Revendicare imobiliară. Decizia nr. 5/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 976/88/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 5/2015
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
JUDECĂTOR: S. G.
JUDECĂTOR: R. A. V.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii D. P., D. I., D. D., R. P., N. E., E. P., E. G., toți cu domiciliul în ., jud.Tulcea, N. F. cu domiciliul în Tulcea, ..1, ., . și M. N. cu domiciliul în Tulcea, ., ., jud.Tulcea, împotriva deciziei civile nr.6/26.01.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații G. I. D. și G. P., ambii cu domiciliul în Tulcea, ., ., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință s-au prezentat av.J. I. pentru contestatori și av.Stoli E. pentru intimați, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Av.J. I., având cuvântul pentru contestatori, arată că a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și apreciază dosarul în stare de judecată.
Av.Stoli E., având cuvântul pentru intimați, apreciază dosarul în stare de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra contestației în anulare.
Av.J. I., având cuvântul pentru contestatori asupra contestației în anulare, precizează că s-a formulat contestație în anulare în temeiul art.318 VCPC pentru că instanța de control nu s-a pronunțat asupra unei critici în sensul că la instanța de fond s-a solicitat cheltuieli de judecată, iar deși acțiunea a fost admisă în proporție de 80%, judecătorul fondului nu a admis cheltuielile de judecată.
De asemenea, arată că în recurs hotărârea instanței de fond a fost criticată sub mai multe aspecte printre care și nepronunțarea asupra cheltuielilor de judecată, aspect ce rezultă și din considerentele deciziei de casare.
Totodată, precizează că recursul a fost respins, însă din considerentele deciziei se poate observa că tribunalul a omis să se pronunțe în legătură cu acest motiv de critică cu privire la cheltuielile de judecată.
Întrucât instanța de recurs a omis să analizeze și acest motiv de recurs, consideră că sunt incidente dispozițiile prev. de art.318 VCPC, motiv pentru care solicită admiterea contestației, anularea în parte a deciziei atacată în sensul admiterii recursului și modificării sentinței, cu consecința obligării intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond, precum și cele din recurs.
Totodată, solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu această cauză.
Av.Stoli E., având cuvântul pentru intimați asupra contestației în anulare, precizează că într-adevăr s-a admis în parte cererea, iar judecătorul fondului a omis a se pronunța cu privire la cheltuielile de judecată, însă s-a exercitat calea de atac în cadrul căreia instanța a analizat cauza, respingând recursul sub toate aspectele.
Față de această situație, pune concluzii de respingere a contestației în anulare.
Av.J. I., având cuvântul pentru contestatori în replică, arată că judecătorul este obligat să se pronunțe pentru fiecare critică și atunci când a deliberat nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect invocat prin contestația de față.
Av.Stoli E., având cuvântul pentru intimați în replică, precizează că există acum această prioritate în a se stabili cu privire la acest aspect.
Instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației în anulare, instanța reține că analiza motivelor invocate se face sub imperiul dispozițiilor vechiului Cod de procedură civilă, constatându-se următoarele:
La data de 29.05.2008, sub nr._ a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea cererea formulata de reclamantii D. P., D. I., D. D., N. S., R. P., N. E., E. P., E. G. prin care, in contradictoriu cu Galatescu I. D., au solicitat sa fie obligat paratul sa lase in deplina proprietate si linistita posesie terenul in suprafata de 2500 m. p. situat in . ce le apartine.
La 24.06.2008 este depus la dosar un inscris prin care reclamantii solicita ca cererea formulata de ei sa poarte si asupra paratei Galatescu P., in calitate de parata, dar si ca paratii sa fie obligati sa isi ridice constructiile edificate pe terenul ce este revendicat cu motivarea ca acele constructii au fost facute fara acordul reclamantilor.
Paratul Galatescu D. a formulat Intampinare solicitand respingerea actiunii ca nefondata.
La data de 19.09.2008 reclamantii isi completeaza cererea principala cu capatul de cerere constand in solicitarea constatarii nulitatii absolute partiale a contractului de vanzare cumparare din 05.05.1992, in privinta suprafetei de 321 m.p. teren, motivat de faptul ca vanzarea cumpararea nu este un act autentic ci unul sub semnatura privata.
