Plângere contravenţională. Decizia nr. 280/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 280/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 280/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 280/2015
Ședința publică de la 06 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Judecător: L. N.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul - petent M. G., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 554/25.11.2014, pronunțată de Judecătoria Babadag în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
Încheiere de ședință din data de 26 martie 2015 face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la această dată, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea contravențională adresată Judecătoriei Babadag la data de 08.07.2014 și înregistrată sub nr._, petentul M. G. a solicitat constatarea nelegalității și netemeiniciei procesului verbal de contravenție . nr._/19._ prin care a fost sancționat contravențional cu amenda in cuantum de 5000 lei de către I.P.J. Tulcea – Postul de Poliție Sarichioi.
În fapt, s-a susținut de către petent că, procesul verbal contestat este întocmit în localitatea Sarichioi, jud. Tulcea, la data de 19.06.2014, ora 14, iar in cuprinsul acestuia se consemnează următoarele: « In calitate de inginer sef ( conducător) al ENEL DOBROGEA SA Constanta/ MT-JT ce arondează zona Tulcea, nu a organizat si nu a realizat funcționarea pazei unităților, bunurilor, valorilor pe care le deține cu orice titlu societatea respectiva, nu a asigurat paza bunurilor stației de irigații SPP1din extravilanul localității Sarichioi, jud. Tulcea.
Ca urmare, s-a constatat ca fapta săvârșită este prevăzuta de art. 58 lit.f din Legea nr. 333/2003 - privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protecția persoanelor - republicata și a fost sancționat cu amenda contravenționala în cuantum de 5000 lei în baza art. 59 alin (1) litera b). din același act normativ.
In ceea ce privește motivele de nelegalitate solicită să se aibă în vedere că actul normativ in baza căruia a fost sancționat este Legea nr. 333/2003 - republicată, în cuprinsul căreia la art.60 sunt menționate faptele care constituie contravenție iar la art. 61 sunt stabilite si limitele amenzilor care pot fi acordate in cazurile contravențiilor stabilite conform articolului precedent.
Precizează petentul că din cele arătate rezultă fără putere de tăgadă faptul că procesul verbal ., nr._/19.06.2014 a fost emis cu încălcarea prevederilor legale aplicabile, aspecte care țin de fapt, atât de nelegalitatea cât și de netemeinicia actului atacat și a sancțiunii aplicate prin intermediul acestuia.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal contestat ca temeinic și legal, susținându-se că în data de 19.06.2014, în jurul orei 14,00, în localitatea Sarichioi, județul Tulcea, petentul, în calitate de conducător de unitate, fiind Director al S.C. ENEL DOBROGEA S.A. C., ce arondează zona Tulcea, nu a organizat și nu a realizat funcționarea pazei unităților, bunurilor, valorilor pe care le deține cu orice titlu societatea, respectiv nu a asigurat paza bunurilor stației de irigații SPP1 din extravilanul localității Sarichioi, județul Tulcea.
În dovedirea contravenției săvârșită de către petent, depune la dosarul cauzei materialul probator, care face dovada legalității și temeiniciei procesului - verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii. Astfel, solicită să se constate că procesul - verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii este întocmit cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia.
În drept au fost invocate disp.art. 205 - 208 Cod procedură civilă.
Soluționând cauza, Judecătoria Babadag prin sentința civilă nr.554 din data de 25 noiembrie 2014 a respins plângerea formulată de petentul M. G., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 19.06.2014 întocmit de I.P.J. Tulcea.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal . nr._ din 19.09.2014 încheiat de către I.P.J. Tulcea – Postul de Poliție Sarichioi, a fost sancționat petentul M. G. întrucât în data de 19.06.2014, în jurul orei 14,00, în localitatea Sarichioi, județul Tulcea, petentul, în calitate de conducător de unitate, fiind Director al S.C. ENEL DOBROGEA S.A. C., ce arondează zona Tulcea, nu a organizat și nu a realizat funcționarea pazei unităților, bunurilor, valorilor pe care le deține cu orice titlu societatea, respectiv nu a asigurat paza bunurilor stației de irigații SPP1 din extravilanul localității Sarichioi, județul Tulcea.
