Uzucapiune. Decizia nr. 544/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 544/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 544/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.544
Ședința publică din data de 09 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: D. N. G.
Judecător: E. B. Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul-reclamant Z. I. cu domiciliul în T., ., jud. T. și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat I. V. din T., ., judetul T., impotriva sentintei civile nr.3025/7.11.2014 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect uzucapiune, in contradictoriu cu intimata-reclamanta Z. V. cu domiciliul în T., ., jud. T. și intimatele-pârâte P. T., prin PRIMAR, și U. A. TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI T., prin Primar, cu sediul în T., ., judetul T..
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 28.05.2015, sustinerile in apel ale partii prezente fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea dată, care face parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Pe rolul Judecătoriei T., la data de 19.05.2014, s-a înregistrat sub nr._, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții Z. I. și Z. V. în contradictoriu cu pârâții P. T., prin PRIMAR, și U. A. TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI T., prin Primar, prin care s-a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 180 mp, situat în mun. T., ., județul T.. A solicitat, totodată, a se constata că, prin accesiune imobiliară, a devenit proprietar asupra construcției situată la aceeași adresă, în suprafață de 57,40 mp.
Prin sentința civilă nr.3025/7.11.2014 Judecătoria T. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, invocate de pârâți prin întâmpinare și a respins cererea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a constatat următoarele:
S-a reținut că uzucapiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil este o sancțiune îndreptată împotriva vechiului proprietar, care dând dovadă de lipsă de diligență a lăsat vreme îndelungată bunul său în mâinile altei persoane.
Prin urmare, acțiunea având asemenea temei trebuie îndreptată împotriva vechiului proprietar, care are calitate procesuală pasivă în cauză.
Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea trebuie să justifice și calitatea procesuală pasivă a celui pe care îl cheamă în judecată, adică să facă dovada identității între persoana pârâtului și, în cazul de față, proprietarul imobilului cu privire la care se solicită constatarea dreptului de proprietate.
Ori, acest lucru nu este cu putință întrucât P. este o structură funcțională a unității administrativ teritoriale – Municipiul T., cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului.
Astfel, a apreciat prima instanță că primăria nu are personalitate juridică, neputând sta în judecată în calitate de pârâtă, nici în calitate de reclamantă, ci doar unitatea administrativ-teritorială – Municipiul T. poate avea calitate procesuală, având personalitate juridică.
Concluzionând că P. Municipiului T. nu are personalitate juridică, neputând sta în judecată în calitate de pârâtă, precum și faptul că nu se poate proba că pârâta este proprietarul imobilului pentru care se solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăriei Municipiului T., prin Primar invocată de pârâtă prin întâmpinare, și pe cale de consecință, a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe de altă parte, a apreciat prima instanță că pentru ca pârâții P. T., prin Primar, și U. A. Teritorială a Municipiului T., prin Primar, să aibă calitate procesuală pasivă în cauză, reclamanții ar fi trebuit să facă dovada că imobilul în discuție este în proprietatea pârâților sau, în caz contrar, să facă dovada privind demersurile efectuate pentru a afla identitatea persoanei care a deținut proprietatea acestui teren, având în vedere că reclamantul este cel care trebuie să facă dovada calității procesuale pasive a celui pe care-l cheamă în judecată.
Simpla afirmație potrivit căreia imobilul în cauză nu aparține vreunei persoane și pentru că nu există un titlu de proprietate pentru terenul în cauză, s-ar concluziona în sensul că acesta aparține statului sau unității administrativ-teritoriale în raza căreia se află bunul nu este suficientă pentru a se reține calitatea procesuală pasivă a pârâților, reclamanții neefectuând demersuri în acest sens.
Potrivit adresei nr._/01.07.2014 înaintată de pârâta U. A. Teritorială a Municipiului T. la dosarul cauzei, terenul în suprafață de 180 mp, situat în mun. T., ., județul T. nu este înscris în evidența fiscală a instituției, nefiind în patrimoniul pârâtelor (fila 41), astfel că nu se află în proprietatea pârâtelor din prezenta cauză.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamantul Z. I., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Consideră apelantul-reclamant că instanța de fond nu a analizat în profunzime calitatea procesuală pasivă a U.A.T. T., motivând că terenul este cuprins în planul urbanistic al municipiului T., are denumire de stradă, are număr poștal, este utilat cu rețea electrică, este racordat la rețeaua de alimentare cu apă, impozitul pe clădire se plătește la Serviciul de Taxe și Impozite al Primăriei, deci este inclus în intravilanul localității T.. Mai mult, arată că nu este înregistrat un alt proprietar pe terenul în cauză și consideră că proprietar este U.A.T. T. prin primar.
Arată apelantul că din certificatul de rol fiscal reiese că există un rol nominal unic având titular pe Z. I. la adresa de pe ., iar O.C.P.I. T. a emis un certificat de sarcini conform căruia nu există înregistrări referitoare la acest imobil.
În termen legal, intimatele-pârâte au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Examinând criticile aduse de apelant împotriva sentinței civile mai sus nominalizate, prin prisma dispozițiilor art. 476 și următoarele Cod procedură civilă, tribunalul reține că acestea au caracter fondat, pentru următoarele considerente:
Principala chestiune juridică relevantă în cauza de față constă în verificarea legitimării procesuale pasive a intimaților pârâți unitatea adimnistrativ-teritorială mun. T., prin primar și respectiv P. T., prin primar, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată (acțiune în constatarea uzucapiunii, sub imperiului prevederilor Codului civil 1864) și ținând cont de actele și lucrările dosarului, ținând cont că prima instanța a respins acțiunea ca fiind promovată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În drept, este cunoscut că legitimarea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, prin urmare, persoana căreia titularul dreptului poate să-i pretindă o anumită conduită, fără de care dreptul nu se poate realiza.
