Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 352/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 352/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 352/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.352
Ședința publică din data de 28 aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte: V. A.
Judecător: E. B.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta-reclamantă U. A. TERITORIALĂ - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul ales în Tulcea, .. 54, jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.3390/9.12.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect acțiune în răspundere contractuală, in contradictoriu cu intimații-pârâți I. I., I. L., I. R. și I. C., domiciliați în Tulcea, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Potrivit art.394 C.pr.civ. instanta, constatand ca nu sunt motive de amanare, apreciaza dosarul in stare de judecata si ramane in pronuntare, luand act ca s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa, conform art.223 pct.3 C.pr.civ.
TRIBUNALUL:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea la data de 20.05.2014, sub nr._, reclamanta U. A. TERITORIALĂ TULCEA - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR a chemat in judecata pe pârâții I. I., I. L., I. R. și I. C., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratei la plata sumei totale de 6175 lei și penalități de 2%/zi reprezentand prejudiciu prin neexecutarea contractului de închiriere nr. 122/ 29.01.1988, încetarea acestuia, evacuarea pârâtilor, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentința civilă nr. 3390 din 9 decembrie 2014, Judecătoria Tulcea a admis excepția lipsei de interes pentru suma de 8903 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011, a respins cererea reclamantei pentru această sumă, ca fiind lipsită de interes; a admis cererea pentru suma de 1989 lei reprezentând debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 15.10.2014, precum și pentru suma de 1989 lei majorări de întârziere aferentă acestei perioade și a admis capătul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâților.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut în ceea ce privește legea aplicabilă contractului de închiriere nr.122/29.01.1988 că acesta a fost încheiat în anul 1983, iar în materie contractuală, art. 102 alin. 1 LPA a Codului civil dispune că „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.” Și întrucât acesta este anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, atunci Codul civil 1864 este legea aplicabila inclusiv în materia executării si încetării contractului.
A mai reținut instanța că prin contractul de închiriere nr. 122/29.01.1988 pârâții I. I., I. L., I. R. și I. C. au închiriat o locuință în mun. Tulcea, ., ., ., pentru o chirie inițială de 80 lei/luna.
Cu privire la excepția lipsei de interes pentru suma de 8903 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011, a arătat judecătorul fondului că aceasta are natura unei excepții de fond, peremptorii, deoarece privește exercițiul dreptului la acțiune, iar admiterea ei atrage respingerea cererii. Deci, instanța are obligația de a se pronunța mai întâi asupra acestei excepții.
A mai arătat instanța că interesul reprezintă folosul practic urmărit prin introducerea unei acțiuni în justiție și este o condiție de exercițiu a acesteia.
Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 112, alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul fiscal, republicată, colectarea creanțelor fiscale se face în baza unui titlu de creanța sau al unui titlu executoriu, după caz și că reclamanta a apreciat că până la data de 30.09.2011, sumele datorate de către pârâtă sunt creanțe fiscale, motiv pentru care a constituit dosarul de executare silita nr. 2007-9240, emițând titluri executorii și somații conform O.G. nr. 92/2003.
A mai reținut instanța că, în cauza, reclamanta deține deja titluri executorii împotriva pârâtilor pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu (hotărâre judecătoreasca), cu privire la aceeași sumă de bani, nu îi poate aduce nici un folos practic, deoarece executarea silita a pârâtului se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei. Prin urmare, instanța a apreciat că prezenta acțiune este lipsită de interes pentru suma de 8903 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011.
A arătat judecătorul fondului că o acțiune în pretenții având același obiect este inadmisibilă întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate acceptat, iar instanța nu poate trece peste interpretarea data de către reclamantă creanțelor sale anterior datei de 01.10.2010, deoarece pârâtul are deschisă calea contestației la executare în care poate critica inclusiv dacă pretențiile au sau nu natura fiscala, critici care ar putea duce la anularea sau menținerea actelor de executare.
A mai arătat instanța că atât timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acestea își produc efectele, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea reclamantei de a le realiza prin executare, iar instanța nu poate reține decât că, la acest moment, reclamanta deține mai multe titluri executorii în cadrul dosarului de executare silită, titluri pe care le poate pune în executare conform dispozițiilor O.G. nr. 92/2003.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamanta U. A. Teritorială - Direcția Întreținere și Administrare Patrimoniu, prin Primar, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Arată apelanta-reclamantă că instanța de fond a admis excepția lipsei de interes și a constatat faptul că existând somații și titluri executorii pentru debitele calculate până la anul 2011, reclamantul nu mai are interes a solicita aceste sume și consideră că soluția instanței este nelegală, invocând în acest sens dispozițiile art. 33 Cod proc. civilă.