Constatându-se de către organul constatator încălcarea prevederilor art.58 lit.f din Legea 333/2003 – privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protecția persoanelor – republicata, petentul a fost sancționat cu amenda contravenționala în cuantum de 5000 lei în baza art. 59 alin (1) litera b din același act normativ.
Cercetând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității întocmirii și observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că procesul-verbal . nr._ încheiat la 19.06.2014 de IPJ Tulcea – Post Poliție Sarichioi cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
De asemenea, instanța a reținut că actul sancționator a fost încheiat în lipsa contravenientului de locul întocmirii procesului verbal, acesta fiindu-i comunicat la data de 24.06.2014 potrivit confirmării de primire aflată la fila 25 dosar, motiv pentru care instanța va reține că atât comunicarea, cât și plângerea contravențională înregistrată pe rolul instanței la data de 08.07.2014, au fost realizate în termenul de o lună de la data întocmirii procesului verbal, respectiv 15 zile de la data comunicării procesului verbal.
Cu privire la critica de nelegalitate adusă actului sancționator privind neacordarea posibilității de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul procesului verbal, instanța reține că, la data încheierii procesului verbal, petentul nu se afla de față la locul și momentul încheierii procesului verbal, astfel încât agentul constatator nu a avut cui să dea posibilitatea să formuleze obiecțiuni. Prin urmare, agentul constatator a dat eficiență prevederilor art. 19 din OG nr. 2/2001, împrejurarea lipsei contravenientului de la locul întocmirii procesului verbal fiind atestată de martorul L. V.. În consecință, instanța va respinge această susținere ca neîntemeiată.
În ceea ce privește critica potrivit căreia petentul nu are calitatea de contravenient, răspunderea revenind directorului general al societății, instanța a reținut că, potrivit art. 2 din Legea nr. 333/2003, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate să asigure paza acestora.
De asemenea, potrivit art. 4 din aceeași lege, răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. (1).
Analizând Decizia nr. 16/03.02.2012 aflată la fila 48 dosar, instanța a reținut că, începând cu data de 06.02.2012, petentul a fost numit în funcția de inginer șef Zona MT JT C..
De asemenea, potrivit fișei de post aflată la fila 49 dosar, a rezultat că petentul deține atribuții largi cu privire la zona de Medie și Joasă Tensiune C. și Tulcea. Astfel, în fișa de post se arată că petentul are obligația de a adopta toate acțiunile și deciziile necesare în cazuri excepționale și urgente în materie de siguranță și sănătate a salariaților, de prevenire a incendiilor, de protecție a mediului, de manipulare și depozitare a deșeurilor, de poluare a mediului ambiant pentru a se asigura că activitatea societății se desfășoară în conformitate cu normativele în vigoare precum și cu respectarea ordinelor date de autoritățile desemnate și a regulilor din domeniul tehnic.
Din această prevedere, dar și din întregul cuprinsul al fișei de post, a rezultat că petentului i-au fost încredințate atribuții specifice unei funcții de conducere, precum și un buget propriu pentru aducerea la îndeplinire a tuturor funcțiilor specifice postului.
Prin urmare, instanța a reținut că petentului îi revenea obligația de a lua toate măsurile prevăzute de Legea nr. 333/2003.
Având în vedere că organul constatator a probat fără dubiu fapta reținută în sarcina petentului, aceasta rezultând atât din constatările personale ale agentului constatator materializate în raportul din data de 25.07.2014, precum și din declarația martorului G. D. din data de 22.07.2014, care atestă faptul că . a deținut și deține bunuri neasigurate la stația SRP 1 Sarichioi, precum și ținând cont de faptul că petentul nu a reușit să facă dovada contrară celor reținute în procesul verbal, în sensul că paza bunurilor aparținând . era asigurată, instanța reține că în mod corect petentul a fost sancționat pentru fapta de a nu asigura paza bunurilor deținute de . în stația SRP 1 Sarichioi .
