Uzucapiune. Decizia nr. 501/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 501/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 8803/327/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 501/2015
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul pârât M. T., PRIN PRIMAR, cu sediul în T., ., jud.T., împotriva sentinței civile nr.2394/17.09.2014, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. I., cu domiciliul procesual ales la avocat N. C., T., ., jud.T., având ca obiect uzucapiune.
Având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 04 iunie 2015, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 29.11.2013, sub nr._, reclamantul I. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. T., prin Primar – constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin uzucapiunea de 30 ani, asupra terenului în suprafață de 229 mp, situat în mun.T., ., jud.T..
În fapt, reclamantul a arătat că din anul 1971, locuiește în imobilul moștenit de la părinții săi și care se află pe .(corespondentul actual fiind .), în baza Sentinței civile nr.95/18.01.1971. Potrivit actului de proprietate, terenul are o suprafață de 757,42 mp. însă în realitate terenul are o suprafață totală de 920,82 mp. Diferența de 229 mp se află în continuarea grădinii, suprafața fiind inundată până în anul 1971, respectiv până la momentul construirii . mai arătat că, a folosit acest teren din anul 1971 și până în prezent.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispoz. art.1837, art.1847 și urm. Cod civ. (anterior) și art.1049 Cod proc.civ. (actual).
M. T. prin Primar, nu a formulat întâmpinare, însă prin adresa nr.4946/19.09.2013 atestă că terenul în litigiu, îi aparține.
Soluționând cauza Judecătoria T. prin sentința civila nr. 2394/17.09.2014 a admis acțiunea si a constatat ca reclamantul I. I. a dobândit prin uzucapiunea de lungă durată, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 230 mp., situat în mun.T., . (anterior .) și identificat prin raportul de expertiză tehnică întocmit de exp.G. P..
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut următoarele:
Uzucapiunea, reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, conceput de legiuitor ca o sancțiune a pasivității adevăratului proprietar.
Funcția juridică a uzucapiunii, constă în aceea că oferă posibilitatea probei dreptului de proprietate, când se face dovada posesiei în persoana posesorului și a autorilor acestuia, pe timpul prevăzut de lege.
Potrivit prevederilor art. 1890 Cod civil(anterior), acțiunile reale se prescriu într-un termen de 30 de ani, fără ca cel care invocă această prescripție achizitivă să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință.
Prin Sentința civilă nr.85/18.01.1971 pronunțată de Judecătoria T. în dosar nr.4119/1969, s-a consfințit tranzacția părților asupra partajului succesoral asupra bunului imobilul situat în mun.T., ., și care a aparținut defunctei Cozmov N..
Potrivit acestei hotărâri, I. I. și I. I. Spiridonici au dobândit suprafața de 757,42 mp., teren loc casă din imobilul anterior arătat.
Ulterior, I. I. a edificat o construcție pe terenul în speță, conform autorizației pentru executarea de lucrări nr.8852/22.07.1971.
Pentru edificarea noii construcții, Consiliul Popular al municipiului T. a emis Certificatul de aliniere și de regim de construcții, unde se atestă vecinătățile limitative ale terenului, respectiv faptul că pe latura vestică proprietatea se învecinează cu .> S-a mai reținut că, posesia exercitată de către reclamant a fost o posesie utilă, continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, din anul 1970 și până în prezent – fapt ce rezultă din declarațiile martorilor D. V. și I. V. (filele 38-39).
Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert G. P., terenul în litigiu este situat în intravilanul municipiului T., . (fosta .), are o suprafață de 230 mp. și se află în continuarea proprietății reclamantului, dobândită prin Sentința civilă nr.85/18.01.1971.
Instanța a observat că, există o singură inadvertență și anume aceea că în Certificatul de aliniere și de regim de construcții, . la Vest față de imobilul în litigiu, iar în raportul de expertiză, . la Est.
Acest aspect însă, nu poate fi interpretat decât în sensul existenței unei erori materiale strecurate în Certificatului de aliniere și de regim de construcții, atâta vreme cât imobilul nu se poate învecina cu . latura estică cât și pe latura vestică (dată fiind valoarea juridică superioară a raportului de expertiză judiciară).
