprietate, 16.04.1993 și până la decesul său 07.07.2002 nu a atacat titlul de proprietate, sub aspectul menționării ca titulari și a numiților Șamata Chirața și G. Hrisaida, per a contrario el a fost de acord că și aceștia sunt titulari ai dreptului de proprietate.
La data de 16 septembrie 2014, G. C.M., prin înscrisul depus la dosar a apreciat că titlul de proprietate nr.7377/16.04.1993 a fost emis în concordanță cu dispozițiile legale în vigoare la data emiterii acestuia privind procedura constituirii dreptului de proprietate, persoanele care au formulat cerere fiind moștenitori de drept.
Având în vedere că S. C. și Șamata H. au vândut 2/3 din suprafața de 10 ha. Teren, adică suprafața de 6 ha și 6666 m.p. numitului S. C. C., G. C.M. a solicitat ieșirea din indiviziune față de numitul S. C. C. întrucât dorește să-și facă act de proprietate pentru cele 3,3333 ha., respectiv pe cota de 1/3 din cele 10 ha.
Instanța de fond a apreciat că pârâtul poate formula o cerere pe cale separată privind ieșirea din indiviziune după ce instanța se va pronunța asupra temeiniciei sau netemeiniciei cererii reclamantului privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate 7377/17.04.1993 emis de C. județeană defond funciar Tulcea, printr-o hotărâre judecătorească și după ce a aceasta va rămâne definitivă.
Față de considerentele expuse și reținute, s-a apreciat că nu există motive de nulitate absolută parțială a titlului de proprietate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel reclamantul S. C..
În motivarea apelului se arată că prima instanta a făcut o greșita analiza a probelor administrate, respectiv a inscrisurilor depuse la dosar.
Astfel, susține apelantul reclamant că problema centrala supusa analizei consta in a stabili daca declarațiile moștenitorilor Samata Chirata si G. Hrisaida, inregistrate sub nr. 123/1975 si 124/1975 in cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 175/17.11.1975 emis de fostul Notariat de Stat Local Babadag, sunt declarații de renunțare la moștenire sau declarații date conform art. 700 cod civil anterior, in sensul ca sunt străine de succesiune prin neacceptare in termenul de opțiune succesorala de 6 luni.
Examinand certificatul de moștenitor in discuție, opinează apelantul reclamant ca cele doua declarații inregistrate sub nr. 123/1975 si 124/1975 reprezintă declarații de renunțare la succesiune ale celor doua mostenitare, iar prima instanta in mod greșit nu a stabilit acest lucru, lasand deschisa ipoteza ca aceste doua declarații ar putea fi si declarații de neacceptare a succcesiunii.
Pe de o parte, învederează apelantul reclamant, trebuie avut in vedere ca in cuprinsul certificatului de moștenitor declarațiile sunt consemnate in dreptul rubricii renunțare la succesiune, astfel ca există un element cert al voinței declarantelor percepute de notarul public de la acea vreme si consemnat ca atare in certificatul de moștenitor.
Pe de alta parte, arată în continuare apelantul reclamant, practica notariatelor de stat in materia succesiunilor de la acea vreme era de a se consemna in mod expres doar declarațiile de renunțare la moștenire a succesibililor care doreau acest lucru.
Moștenitorilor care se doreau a fi străini de succesiune prin neacceptare nu li se lua in mod expres declarație in acest sens, deoarece pentru a deveni străin de succesiune prin neacceptare era suficient, fie sa nu faca nici un act de acceptare expresa sau tacita a succesiunii, fie sa lase sa treaca termenul de 6 luni de zile de opțiune succesorala, devenind astfel străin de succesiune prin neacceptare, ulterior fiind incidența prescripției de 6 luni de la deschiderea moștenirii.
Astfel, apreciază apelantul reclamant ca in mod eronat prima instanta a solutionat cauza, fara a face o analiza justa a probelor administrate, constatand greșit in final calitatea de moștenitor a lui Samata Chirata si G. Hrisaida, ceea ce este contrazis de mențiunile certificatului de moștenitor, unde acestea au renuntat la moștenire.
