Plângere contravenţională. Decizia nr. 508/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 508/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 508/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.508
Ședința publică din data de 05 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: D. N. G.
Judecător: E. B. Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta-petenta .., cu sediul în ., jud. Tulcea și sediul ales în Tulcea, ., .. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.3431/11.12.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimata C. R. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD-EST (GALATI)-CJPC TULCEA, cu sediul în G., ., jud. G..
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 28.05.2015, sustinerile in apel ale partii prezente fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea dată, care face parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._, . a formulat plângere împotriva procesului verbal . nr._ emis la data de 07.04.2014 de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor - CJPC Tulcea prin care aceasta a fost sancționată contravențional cu suma de 2.000 lei pentru că a comercializat pastă de tomate de la . Curtea de Argeș având parametrul substanță uscată solubilă sub limita minimă declarată de producător pe eticheta produsului.
Prin sentința civilă nr.3431/11.12.2014 Judecătoria Tulcea a respins plângerea, ca nefondată.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
. a fost sancționată contravențional de comisari din cadrul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor - CJPC Tulcea cu suma de 2.000 lei pentru că a comercializat pastă de tomate de la . Curtea de Argeș având parametrul substanță uscată solubilă sub limita minima declarată de producător pe eticheta produsului.
Fapta contravenționala constă in nerespectarea obligației “de a se asigura că produsele oferite spre comercializare sunt sigure și respectă condițiile prescrise sau declarate conform prevederilor art. 7, lit. b, prima ipoteza din OG 21/1992”,
A arătat prima instanță că susținerile petentei potrivit cărora procesul verbal de contravenție a fost nelegal întocmit întrucât marfa comercializată a fost însoțită de acte de proveniență, factură si declarație de conformitate corespunzătoare lotului din care produsele fac parte nu pot fi primite de instanța de judecată. Astfel, petenta nu a făcut dovada că s-a asigurat de faptul că produsele oferite spre comercializare (pasta de tomate de 310 g si 720 g) sunt sigure și respectă condițiile prescrise sau declarate. Într-o altă ordine de idei, s-a reținut faptul că, petenta este distribuitor in accepțiunea dispozițiilor art. 2 pct. 6 din OG 21/1992, potrivit cărora prin vânzător se înțelege distribuitorul care oferă produsul consumatorului.
Constatând că prin probele administrate in cauză nu s-a făcut dovada susținerilor petentei, și având în vedere că mențiunile procesului-verbal de constatare fac dovada celor constatate pană la proba contrară, instanța de fond a apreciat că situația de fapt reținută corespunde realității.
S-a mai arătat de către prima instanță că, faptul că procesul verbal, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatoarei cât timp aceasta nu face proba contrarie, nu constituie o încălcare a prezumției de nevinovăție, ci o modalitate de stabilire legală a vinovăției în raport cu art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului. Petenta nu a făcut dovada că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal nu corespunde adevărului, susținerile făcute în cuprinsul plângerii nefiind susținute de probe.
Verificând legalitatea si temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, instanța de fond a constatat ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor edictate de legiuitor pentru valabilitatea sa, iar situația de fapt a fost in mod corect reținută.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, s-a reținut că procesul verbal de contravenție . nr._ a fost temeinic si legal întocmit de comisari din cadrul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor - CJPC Tulcea pentru fapta contravențională reținută in sarcina petentei fiind aplicat minimul amenzii prevăzute de art. 50 alin. 1, lit. c din OG 21/1992.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel petenta ., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat apelanta că în mod greșit prima instanță a reținut că nu a respectat obligația impusă de art.7 lit.b din O.G. nr.21/1992, declarația de conformitate a produsului, ștampilată și semnată de producător fiind depusă la dosar și garantând că produsele livrate de producător sunt conform cu normele în vigoare.
Consideră apelanta că agenții constatatori sunt obligați să urmărească un produs dacă este necorespunzător și să prevină ca acesta să ajungă la consumator, luând măsuri în acest sens, iar faptul că producătorul a pus pe piață produse despre care știa că nu respectă condițiile declarate, trebuia să ducă la sancționarea producătorului și atenționarea verbală sau sub forma unui avertisment a agenților economici care au cumpărat produsul respectiv. Apreciază că amendarea distribuitorilor de bună credință ai acelor produse, este abuzivă.
Examinând criticile aduse de apelantă împotriva sentinței civile mai sus nominalizate, prin prisma dispozițiilor art. 476 și următoarele Cod procedură civilă, tribunalul reține că acestea au caracter fondat, pentru următoarele considerente:
În esență, problema juridică pusă în discuție, de care depinde soluționarea cauzei, constă în a se stabili dacă fapta că produsul „pastă de tomate” (producător .) are parametrul de substanță uscată solubilă sub limita minimă declarată de producător pe eticheta produsului este sau nu imputabilă agentului economic distribuitor - apelanta.
