Plângere contravenţională. Decizia nr. 362/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 362/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 362/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 362/2015
Ședința publică de la 29 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Judecător: L. D. P.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanta – petentă S.C. G. G. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR ISD INSOLVENCY SPRL D. D., cu sediul în G., ., nr. 5, .. 1, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 745 din data de 18 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, s-au depus la dosarul cauzei relațiile solicitate de la O.R.C. București cu privire la istoricul apelantei, după care;
Văzând că nu mai sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin sub nr._ din 04.07.2014, petenta S.C. G. G. SRL a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._ întocmit la data de 13.06.2014 de Inspectoratul de Poliție al Județului Tulcea.
Soluționând cauza, Judecătoria Măcin prin sentința civilă nr. 745 din data de 18 noiembrie 2014 a respins plângerea contravențională.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de constatarea a contravenției ., nr. 5450/2014 întocmit la data de 13.06.2014 de Inspectoratul de Poliție al Județului Tulcea petentei S.C. G. G. SRL i-a fost aplicată o amendă contravențională în sumă de 5.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 2 alin.1 lit.”b” din H.G. nr. 1373/2008 privind reglementarea furnizării și transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din România.
S-a mai reținut că, în data de 12.06.2014, orele 12:16, la Cariera SOROCAM Revărsarea, jud. Tulcea, petenta în calitate de furnizor de bunuri divizibile, a distribuit cantitatea de 42,880 tone nisip 0-4 mm, pe care a încărcat-o cu autocamionul marca Iveco, cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_, conduse de V. G. pe DN 22 E 87, în localitatea Revărsarea, autovehiculul având o masă totală împreună cu încărcătura de 57,960 tone, depășind astfel masa totală maximă admisă de 40 tone pe DN22 E 87 cu 17,960 conform avizelor de însoțire a mărfii emise în punctul de livrare în momentul efectuării cântăririi mărfii.
Prin plângerea de față petentul a solicitat anularea procesului verbal ce i-a fost încheiat, pe motiv că nu întrunește condițiile de legalitate reglementate de dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv, nu este menționat sediul societății ci este trecut un punct de lucru din G. și de asemenea, nu au fost îndeplinite condițiile de comunicare a procesului-verbal, fiind încălcate dispozițiile art. 27 din OG nr. 2/2001, arătându-se că nu s-a făcut comunicarea procesului-verbal la sediul societății ci tot la punctul de lucru din G..
Intimatul a depus la dosar întâmpinare în care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca temeinic și legal. Întâmpinarea a fost însoțită de raportul agentului de poliție care a încheiat procesul verbal de contravenție, procesul-verbal în original, dovezi de comunicare a procesului-verbal de contravenție, avize de însoțire a mărfii, planșe fotografice privind abaterea săvârșită de furnizorul de bunuri divizibile G. G. SRL G. la data de 12.06.2014, planșe fotografice privind modul de cântărire și emitere a tichetelor de cântar de către furnizorul . G. în cariera Sorocam Revărsarea la data de 12.06.2014.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește excepția nulității absolute a procesului-verbal de contravenție pe considerentul că acesta nu întrunește condițiile de legalitate reglementate de dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv, nu este menționat sediul societății ci este trecut un punct de lucru din G. și de asemenea, nu au fost îndeplinite condițiile de comunicare a procesului-verbal, fiind încălcate dispozițiile art. 27 din OG nr. 2/2001, arătându-se că nu s-a făcut comunicarea procesului-verbal la sediul societății ci tot la punctul de lucru din G., instanța a avut în vedere că această susținere a petentului nu este o veritabilă excepție procesuală, în sensul art. 245 cod proc. civilă Invocarea acestor împrejurări reprezintă eventual un motiv de nelegalitate a procesului-verbal de contravenție, care se sancționează cu nulitatea relativă.
Or, pentru ca nulitatea relativă să conducă la anularea procesului-verbal, trebuie ca cel care contestă să dovedească că prin aceasta a suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, ceea ce nu este cazul însă în speța de față, contestatorul nedovedindu-și eventuala vătămare, el putând contesta procesul-verbal ce i-a fost încheiat, cum de altfel a și făcut prin plângerea de față.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului - art. 34 - rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Or, petenta nu a invocat în plângerea sa aspecte legate de netemeinicia procesului-verbal de contravenție, necriticând situația de fapt reținută în sarcina sa.
Mai mult, cu înscrisurile depuse odată cu întâmpinarea, intimatul și-a dovedit situația de fapt ce întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 2 alin.1 lit.”b” din H.G. nr. 1373/2008 privind reglementarea furnizării și transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din România.