Consideră apelantul reclamant că această chestiune este esențiala pentru soluționarea cauzei, dupa cum si prima instanta retine, din perspectiva aplicabilității Deciziei in interesul legii nr. XI/05.02.2007 a înaltei Curți de Casație si Justitie, deoarece odata stabilit ca cele doua moștenitoare au renuntat la succesiune, nu ar mai opera dispozițiile art. 8 si 13 alin. 2) din legea nr. 18/1991 cu privire la repunerea in termenul de acceptare a succesiunii, prin formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, dispoziții legale de care nu beneficiaza si renuntatorii la succesiune.
Pentru aceste motive, apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței Judecătoriei Babadag în sensul admiterii acțiunii introductive.
Intimații pârâți C. Județeană Tulcea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și G. M. au formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.433/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, ca temeinică și legală.
La solicitarea instanței, Camera Notarilor Publici C. - Arhiva Notarială Babadag a înaintat la dosarul cauzei, în extras, Registrul de acceptare sub beneficiu de inventar și de renunțare la succesiune, în care la nr. 123 și 124 apar în evidența cu declarații de renunțare Șamata Chirața și G. Hrisaida.
Analizând actele dosarului, tribunalul constată că apelul este întemeiat urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În baza Legii nr. 18/1991 s-a reconstituit numiților Ș. N., Șamata Chirața și G. Hrisaida dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 10 ha, situat în extravilanul satului S., județul Tulcea, sens în care s-a emis de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Tulcea titlul de proprietate nr. 7377/16.04.1993 (fila 9 dosar de fond).
Susținerile apelantului cum că numitele Șamata Chirața și G. Hrisaida nu erau îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate sunt întemeiate. Sub acest aspect, se reține că terenul în litigiu a aparținut numitului Ș. S., bunicul pârâților din prezenta cauză, decedat la data de 22.08.1975.
Se constată că moștenirea acestuia a fost acceptată doar de către numitul Ș. N., (tatăl reclamantului), Șamata Chirața și G. Hrisaida (autorii pârâților) renunțând în mod expres la succesiune, astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 175/1975 eliberat de Notariatul de Stat Babadag și al Registrului de renunțare la succesiune existent în extras la dosarul cauzei.
În aceste condiții, autorii pârâților nu intră în categoria persoanelor care sunt moștenitori în sensul dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 18/1991, întrucât prin efectul renunțării vocația lor la moștenire a fost retroactiv desființată, fiind așadar socotiți că nu au fost niciodată moștenitori.
În acest sens, este și Decizia în interesul legii nr. XI/502.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat moștenirea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire.
În raport de cele mai sus reținute sunt incidente în cauză dispozițiile art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 potrivit cărora sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri, cum sunt: actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau care nu au moștenit asemenea terenuri.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse, tribunalul va admite apelul formulat de către reclamant, va schimba în tot hotărârea atacată în sensul că va admite cererea formulată de reclamant și va constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 7377/16.04.1993 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea în ceea ce privește calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate a numitelor Șamata Chirața și G. Hrisaida.
Totodată, în temeiul art. 451 și următoarele N.C.P.C. vor fi obligați intimații-pârâți la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în fond, către apelantul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul reclamant S. C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av.M. M. în municipiul Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 433/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘAMATA H., cu domiciliul în . și reședința în Tulcea, . nr. 1, județul Tulcea, G. M., cu domiciliul în . și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect anulare act - nulitate absolută parțială titlu de proprietate.
Schimbă în tot sentința civilă nr. 433/02.10.2014 a Judecătoriei Babadag în sensul că admite cererea formulată de reclamant.
Constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 7377/16.04.1993 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea în ceea ce privește calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate a numitelor Șamata Chirața și G. Hrisaida.
În temeiul art. 451 și urm. N.C.P.C.
Obligă intimații-pârâți la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în fond, către apelantul-reclamant.
Definitivă.
Pronunțată în ședința de la 30 martie 2015
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, Grefier,
C. D. A. S. G. L. R.
Jud. fond E.I.Ș.L.
Redactat jud. S.G./7.04.2015
Tehnoredactat gref. L.R./G.R./16.04.2015/5.ex.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 280/2015. Tribunalul... → |
|---|