Aplicând această regulă în cazul acțiunii dedusă judecății, se reține că uzucapiunea, ca mod originar de dobândire a proprietății, constituie o sancțiune îndreptată împotriva vechiului proprietar, care, dând dovadă de lipsă de diligență, a lăsat vreme îndelungată bunul său în mâna altei persoane, astfel încât este evident că acțiunea având un asemenea temei trebuie formulată în contradictoriu cu vechiul proprietar.
Or, deși este adevărat că revine reclamantului, care pretinde că pârâtul este proprietarul imobilului, sarcina probei dobândirii de către acesta a dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul litigiului, în litiigul dedus judecății nu există nicio dovadă scrisă din care să reiasă cine ar fi titularul dreptului de proprietate asupra terenului situat în mun. T., ., jud. T.. Din contră, în evidențele oficiale ale OCPI T. nu a fost identificată nicio înregistrare referitoare la imobilul mai sus menționat (fila 27, dosar prima instanță), iar construcția edificată pe teren figurează în evidența fiscală a mun. T. ca bun impozabil ce aparține apelantului reclamant Z. I., conform certificatului de atestare fiscală privind impozitele și taxele locale în cazul persoanelor fizice nr._/18.04.2014 emis de Serviciul de impozite și taex al mun. T. (fila 13 dosar prima instanță).
De altfel, a impune apelantului reclamant efectuarea altor demersuri imposibil de caracterizat ar reprezenta o sarcină disproporționată care ar rupe justul echilibru dintre preocuparea legitimă de protejare a intereselor proprietarilor și dreptul acces la instanța judecătorească pentru invocarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului prin efectul uzucapiunii, garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, în lipsa oricăror mențiuni privitoare la proprietatea terenului pe care se află construcția apelantului reclamant, nu se poate reproșa acestuia lipsa de diligență în îndeplinirea obligațiilor procesuale ce îi revin conform art. 249 Cod proc. civ. în identificarea proprietarului cu legitimare procesuală pasivă și, pe cale de consecință, nu se poate exclude caracterul imobilului teren de „bun fără stăpân”.
Întrucât în înregistrările și documentele oficiale proprietarul imobilului-teren uzucapat nu este cunoscut, în raport de dispozițiile art. 1 lit. d) din Decretul nr. 111/1951 și art. 646 C. Civ. 1864 (norme aplicabile în speță față de momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție achizitivă pretins de apelant – anul 1983, ținând cont de prevederile cu caracter tranzitoriu conținute de art. 6 alin. 2 și 4 actualul Cod Civil, conform cărora „actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”, iar „prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”), sunt întrunite condițiile pentru ca bunul să fie considerat fără stăpân, fără a se impune constatarea respectivei situații printr-un act emis de o autoritate publică. Astfel, potrivit art. 1 lit. d) din decretul antemenționat, abrogat prin OG 128/1998 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, dar în vigoare la momentul nașterii faptului care a generat raportul juridic în conținutul căruia intră dreptul de proprietate: „sunt considerate bunuri fără stăpân bunurile de orice fel părăsite timp de un an de zile de către titularii lor - necunoscuți sau absenți”.
Or, deși dreptul de proprietate privată asupra acestor bunuri poate aparține, potrivit art. 4 din Legea nr. 213/1998, domeniului privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, tribunalul reține că se impune aplicarea prin analogie a criteriului de delimitare a domeniului public al statului de cel al unităților administrativ-teritoriale, respectiv interesul național sau local al acestor bunuri, conform art. 3 din același act normativ.
În cauza de față nu există niciun temei juridic valid pentru a se aprecia că bunul care face obiectul cererii de chemare în judecată ar fi de interes național și deci proprietatea ar aparține Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, întrucât terenul apare ca fiind cuprins în planul urbanistic al mun. T., nefiind contestat că beneficiază de număr stradal, număr poștal și racordări la rețeaua electrică și de alimentare cu apă a mun. T..
Față de consierentele expuse, excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către intimații pârâți nu este întemeiată, astfel încât se va admite apelul, se va anula sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare, pentru încuviințarea și administrarea probelor solicitate de părți pe fondul cauzei (expertiză topografică, depoziții testimoniale, înscrisuri).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de către apelantul-reclamant Z. I. cu domiciliul în T., ., jud. T. și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat I. V. din T., ., judetul T., impotriva sentintei civile nr.3025/7.11.2014 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect uzucapiune, in contradictoriu cu intimata-reclamanta Z. V. cu domiciliul în T., ., jud. T. și intimatele-pârâte P. T., prin PRIMAR, și U. A. TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI T., prin Primar, cu sediul în T., ., judetul T..
Anuleaza sentinta atacata si trimite cauza spre rejudecare, urmand a fi administrate probele solicitate de parti (expertiza topografica, depozitii testimoniale).
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica din 09.06.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. G. E. B. P. L.
Jud.fond.L.M.G.
Red.jud.D.N.G./03.07.2015.
Tehnored.gref.P.L./03.07.2015/5ex.
.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 512/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 550/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