În aceste condiții, întrucât reclamantul a exercitat, din anul 1971 și până în prezent, o posesie utilă, continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar asupra terenului individualizat prin raportul de expertiză judiciară – prima instanța a apreciat că sunt îndeplinite cerințele legale pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel paratul M. T. prin Primar criticând-o ca nelegala si netemeinica.
Astfel arata apelantul ca prin sentința atacata, instanța de judecată a constatat că reclamantul I. I. a dobândit, prin uzucapiunea de lungă durată, imobilul în suprafață de 230 mp situat în T., ., jud.T., astfel cum acesta a fost individualizat prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert G. P..
Susține reclamantul că, potrivit sentinței civile nr.85/1971, deține o suprafață de teren de 757,42 mp. Mai învederează acesta că, urmare dezbaterii de moștenire după autoarea Cozmov N., terenul avea o suprafață de 757,42 mp potrivit schiței întocmite de arhitect P. V., dar în curtea casei se mai afla o bucată de teren ocupată de baltă și stuf, care măsura 229 mp și care, în urma alinierii constatată prin Certificatul de aliniere și de regim de construcții nr.8852/22.07.1971, a intrat în posesia reclamantului.
În cererea de chemare în judecată, reclamantul menționează că suprafața de 229 mp se afla în anul 1971 în spatele grădinii, fiind inundată de balta Zagăn, iar în urma sistematizării zonei, această suprafață a intrat în posesia reclamantului.
Față de această precizare, apelantul solicita să se observe faptul că între terenul pentru care se solicită dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune și terenul care a format obiectul expertizei, nu există identitate, întrucât în schița întocmită de expert G. P. suprafața de 230 mp are deschidere directă la . de Est, fiind localizat în fața lotului de 757,42 mp care se afla deja în proprietatea reclamantului, și nu în spatele acestuia. Mai mult și hotărârea judecătorească menționată anterior localizează lotul de 757,42 mp imediat lângă . se reține că ar mai exista și o altă suprafață de teren între proprietatea reclamantului și stradă.
Dacă în ceea ce privește inadvertența cu privire la poziția geografică a străzii Orizontului, respectiv Vest în Certificatul de aliniere nr.8825/1971 și Est în Raportul de expertiză, instanța de fond o interpretează ca fiind eroare materială strecurată în Certificatul de aliniere (dată fiind valoare juridică superioară a raportului de expertiză), schimbarea poziției terenului de 230 mp din spatele grădinii, așa cum afirmă reclamantul, în fața acesteia, respectiv cu deschidere la . fi tot o eroare materială.
În situația în care terenul în litigiu ar fi fost încă din anul 1971 situat lângă stradă, nu se explică faptul că a fost inundat de balta Zagăn, așa cum însuși reclamantul susține prin acțiunea introductivă.
Cu privire la solicitarea de se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, deși se susține în cererea de chemare în judecată că imobilul a fost posedat continuu, neîntrerupt și sub nume de proprietar peste 42 de ani, nu se poate vorbi de o posesie utilă exercitată în condițiile legii de către reclamant, întrucât acesta are doar calitatea de detentor precar.
Deși reclamantul afirmă că folosește terenul încă din anul 1971, nu se poate spune că a posedat în mod public și ca un bun proprietar, întrucât nu a înțeles să achite impozit și pentru această suprafață de teren, așa cum a procedat și cu proprietatea de 757 mp, după cum se poate observa și din Certificatul de atestare fiscală nr._/2013.
Această posesie clandestină asupra terenului de 229 mp, reprezintă o detenție precară care, indiferent cât de mult s-ar prelungi în timp, nu poate conduce la constituirea unui drept de proprietate prin intermediul instanțelor de judecată, așa cum se încearcă prin prezenta acțiune.
În concluzie s-a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat în sensul respingerii cererii de chemare în judecată a reclamantului.
Examinând hotărârea atacata prin prisma motivelor de apel invocate Tribunalul constata apelul ca nefondat.
Potrivit art. ART. 82 din NCC:
(1) Dispozițiile art. 930 - 934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. Cu privire la imobilele pentru care, la data începerii posesiei, înainte de . Codului civil, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.