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel petentul M. G., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
S-a susținut în motivare că, instanța de fond a concluzionat în mod eronat ca are calitatea de contravenient deoarece la data de 06.02.2012 a fost numit în funcția de inginer șef în zona Medie Tensiune-Joasa Tensiune ( MT-JT) Tulcea, iar în conformitate cu fișa postului ar avea atribuții largi care intră în sfera de acțiune a Legii nr. 333/2003, în realitate însă nu i-au fost încredințate atribuții specifice unei funcții de conducere, așa cum rezultă și din fișa postului.
În mod greșit a considerat instanța de fond că agentul constatator a probat fără dubiu faptul că obiectul contravenției exista la data constatării contravenției, prin intermediul raportului din data de 25.07.2014 precum și prin declarația martorului G. D., din data de 22.07.2014, prin care atestă faptul că . a deținut și deține bunuri neasigurate în stația SRP 1 Sarichioi, precum și faptul că, nu s-a făcut în niciun fel dovada că societatea a luat măsurile necesare pentru paza și securitatea obiectivelor.S-a mai arătat că, potrivit prevederilor Legii nr. 333/2003 - republicata, . SA a făcut aplicarea acestor prevederi legale prin încheierea unui Protocol de Cooperare privind prevenirea sustragerii de energie electrică sau a unor componente ale rețelei de distributie a energiei electrice, protocol încheiat între I. General al Poliției Române, I. General al Jandarmeriei Romane și cele trei societăți de distributie aparținand Enel, prin care s-au stabilit modalitatile de colaborare precum și acțiunile comune ale acestor entități, pentru prevenirea și combaterea fenomenului infracțional și protejarea bunurilor unităților economice.
În ceea ce privește calitatea sa de conducător al unității a mai precizat apelantul că, instanța de fond a reținut în mod total eronat că are calitatea cerută de lege, în condițiile în care au fost depuse la dosarul cauzei un contract de muncă și o fișă de post, în care îi sunt stabilite atribuțiunile de serviciu în calitate de inginer sef, dar fără a se ține seama de prevederile legale în materie, respectiv art. 143 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale în care la alin (5) se precizeaza : „în înțelesul prezentei legi, director al societatii pe acțiuni este numai acea persoana căreia i-au fost delegate atribuții de conducere a societății, în conformitate cu alin (I) - de către consiliul de administrație. Orice altă persoană, indiferent de denumirea tehnică a postului ocupat în cadrul societății, este exclusă de la aplicarea normelor prezentei legi cu privire la directorii societății pe acțiuni.
S-a mai susținut și faptul că, în raport de prevederile HG nr. 301/2012 prin care au fost aprobate normele metodologice de aplicare a Lg. nr. 333/2003, care impun a fi urmată procedura analizai de risc până la finalul anului 2014, sancțiunea este și prematur aplicată, fiind necesar să se stabilească măsurile de pază pentru fiecare obiectiv în parte aparținând societății.
A mai arătat apelantul că, instanța de fond nu a analizat faptul că agentul constatator nu a avut în vedere prevederile legale referitoare la gradul de pericol social al faptei, nefiind indicat nici un argument care să susțină acest aspect; împrejurările în care a fost săvârșita fapta, în sensul că nu a existat nici o sesizare sau atenționare anterioară cu privire la aspectele reținute în procesul verbal, astfel încât agentul constatator să invoce lipsa de diligență a conducerii societății și să justifice astfel sancțiunea aplicată; scopul urmărit, după cum a arătat, în calitatea pe care o deține în cadrul societății nu se poate afirma că a săvârșit o faptă care să constituie contravenție în sensul Legii nr. 333/2003; urmarea produsă, nefiind indicat nici un aspect în acest sens în procesul verbal; caz în care s-ar fi constatat că nu sunt îndeplinite condițiile legale în baza cărora fapta să fie caracterizată drept contravenție.