Față de jurisprudența Curții EDO, instanța a considerat că, într-adevăr, prin asimilarea procedurii contravenționale celei penale, „acuzatul” beneficiază de prezumția de nevinovăție, statuată de art. 6 din Convenția EDO, dar așa cum prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție nu are caracter absolut, nici cea a nevinovăției nu are acest caracter. Aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor poate fi privită doar din perspectiva nuanțată a invocării sarcinii probațiunii, în raport de modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, însă în limite rezonabile.
În măsura în care organul constatator a dovedit prin probe că fapta ilicită reținută în sarcina contestatorului a fost săvârșită de către acesta, nu mai operează în beneficiul contestatorului prezumția de nevinovăție, în vreme ce prezumția de veridicitate a procesului-verbal poate fi invocată.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale evocate și situația de fapt reținută, instanța a apreciat că probele administrate nu au fost de natură să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat, ci, dimpotrivă, că acestea conduc la concluzia reținerii vinovăției contestatorului în săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat.
De asemenea, instanța a avut în vedere prevederile art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciind că în speța de față aceste dispoziții nu au fost încălcate, sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 5.000 lei aplicată petentei fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de aceasta.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel petenta ., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelanta că, sancțiunea aplicata acesteiea in calitate de furnizor de materiale de constructii conform documentelor aflate în posesia conducătorului auto nu crede că este întemeiată întrucât în baza unui singur document, în speță avizele de însoțire a mărfii nr._ si_, nu pot fi considerate ca bază a sancțiunii întrucât cele 2 avize se referă la 2 mașini distincte (_ si_ ).
A mai arătat apelanta că, are calitate de furnizor dar nu are sediul în G., ci în București, .. 1, ., sector 5, în G. fiind numai un punct de lucru.
Mai precizează apelanta că, potrivit OG2/2001 legiuitorul a stipulat foarte clar faptul ca la datele de identificare ale contravenientului se trece sediul social al acestuia și nu punctele de lucru.
Un al doilea aspect pe care îl învederează apelanta este faptul instanța de fond nu a sancționat în niciun fel faptul că intimata a menționat greșit datele de identificare ale societății în sensul că în procesul verbal de contravenție la sediu este mentionată . A, ( Anexa 3 ), pe confirmarea de primire de la poștă este menționată adresa din G., . ( Anexa 4), în adresa prin care se solicita I.P.J. G. afișarea procesului verbal se face mențiunea ca „contravenientul refuza primirea corespondentei” ( Anexa 5) lucru neadevarat întrucât nu a fost citată la o adresă valabilă a societății iar ca un ultim aspect este faptul că în data de 26.06.2014 prin adresa nr. 752 I.P.J. G., prin Agent P. V., confirma ca s-a deplasat în data de 30.06.2014 pentru afișarea procesului verbal nr._.
Totodată, a mai arătat că, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
În opinia sa, apelanta consideră că, menționarea în procesul verbal a unei alte adrese decât sediu social al firmei este motiv de nulitate a procesului verbal, întrucât conform codului de procedura civilă și a Constituției faptul ca nu a fost citată la sediul social i s-a încălcat dreptul fundamental de a depune acte în combaterea procesului verbal .
A mai precizat apelanta că, nu au fost îndeplinite condițiile de comunicare a procesului verbal în sensul că acesta nu s-a comunicat la sediul social și s-a trecut direct la procedura prin afișare a procesului verbal dar aceasta nu s-a făcut la sediul social ci la unul din punctele de lucru motiv pentru care înțelege ca organul de control care a trecut la comunicarea procesului verbal prin afișare a încălcat disp. art. 27 din OG2/2001.
În concluzie, apelanta solicită admiterea apelului, iar pe cale de consecință casarea hotărârii și trimiterea cauzei spere rejudecare întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția invocată.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este temeinică și legală.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat potrivit celor ce succed:
Prin procesul-verbal de constatarea a contravenției ., nr. 5450/2014 întocmit la data de 13.06.2014 de Inspectoratul de Poliție al Județului Tulcea petentei S.C. G. G. SRL i-a fost aplicată o amendă contravențională în sumă de 5.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 2 alin.1 lit.b din H.G. nr. 1373/2008 privind reglementarea furnizării și transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din România.
În fapt, reținut că, în data de 12.06.2014, orele 12:16, la Cariera SOROCAM Revărsarea, jud. Tulcea, petenta, în calitate de furnizor de bunuri divizibile, a distribuit cantitatea de 42,880 tone nisip 0-4 mm, pe care a încărcat-o cu autocamionul marca Iveco, cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_, conduse de V. G. pe DN 22 E 87, în localitatea Revărsarea, autovehiculul având o masă totală împreună cu încărcătura de 57,960 tone, depășind astfel masa totală maximă admisă de 40 tone pe DN22 E 87 cu 17,960 conform avizelor de însoțire a mărfii emise în punctul de livrare în momentul efectuării cântăririi mărfii.