Prin Sentința civilă nr.85/18.01.1971 pronunțată de Judecătoria T. în dosar nr.4119/1969, s-a consfințit tranzacția părților asupra partajului succesoral asupra bunului imobilul situat în mun.T., ., și care a aparținut defunctei Cozmov N..
Potrivit acestei sentințe civile reclamantului i-a revenit împreuna cu numitul I. I. suprafața de 757,42 mp teren loc de casa, situat in T., ., cu intrare prin . dimensiunile si vecinatatile menționate in schița plan întocmita de ing. S. I., schița care face parte integranta din tranzacția intervenita intre parți.
Pe suprafața de teren care i-a revenit reclamantului urmare tranzacției consfințite prin sentința civila menționata, reclamantul sustine ca a ridicat un imobil casa de locuit.
Reclamantul sustine si faptul ca suprafața de teren de 229 mp, cu privire la care solicita sa se constate ca a intervenit prescripția achizitiva, se afla in spatele grădinii, ca a fost inundata de balta Zagan, iar in urma sistematizării zonei, respectiv a construirii străzii Orizontului, aceasta suprafața de teren a intrat in posesia sa inca din anul 1971.
Expertiza topografica efectuata in cauza la instanța de fond identifica o suprafața de teren de 230 mp conform afirmațiilor reclamantului având ca vecinatati la Est–. - restul proprietatii reclamantului, la Nord - I. S. (persoana căreia i-a revenit un lot prin tranzacția consfințita prin nr. Sentința civilă nr.85/18.01.1971 pronunțată de Judecătoria T.), iar la Vest Varovici V..
Expertiza nu a valorificat si schița plan ce a făcut parte si a stat la baza tranzacției, schița pe care reclamantul nu a depus-o la dosarul cauzei la instanța de fond si nici in apel, si nu a identificat nici terenul in suprafața de 757,42 mp care i-a revenit reclamantului urmare tranzacției, pentru a se putea stabili cu certitudine amplasamentul suprafeței de 229 mp la care se refera reclamantul in acțiune.
Nu sunt elocvente in acest sens nici declarațiile martorilor audiați in cauza care nu au făcut nicio referire la locul unde este amplasata suprafața de teren de 299 mp fata de cea de 757,42 mp moștenita de reclamant.
Mai mult instanța a supus in discuția parților necesitatea administrării probei cu o noua expertiza tehnica in specialitatea topografie, insa reclamantul intimat nu a inteles sa achite onorariul pentru expert.
Este întemeiata si susținerea apelantului in sensul ca pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani reclamantul trebuia sa facă dovada ca a exercitat o posesie utila.
Instanța retine ca pentru a interveni uzucapiunea de 30 de ani cel care pretinde ca a dobândit dreptul de proprietate sau alt drept real prin uzucapiunea de 30 de ani trebuie sa facă dovada ca a posedat lucrul in timpul prevăzut de lege si ca posesia a fost utila, adică a fost o posesie propriu-zisa si nu o detenție precara si ca aceasta posesie nu a fost viciata.
Posesia trebuie sa fie continua (art. 1847 din vechiul cod civil), neîntrerupta, netulburata, publica, adică sa nu fie clandestina, si neechivoca.
Ori in speța nu se poate retine ca reclamantul a posedat in mod public terenul in discuție si ca un bun proprietar întrucât nu a inteles sa achite impozit si pentru aceasta suprafața de teren.
In consecința, in raport de aceste considerente, in temeiul art. 480 c.proc.civ. apelul a fost admis si schimbata hotărârea primei instanțe in sensul respingerii acțiunii ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul civil formulat de apelantul pârât M. T., PRIN PRIMAR, cu sediul în T., ., jud.T., împotriva sentinței civile nr.2394/17.09.2014, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. I., cu domiciliul procesual ales la avocat N. C., T., ., jud.T., având ca obiect uzucapiune.
Schimbă hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2015
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. E. N. N. M.
Jud. fond VI
Tehnored.jud.EN/19.06.2015
Gref.NM/4 ex./.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 594/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 630/2015. Tribunalul... → |
|---|