La data de 21 .04.2009, in temeiul art 244 pct 1 C Pr Civ a fost suspendata judecarea cauzei pana la solutionarea cauzei ce facea obiectul dosarului cu nr. 1006/2009 ( obiect: anularea titlului de proprietate nr._/2006).
La 07.12.2010 cauza a fost din nou suspendata conform art 244 alin 1 pct 1 C.Pr.Civ pentru solutionarea dosarului cu nr. 2674/2010 aflat pe rolul Tribunalului Tulcea.
Reclamantii au solicitat repunerea cauzei pe rol la 06.09.2013 intrucat a fost emis un nou titlu de proprietate pentru suprafata de 4 ha si 2122m.p. teren, fiind depusa copia sentintei civile nr. 2766/2011 pronuntata de Judecatoria Tulcea.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.2416 din 22 septembrie 2014 Judecătoria Tulcea a admis cererea principala având ca obiect revendicare imobiliară.
Pe cale de consecință, a obligat paratii sa lase in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de teren situata in tarlaua 18 . ., judet Tulcea, cuprinsa intre punctele 69, 59, 58, 57, 56, 55, 54, 5, 53, 52, 51, 50, 10, 9, 48, 65, 66, 68 conform schitei anexate la Raportul de expertiza tehnica judiciara efectuata de expert P. Strefan, cu exceptia suprafetelor de teren de 349 m.p. si de 147 m.p. aflate sub imobilele constructii, identificate sub denumirile „ Hale de pasari 2 si 3 ” respectiv „Hala de pasari 4 ” in schita mai sus mentionata.
Totodată, a respins cererea de revendicare a suprafetelor de teren de 349 m.p. si de 147 m.p. aflate sub constructiile identificate sub denumirile „ Hale de pasari nr. 2 si 3 ” si „ Hala de pasari nr. 4 ”, ca nefondata.
De asemenea, a respins cererea privind ridicarea de catre parati a constructiilor identificate sub denumirile Hale de pasari 2 si 3 respectiv Hala de pasari 4 in schita mai sus mentionata, ca nefondata.
A constatat nulitatea absoluta partiala a Contractului de vanzare cumparare incheiat la 05.05.1992 intre Comisia de Lichidare CAP Mineri si Galatescu I D., numai in ceea ce priveste transferul de proprietate asupra suprafetei de 321 m.p teren.
A respins cererea reconventionala ca tardiv formulata.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs reclamanții D. P., D. I., D. D., N. S. prin moștenitori N. F. și M. N., R. P., N. E., E. P., E. G., criticând-o pentru nelegalitate.
Au arătat recurenții că înțeleg să critice sentința numai sub aspectul nelegalității în ceea ce privește respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâților să-și ridice construcțiile aflate pe terenul lor și pentru neacordarea cheltuielilor de judecată solicitate.
Arată recurenții, în continuare, că sentința este nelegală deoarece judecătorul fondului nu s-a pronunțat pe temeiul de drept invocat în cererea completatoare pentru termenul din 24.06.2008 unde s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art.494 alin.2 din vechiul cod civil.
De asemenea, mai arată recurenții că judecătorul fondului nici nu a motivat în hotărâre pentru care argument de fapt și de drept nu își găsesc aplicarea acestor prevederi în legătură cu capătul de cerere privind obligarea pârâților de a ridica construcțiile aflate pe terenul proprietatea lor și eventual nici nu a înlăturat, motivat, acest temei de drept invocat în cererea completatoare.
Consideră recurenții că instanța de fond, în mod greșit, nu a admis și capătul de cerere privind obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor situate pe terenul proprietatea lor vis-a-vis de dispozițiile art.494 alin.2 cod civil, care le permite să aleagă una din cele două soluții: fie să invoce accesiunea și astfel să dobândească și dreptul de proprietate asupra construcțiilor, fie să solicite obligarea proprietarului construcției să desființeze sau să ridice construcția.
În speță, precizează recurenții că au optat pentru cea de-a doua soluție nemanifestându-și dorința de a deveni proprietari și asupra construcțiilor, motiv pentru care consideră că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.494 din vechiul cod civil.
Învederează recurenții că în aceeași . altă solă învecinată, a fost construită anterior în condiții similare o magazie de cereale pe o suprafață de 278 mp, magazie situată pe terenul proprietatea lor, iar prin sentința civilă nr.351/2014 a Judecătoriei Tulcea, definitivă prin decizia civilă nr.138/2014 a Tribunalului Tulcea, s-a dispus ridicarea acestei magazii.