Tribunalul concluzionează că în mod corect prima instanță a reținut legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, acesta fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În art. 16 alin. (1) din acest act normativ sunt enumerate datele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul-verbal de constatare a contravenției, iar în art 17 se arată că, ,,Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
În procesul-verbal de contravenție contestat sunt inserate mențiunile obligatorii și a căror lipsă au drept consecință nulitatea absolută conform art. 17.
Cu privire la împrejurarea că în procesul verbal nu a fost inserat sediul social al societății, ci un punct de lucru, la solicitarea Tribunalul, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a furnizat informații extinse cu privire la S.C. G. G. S.R.L., din cuprinsul cărora rezultă că adresa indicată în procesul verbal nu vizează doar un punct de lucru al apelantei ci și un sediu secundar al acesteia.
Or, prevederile art. 17 din ordonanță nu fac distincție după cum sediul este principal sau secundar.
De altfel, sediul situat în Municipiul G., . A este indicat și de către apelantă care, prin angajații săi, l-a inserat în conținutul celor două avize însoțitoare ale mărfii, GER_ și GER_ din 12.06.2014, care au fost și sursa de informație pentru agentul constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, tribunalul reține că probatoriul administrat face dovada că S.C. G. G. S.R.L. este culpabilă de comiterea contravenției prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. b din H.G. nr. 1373/2008, potrivit cu care furnizorii ale căror bunuri sunt distribuite folosind rețeaua de drumuri publice din România au obligația ,,să încarce vehiculele folosite pentru transportul bunurilor divizibile, astfel încât masa totală a vehiculului să nu depășească masa totală maximă admisă în circulație, corespunzătoare sectorului de drum public la care este amenajat accesul de la punctul de încărcare;”
Deși apelanta a susținut că sentința este nelegală și netemeinică, nu a dovedit aceste susțineri.
Trebuie arătat că procesul verbal este un act administrativ întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritate stabilită pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială reglementată de legea. Ca atare, acesta se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate, ea putând fi astfel răsturnată că către contravenient. Apelantul nu a dovedit însă contrariul celor constatate de către agent.
Fiind vorba de constatări personale ale agentului constatator, percepute de propriile simțuri, prezumția la care se face referire este permisă chiar și de exigențele jurisprudenței C.E.D.O. Astfel în cauza Sabiaku c. Franței, s-a reținut că utilizarea unor prezumții de fapt pentru a stabili vinovăția unei persoane nu contravine prezumției de nevinovăție a acesteia. Orice sistem de drept cunoaște astfel de prezumții, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească anumite limite în utilizarea lor. În consecință, Curtea a considerat că astfel de prezumții sunt admisibile doar în măsura în care sunt rezonabile, prezumă lucruri dificil sau imposibil de probat și pot fi răsturnate de persoana vinovată.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că faptele comise constituie contravenție.
În privința apărării potrivit cu care avizele de însoțire a mărfii, nu pot sta la baza sancțiunii întrucât se referă la 2 mașini distincte tribunalul reține cele ce rezultă din raportul întocmit de către agentul constatator, potrivit cu care aceste avize i-au fost prezentate de către conducătorul auto ca reprezentând acte însoțitoare ale transportului verificat și că ele au fost întocmite în această manieră, care reprezenta chiar o practică pentru facilitarea transportării unor încărcături peste masa admisă.
Or, nimeni nu poate invoca in sustinerea intereselor sale propria sa vina, incorectitudine, necinste, si nici sa se apere valorificand un asemenea temei.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, se reține că potrivit art. 8 alin. 1 lit a din H.G. nr. 1373/2008 privind reglementarea furnizării și transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din România, încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) și ale art. 3, constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, aplicată furnizorului.
Astfel, sancțiunea aplicată în speță este în cuantumul minim prevăzut de lege, nefiind oportună înlocuirea cu sancțiunea avertismentului având în vedere gravitatea faptei, precum și împrejurarea că ea a fost premeditată.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, tribunalul a respins apelul ca neîntemeiat cu consecința păstrării sentinței ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge formulat de apelanta – petentă S.C. G. G. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR ISD INSOLVENCY SPRL D. D., cu sediul în G., ., nr. 5, .. 1, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 745 din data de 18 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect plângere contravențională, ca neîntemeiat și păstrează sentința ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. N. L. D. P. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.G.M.F.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. N.L./07.05.2015
Tehnored.gref.B.F.V/ 07.05.2015./4 ex.
.. apelant/1 ex. intimat
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 352/2015.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 449/2015. Tribunalul... → |
|---|