În concluzie, apelantul a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii plângerii.
În drept, s-au invocat art. 466 și următoarele Noul Cod de Procedură Civilă.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este temeinică și legală.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată următoarele:
Procesul verbal de contravenție contestat în cauză a stabilit sancționarea apelantului petent cu suma de 5000 lei amendă contravențională, reținându-se în sarcina acestuia faptul că, la data de 19.06.2014, în calitate de inginer șef (conducător) al . C. / MT JT 2 ce arondează zona Tulcea nu a organizat și nu a realizat funcționarea pazei unităților, bunurilor, valorilor pe care le deține cu orice titlu societatea, respectiv nu a asigurat paza bunurilor stației de irigați SPP1 din extravilanul localități Sarichioi, jud. Tulcea. Fapta a fost încadrată în drept în prevederile art. 58 lit. f din Lg. nr. 333/2003, fiind sancționată de art. 59 alin.1 lit.b din același act normativ.
Conform art. 58 lit.f din Lg. nr. 333/2003 constituie contravenție „neîndeplinirea de către conducătorii unităților a obligațiilor prevăzute la art. 50 „, iar potrivit art. 50 lit. a „Conducătorii unităților prevăzute la art 2 alin. (1), în care funcționează sisteme de pază, au următoarele obligații: a) răspund de organizarea și funcționarea pazei unităților, bunurilor și valorilor pe care le dețin, cu orice titlu”.
În același timp art. 2 alin.1 din legea menționată stipulează că „Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile reglementate de lg. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate să asigure paza acestora”.
Este indiscutabil că unitatea al cărei inginer șef este apelantul petent, respectiv al Zonei de medie și joasă tensiune C. și Tulcea din cadrul . SA, face parte dintre unitățile enumerate de art. 2 alin 1 din Lg. nr. 333/2003, aspect necontestat în cauză.
Potrivit art. 2 alin.1 din HG nr. 301 /11.04.2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Lg. nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor rezultă că „Adoptarea măsurilor de securitate a obiectivelor, bunurilor și valorilor prevăzute de lege se realizează pe baza unei analize de risc la securitate fizică”.
Conform art. 7 alin.1 din actul normativ menționat, s-a stipulat că „Începând cu data de 1 ianuarie 2015, modul de funcționare a unităților prevăzute la art.2 alin. (1)din Legea nr. 333/2003, republicată, a societăților specializate de pază și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre”.
Termenul prevăzut de art.7 alin.1 pentru stabilirea modului de funcționare al unităților prevăzute de lege a fost prelungit de legiuitor, astfel că prin HG nr. 1071/11.12.2013 s-a statuat că „În termen de 24 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, cu modificările și completările ulterioare, a societăților specializate de pază și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre."
Din coroborarea acestor texte normative rezultă că efectuarea analizei de risc este o condiție prealabilă impusă de lege, obligatoriu de efectuat în cadrul unităților prevăzute de art. 2 alin.1 din Lg. nr. 333/2003 din care face parte și . SA C., în vederea adoptării măsurilor de securitate a obiectivelor, bunurilor și valorilor prevăzute de lege, iar finalizarea acestei analize și implementarea măsurilor de securitate trebuie să se realizeze în termen de 24 luni de la data intrării în vigoare a legii.
Acest termen pune în evidență intenția legiuitorului de a fi prevăzut un termen care amână executarea obligațiilor până la îndeplinirea lui, natura lui fiind una suspensivă. În speță, cum HG nr. 301/2012 a intrat în vigoare la data de 17 iunie 2012, rezultă că amânarea îndeplinirii condițiilor s-a produs până la data de 17 iunie 2014, cu doar două zile înainte de întocmirea procesului verbal analizat .