În această situație, consideră recurenții că instanța de fond nejustificat nu a ținut seama la pronunțare de considerentele deciziei civile nr.138/2014 a Tribunalului Tulcea.
Concluzionează recurenții că instanța de fond în mod nelegal a reținut că în speță ar fi aplicabile dispozițiile art.693 din NCC privind împrejurarea că pârâții ar fi dobândit un drept de superficie asupra terenului proprietatea lor, deoarece pârâții nu au formulat în termenul prevăzut de lege o cerere reconvențională prin care să fi solicitat instanței să constate că ar fi beneficiarii unui drept de superficie, astfel că sentința este nelegală întrucât s-a acordat ceea ce nu s-a cerut.
De asemenea, precizează recurenții că nu poate fi vorba în speță despre o eventuală „bună credință” a pârâților în legătură cu edificarea construcțiilor atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că au fost îndeplinite condițiile dispozițiilor art.586 alin.2 și 3 din Noul Cod Civil.
Apreciază recurenții că sentința atacată este nelegală și pentru faptul că, deși au solicitat prin cererea introductivă cât și la cuvântul în fond ca pârâții să fie obligați și la plata cheltuielilor de judecată, instanța nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere, chiar și în condițiile dispozițiilor art.276 din vechiul cpc.
Prin Decizia civilă nr.6 din 26 ianuarie 2015, Tribunalul Tulcea a respins recursul ca nefondat.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea la nr._ din 03 iunie 2015, D. P., D. I., D. D., N. F., M. N., R. P., N. E., E. P. și E. G. au formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 6/26 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu G. I. D. și G. P..
In motivarea contestației, se arată că, prin decizia civilă enunțată a fost respins recursul introdus de reclamanți, contestatorii în cauză, împotriva Sentinței civile nr. 2416 pronunțată de Judecătoria Tulcea la data de 22.09.2014 în dosarul nr._, însă instanța, respingând recursul, a omis să cerceteze un motiv de modificare a sentinței recurate, respectiv motivul supus atenției instanței de control judiciar formând un motiv individual de recurs, privind acordarea cheltuielilor de judecată solicitate la fondul cauzei în cuantum de 5832 lei reprezentând onorariu expert, taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.
Pentru aceste argumente, apreciază contestatorii că în cauză sunt incidente dispozițiile art.318 alin.1 teza finală Cod proc.civ.
Intimații G. I. D. și G. P. nu au formulat întâmpinare în cauză.
Verificând contestația în anulare, prin prisma motivului invocat, Tribunalul constată că, potrivit art.318 alin.1NCPC, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În speță, prin dec.civ. nr. 6/26 ianuarie 2015 a Tribunalului Tulcea, recursul reclamanților D. P., D. I., D. D., N. S. prin moștenitori N. F. și M. N., R. P., N. E., E. P., E. G. a fost respins ca nefondat, însă considerentele hotărârii relevă împrejurarea că instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs privind cheltuielile de judecată în primă instanță solicitate de către reclamanți, fiind așadar incidente prevederile art.318 alin.1 VCPC, invocate în cauză.
D. consecință, se impune admiterea contestației în anulare, anularea dec.civ. nr. 6/26 ianuarie 2015 a Tribunalului Tulcea și rejudecarea recursului în limitele admiterii contestației în anulare, urmând a se dispune în sensul arătat.
Relativ la rejudecarea recursului, este de subliniat că este justificată critica privind neobligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță către reclamanți, desi, prin sent.civ.nr. sentința civilă nr.2416 din 22 septembrie 2014 Judecătoria Tulcea a admis cererea principala având ca obiect revendicare imobiliară, a obligat paratii sa lase in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de teren situata in tarlaua 18 . ., judet Tulcea, cuprinsa intre punctele 69, 59, 58, 57, 56, 55, 54, 5, 53, 52, 51, 50, 10, 9, 48, 65, 66, 68 conform schitei anexate la Raportul de expertiza tehnica judiciara efectuata de expert P. Strefan, cu exceptia suprafetelor de teren de 349 m.p. si de 147 m.p. aflate sub imobilele constructii, identificate sub denumirile „ Hale de pasari 2 si 3 ” respectiv „Hala de pasari 4 ” in schita mai sus mentionata.