Învederează apelanta-reclamantă că nu mai poate pune în executare, sub nicio formă, titlurile executorii emise până în anul 2011, iar prin modificările aduse Codului de procedură fiscală începând cu data de 01.09.2011 organele de executare silită fiscală nu mai pot face niciun act de executare pentru aceste creanțe, astfel încât ele să fie recuperate.
În acest context, consideră apelanta-reclamantă că sumele individualizate până la 01.09.2011 prin emiterea actelor de executare silită, în anul 2015, ar rămâne imposibil de recuperat din lipsa mijloacelor concrete de recuperare a acestor sume pe care executorii fiscali ai Serviciului de Impozite și Taxe Locale nu mai au legal cum să le execute.
Prin interdicția instituită de lege, începând cu 01.09.2011, de a considera aceste creanțe născute din raporturi juridice ca fiind creanțe fiscale, nici sumele individualizate în actele fiscale nu mai comportă regimul juridic al creanțelor fiscale.
Arată apelanta-reclamantă că împrejurarea că actele de executare nu au fost anulate în cadrul unei contestații la executare nu echivalează cu lipsă de interes a acțiunii sale de a i se recunoaște dreptul de creanță printr-o hotărâre judecătoreasă în temeiul căreia să pornească executarea silită în eventualitatea în care debitorul nu și-ar îndeplini obligația de plată de bună voie cu atât mai mult cu cât, calea contestației la executare nu-i este accesibilă întrucât nu are calitatea de persoană interesată în sensul art. 172 cod pr. fiscală.
Pentru aceste considerente, apelanta-reclamantă solicită admiterea apelului pentru suma de 8903 lei reprezentând debit până la data de 30.09.2011.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul nefondat.
Prin hotărârea instanței de fond ce face obiectul prezentului apel, a fost admisă în parte cererea reclamantei UAT Tulcea – Direcția de Intreținere și Administrare Patrimoniu, prin Primar, îndreptată împotriva pârâtilor cu privire la plata sumei de 6.175 lei prejudiciu, și 2% pe zi reprezentând majorări de întârziere aferente acestui debit, datorat ca urmare a neexecutării contractului de inchiriere nr. 122/1988.
Astfel, s-a apreciat că în ceea ce privește suma de 8,903 lei debit restant la data de 30.09.2011, acțiunea reclamantaei este lipsită de interes, dat fiind că deține deja titluri executorii împotriva pârâților, pentru recuperarea sumelor anterioare datei de 1 octombrie 2011.
. la sumele restante datorate de pârâți, cu titlu de chirie, în baza contractului de închiriere nr. 122/1988 încheiat cu reclamanta, s-a constituit dosarul de executare silită nr. 2007-9240 în cadrul căruia au fost emise în vederea recuperării debitului, somațiile și titlurile executorii depuse la dosarul cauzei.
Prin urmare, referitor la acest debit, reclamanta nu poate solicita obținerea unui alt titlu executoriu, din moment ce se află deja în posesia acestor titluri, evidențiate la dosarul cauzei, pronunțarea unei hotărâri în acest sens, însemnând că pârâții ar putea fi executați silit cu privire la aceeași sumă de bani prin titluri executorii distincte.
Așa cum în mod corect s-a reținut de către instanța de fond, titlurile executorii deținute de creditoarea apelantă sunt valabile și își pot produce efectele din moment ce nu au fost anulate, existând posibilitatea pentru aceasta de a le pune în executare, în conformitate cu prev. O.G. nr. 92/2003, privind Codul de proc. fiscală, pentru recuperarea sumei de 8.903 lei, datorată de către pârâți pentru perioada anterioară datei de 1 octombrie 2011.
In raport de aceste considerente, in temeiul disp. art. 480 Cod proc. civ, se va respinge apelul formulat ca nefondat și se va păstra hotărârea instanței de fond ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelanta-reclamantă U. A. TERITORIALĂ - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, prin PRIMAR, cu sediul ales în Tulcea, .. 54, jud. Tulcea, împotriva sentintei civile nr.3390/9.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea in dosarul nr._, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, in contradictoriu cu intimații-pârâți I. I., I. L., I. R. și I. C., domiciliați în Tulcea, ., ., ., ca nefondat.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
V. A. E. B. P. L.
19.05.2015
Red.jud.VA
Tehnored. PL/DS/ex. 7
19.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 356/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 362/2015. Tribunalul... → |
|---|