Cu toate acestea, caracterul contravențional al faptei apelantului petent a fost înlăturat tot de legiuitor întrucât termenul examinat a mai fost prelungit o dată prin adoptarea HG nr. 877/15.10. 2014 care stipulează că „Termenul prevăzut la art.7 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 17 mai 2012, cu modificările ulterioare, privind obligația elaborării analizei de risc la securitate fizică de către unitățile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, republicată, înființate până la data de 16 iunie 2012, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2016”.
Deși acest act normativ a intrat în vigoare ulterior sancționării petentului, el este aplicabil în speță date fiind prevederile art. 12 alin.1 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora „Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ”.
Într-adevăr, prin prelungirea termenului privind obligația elaborării analizei de risc la securitate fizică în vederea luării măsurilor de pază a bunurilor și valorilor aflate în administrare, îndeplinirea obligațiilor impuse de lege în scopul asigurării pazei a fost amânată până la data de 1 ianuarie 2016.
Această amânare echivalează cu un act normativ intervenit ulterior constatării faptei prin care aceasta nu mai este considerată contravenție ( temporar), cauză care înlătură caracterul contravențional, aplicându-se și faptei analizate.
Mai mult decât atât, instanța de control remarcă și faptul că în cauză sunt aplicabile și prevederile art. 3 alin.1 din Anexa 1 a HG nr. 301/2012 potrivit cărora „Pentru unitățile care își desfășoară activitatea printr-o rețea formată din subunități sau puncte de lucru distribuite teritorial, responsabilitatea asigurării măsurilor de securitate în întreaga rețea revine conducerii unității centrale”.
Or, din probele administrate rezultă că, în speță, apelantul petent nu face parte din conducerea unității centrale, în sensul legii, ci deține funcția de inginer șef al Zonei de medie și joasă tensiune C. și Tulcea. Unitatea centrală are de altfel și o altă denumire, respectiv . SA C., entitate al cărui director general nu este apelantul petent.
Pe de altă parte, se constată că nici prin fișa postului întocmită la data de 30.03.2012 apelantul petent nu a avut ca atribuții încheierea contractelor de prestări servicii de pază cu terțe persoane, iar prin decizia nr. 9 /2014 a fost împuternicit de directorul general al . SA, în mod expres,să semneze anumite acte juridice printre care nu se regăsește și tipul de contract amintit. Rezultă astfel că încheierea acestui tip de contracte nu era atribuția de serviciu a petentului.
Dovadă în acest sens este atât Protocolul de cooperare încheiat între IGPR București și . SA, Muntenia, Banat și Dobrogea la data de 9.03.2010, cât mai ales adresa nr._/20.06.2013 a IGPR adresată directorului general al . Bucureși și înregistrată sub nr._/27.06.2013 la . din care rezultă că analiza de risc în vederea implementării măsurilor de securitate și pază se derula între aceste entități între care avusese deja loc o primă întâlnire la data de 14.06.2013.
Concluzionând în sensul că toate aceste aspecte exclud răspunderea contravențională a apelantului petent, pe lângă existența unei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei analizate, rezultă că prima instanță a făcut o insuficientă analiză a probatoriilor administrate și o eronată aplicare a normelor juridice incidente, ceea ce impune aplicarea dispozițiilor art. 480 alin.2 NCPC, în baza cărora apelul va fi admis și se va dispune schimbarea în totalitate a sentinței apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal de contravenție . nr._/19.06.2014 întocmit de IPJ Tulcea - Post Poliția Sarichioi, ca fiind netemeinic și nelegal.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul - petent M. G., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 554/25.11.2014, pronunțată de Judecătoria Babadag în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
Schimbă în totalitate sentința apelată în sensul că admite plângerea contravențională și anulează procesul verbal de contravenție . nr._/19.06.2014 întocmit de IPJ Tulcea - Post Poliția Sarichioi, ca fiind netemeinic și nelegal.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. D. P. L. N. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.A.C.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. PLD/6.05.2015
Tehnored.gref.BFV/6.05.2015./4 ex.
.. apelant/1 ex. intimat
| ← Anulare act. Decizia nr. 261/2015. Tribunalul TULCEA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