Totodată, a respins cererea de revendicare a suprafetelor de teren de 349 m.p. si de 147 m.p. aflate sub constructiile identificate sub denumirile „ Hale de pasari nr. 2 si 3 ” si „ Hala de pasari nr. 4 ”, ca nefondata.
De asemenea, prima instanță a respins cererea privind ridicarea de catre parati a constructiilor identificate sub denumirile Hale de pasari 2 si 3 respectiv Hala de pasari 4 in schita mai sus mentionata, ca nefondata, a constatat nulitatea absoluta partiala a Contractului de vanzare cumparare incheiat la 05.05.1992 intre Comisia de Lichidare CAP Mineri si Galatescu I D., numai in ceea ce priveste transferul de proprietate asupra suprafetei de 321 m.p teren, în timp ce cererea reconventionala s-a respins ca tardiv formulata.
Astfel, conform înscrisurilor din dosarul de fond, reclamanții au efectuat cheltuieli de judecată în sumă totală de 5822 lei constând în taxă judiciară de timbru- 747 lei, onorariu expert- 2575 lei și onorariu avocat- 2500 lei, însă din cele trei capete de cerere formulate-revendicare, ridicare construcții și nulitate absolută titlu - au fost admise doar două dintre acestea, iar revendicarea a fost admisă doar în parte, suprafața pentru care s-a respins capătul de cerere reprezentând aprox.1/6 din întregul teren solicitat.
Reiese din calcule că reclamanților li se cuvin cu titlu de cheltuieli de judecată taxa judiciară de timbru-747 lei, onorariu expert-2575 lei și 1527 lei-onorariu avocat raportat la soluția primită de cele trei capete de cerere-unul respins, unul admis în totalitate și celălalt admis în proporție de 5/6, respectiv în total 4849 lei.
Pe de altă parte, pârâții au realizat în proces cheltuieli în sumă de 1250 lei reprezentând onorariu avocat, din care li se cuvin cheltuieli de 486 lei în funcție de aceleași proporții, respectiv trei capete de cerere- unul respins, unul admis în totalitate și celălalt admis în proporție de 5/6, după cum s-a învederat și anterior.
Procedându-se la compensarea sumelor de primit de către fiecare dintre părți, rezultă că pârâții au de achitat reclamanților, cu acest titlu, suma de 4363 lei.
Așa fiind, rejudecându-se recursul în limitele admiterii contestației în anulare, instanța va admite recursul având în vedere constatările menționate și va modifica în parte sent.civ.nr.2416/22-09-2014 a Judecătoriei Tulcea doar în ceea ce privește cheltuielile de judecată în sensul că obligă pârâții la plata către reclamanți a sumei de 4363 lei cu acest titlu, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
De asemenea, în raport de soluția din recurs, se va dispune obligarea intimaților la plata către recurenți a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, iar în contestație în anulare,vor fi obligați intimații la plata către contestatori a sumei de 600 lei, tot cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestație în anulare formulată de contestatorii D. P., D. I., D. D., R. P., N. E., E. P., E. G., toți cu domiciliul în ., N. F. cu domiciliul în Tulcea, ..1, ., . și M. N. cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., împotriva deciziei civile nr.6/26.01.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații G. I. D. și G. P., ambii cu domiciliul în Tulcea, ., ., jud.Tulcea, având ca obiect revendicare imobiliară.
Anulează dec.civ.nr.6/26-01-2015 a Tribunalului Tulcea.
Rejudecând recursul în limitele admiterii contestației în anulare,
Admite recursul.
Modifică în parte sent.civ.nr.2416/22-09-2014 a Judecătoriei Tulcea doar în ceea ce privește cheltuielile de judecată în sensul că obligă pârâții la plata către reclamanți a sumei de 4363 lei cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Obligă intimații la plata către recurenți a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Obligă intimații la plata către contestatori a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în contestația în anulare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,Grefier,
C. D. A. S. G. L. R.
În conf.cu art.426 alin.4 NCPC,
pentru judecător aflat în CO,
semnează președintele completului
R. A. V.
Red./tehn.jud.ACD/16-07-2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 493/2015.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 546/2015. Tribunalul... → |
|---|