Răspunsul nu poate fi decât negativ, legiuitorul instituind doar obligația distribuitorilor “să se asigure că produsele oferite spre comercializare sunt sigure și respectă condițiile prescrise sau declarate” (art. 7 lit. b - prima liniuță din OG 21/1992, subl. ns.), concomitent cu obligația acelorași distribuitori “să retragă de la comercializare produsele la care organele abilitate de lege au constatat că nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, dacă aceasta constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformitățile respective” (art. 7 lit. b - a patra liniuță din OG 21/1992, subl. ns.).
Or, prin sintagma “condițiile prescrise sau declarate” este evident că legiuitorul s-a referit implicit, față de distribuitori, în primul rând la cerințele impuse pentru comercializarea (distribuirea produsului).
Această interpretare rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, din aplicarea raționamentului sistematic (care se raportează la ansamblul reglementării) și teleologic (care se circumscrie scopului urmărit de legiuitor), față de prevederile art. 7 lit. a – a doua liniuță din același act normativ, potrivit cărora producătorilor le revine obligația “să pună pe piață numai produse care respectă condițiile prescrise sau declarate”.
Prin urmare, “punerea pe piață” a produsului neconform cu specificațiile declarate este imputabilă producătorului, distribuitorul având doar obligația “să se asigure” că produsul corespunde condițiilor prescrise.
În drept, chiar dacă s-ar interpreta că prin sintagma “condițiile prescrise sau declarate” s-ar înțelege cerințele privitoare la orice specificații ale produsului, față de distribuitori nu operează decât obligația de asigurare, care se realizează prin obținerea documentului care atestă originea, proveniența și securitatea alimentului (conform dispozițiilor art. 32 alin. 1 lit. a din OUG 97/2001 privind reglementarea producției, circulației și comercializării alimentelor), în speță apelanta deținând acest document, respectiv declarația de conformitate emisă de producător, corespunzătoare lotului din care face parte produsul (fila 10, prima instanță).
Așadar, s-ar fi putut angaja răspunderea contravențională a apelantei numai dacă aceasta, în calitate de distribuitor, nu s-ar fi asigurat asupra respectării cerințelor declarate și prescrise ale produsului, prin obținerea prealabilă a declarațiilor de conformitate emise de producător, anterior comercializării, premisă care nu se regăsește în litigiul dedus judecății.
În concluzie, nu există temeiuri valide pentru a se conchide că apelanta nu și-ar fi îndeplinit obligația legală de asigurare, deci pe fondul cauzei se justifică soluția de admitere a plângerii și anulare a procesului verbal, ca nelegal.
Pentru considerentele expuse, se va admite apelul și se va schimba în totalitate sentința atacată, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal contestat, cu exonerarea apelantei de toate sancțiunile aplicate, urmând a se dispune, pe cale de consecință, în baza art. 34 din OG 2/2001, restituirea de către Trezoreria mun. Tulcea a sumei de 1.000 lei achitată de apelanta . prin chitanța . nr._/8.04.2014.
În baza art. 451 Codul de procedură civilă, se va dispune obligarea intimatei pârâte la plata sumei de 640 lei către apelantă, reprezentând cheltuieli de judecată, fond și apel, din care 600 lei onorariul avocațial L. R., conform chitanței nr. 106/18.04.2014 (fila 23 dosar prima instanță).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de către apelanta-petenta .., cu sediul în ., jud. Tulcea și sediul ales în Tulcea, ., .. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.3431/11.12.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimata C. R. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD-EST (GALATI)-CJPC TULCEA, cu sediul în G., ., jud. G..
Schimba in totalitate sentinta atacata, in sensul ca admite plangerea contraventionala, anuleaza procesul verbal de contraventie ., nr._/_/337 din 07.04.2014 si dispune exonerarea apelantei de sanctiunile aplicate si restituirea de catre Trezoreria mun. Tulcea a sumei de 1.000 lei achitata de apelanta . prin chitanta . 10, nr._/8.04.2014.
Obliga intimata la plata sumei de 640 lei catre apelanta, reprezentand cheltuieli de judecata.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica din 05.06.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. G. E. B. P. L.
Jud.fond.V.C.
Red.jud.D.N.G./03.07.2015.
Tehnored.gref.P.L./06.07.2015./4ex.
.>
| ← Anulare act. Decizia nr. 538/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 512/2015. Tribunalul... → |
|---|
