Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 493/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 493/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 4986/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.493
Ședința publică de la data de 03 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta-reclamantă U. A. TERITORIALĂ TULCEA - DIRECȚIA de ÎNTREȚINERE și ADMINISTRARE PATRIMONIU prin PRIMAR, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat T. G. din mun. Tulcea, ..54, J. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 113 din data de 23 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „acțiune în răspundere contractuală”, în contradictoriu cu intimatul-pârât L. I., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
Încheierea de ședință din data de 27 Mai 2015 face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 17.07.2014, reclamanta U. A. Teritorială Tulcea - Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu, prin Primar i-a chemat in judecata pe pârâtul L. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei totale de 7059 lei reprezentând prejudiciul produs prin neexecutarea contractului de contractului de închiriere nr. 59/14.01.1986, precum și la plata majorărilor de 2%/lună de întârziere calculate pentru acest debit de la data introducerii cererii și până la data plății efective. A solicitat, totodată, rezilierea contractului și evacuarea chiriașului conform pct. 13 din contract.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 59/14.01.1986 prin care pârâtul L. I. s-a obligat să plătească prețul chiriei.
S-a învederat că pârâtul nu și-a respectat obligațiile contractuale, reclamanta somându-l însă fără niciun efect.
In drept s-au invocat disp. art 1350 si urm., art.1321, art.1322 N.C..civ, Legea nr. 114/ 1996.
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat la dezbateri.
Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr.113 din 23 ianuarie 2015 a admis excepția lipsei de interes pentru suma de 3.454 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011 și, pe cale de consecință, a respins cererea formulată de reclamantă, pentru suma de 3.454 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011, ca fiind lipsită de interes.
A admis în parte cererea precizată și a obligat pârâtul la plata sumei de 3.908 lei reprezentând debit și majorări de întârziere începând cu data de 01.10.2011 până la data de 04.11.2014, precum și la plata majorărilor de 2%/lună de întârziere calculate pentru acest debit de la data introducerii cererii și până la data plății efective.
De asemenea, a admis capătul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. 59/14.01.1986 și evacuarea pârâtului și în consecință a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 59/14.01.1986 și evacuarea pârâtului din imobilul situat în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește legea aplicabilă contractului de închiriere nr. 59/14.01.1986, acesta a fost încheiat în anul 1986, iar în materie contractuală, art. 102 alin. 1 LPA a Codului civil dispune că „Contractul este supus dispozițiilor legii in vigoare la data când a fost încheiat in tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa”.
Cum contractului de închiriere nr. 59/14.01.1986 este anterior intrării în vigoare a noului cod civil, atunci codul civil 1864 este legea aplicabila inclusiv în materia executării si încetării contractului.
Prin contractul de închiriere nr. 59/14.01.1986, pârâtul L. I. a închiriat locuința situată în Tulcea, ., județul Tulcea, compusă din 1 cameră, în suprafață de 7,78 mp, și dependințe pentru o chirie lunară de 19 lei.
Relativ la excepția lipsei de interes pentru suma de 3.454 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei de interes a cererii are natura unei excepții de fond peremptorii, deoarece privește exercițiul dreptului la acțiune, iar admiterea ei atrage respingerea cererii.
Interesul reprezintă folosul practic urmărit prin promovarea unei acțiuni în justiție și este o condiție de exercițiu a acesteia.
Conform art. 110, alin. 2 din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, colectarea creanțelor fiscale se face în baza unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz.
Reclamanta a apreciat că până la data de 30.09.2011 sumele datorate de către pârât sunt creanțe fiscale, motiv pentru care a constituit dosarul de executare silită nr. 2007-_, emițând titluri executorii și somații conform OG nr. 92/ 2003.
În cauză, reclamanta deține deja titluri executorii împotriva pârâtului pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea acțiunii în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu (hotărâre judecătorească), cu privire la aceeași sumă de bani, nu îi poate aduce nici un folos practic, deoarece executarea silită a pârâtului se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei. Prin urmare, prezenta acțiune este lipsită de interes pentru suma de 3454 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011.
O acțiune în pretenții având același obiect este inadmisibilă întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite.
Nu se poate trece peste interpretarea dată de către reclamantă creanțelor sale anterior datei de 01.10.2011, deoarece pârâtul are deschisă calea contestației la executare în care poate critica inclusiv dacă pretențiile au sau nu natură fiscală, critici care ar putea duce la anularea actelor de executare.
Atât timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acestea își produc efectele, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea reclamantei de a le realiza prin executare.
La acest moment, reclamanta deține mai multe titluri executorii în cadrul dosarului de executare silită, titluri pe care le poate pune în executare conform dispozițiilor OG nr. 92/2003.
În consecință, prima instanță a admis cererea formulată de reclamantă pentru suma de 3908 lei reprezentând debit și majorări de întârziere începând cu data de 01.10.2011 până la data de 04.11.2014, reținând că, această creanța rezultă din contract, respectiv din neplata prețului concesiunii timp de mai mult 90 de zile, așa cum rezultă din fișa de rol depusă și din prezumția dedusă din nerăspunderea la interogatoriu a pârâtului, acesta din urmă nefăcând dovada plății.
Privitor la majorările de întârziere în cuantum de 1.947 lei, s-a reținut faptul că acestea au fost calculate potrivit prevederilor contractuale, respectiv art.5 al.2 (fila8), potrivit cărora neplata în termen a chiriei atrage o majorare de 0,5 % asupra sumei datorate, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi lucrătoare care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante.
De asemenea, constatând ca fiind îndeplinite cerințele prevăzute în art.13 din contract, respectiv neplata prețului chiriei de mai mult de 3 luni, s-a admis și capătul de cerere privind rezilierea contractului de concesiune nr.59/14.01.1986 și evacuarea pârâtului din imobilul situat în municipiul Tulcea, ., jud. Tulcea.
Astfel, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantă și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 3.908 lei reprezentând debit și majorări de întârziere începând cu data de 01.10.2011 până la data de 04.11.2014, precum și la plata majorărilor de 2%/lună de întârziere calculate pentru acest debit de la data introducerii cererii și până la data plății efective, potrivit prevederilor HCL nr. 36 din 27.02.2014, atașată la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a formulat apel reclamanta U. A. Teritorială Tulcea-Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu, prin Primar, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Astfel, a arătat apelanta că, în ceea ce privește excepția lipsei de interes, în mod nelegal instanța de judecată a admis această excepție și a constat faptul că, existând somații și titluri executorii pentru debitele calculate până în anul 2011, iar reclamanta nu mai are interes a solicita aceste sume.
Reclamanta nu mai poate pune în executare, sub nicio formă, în anul 2014, titlurile executorii emise până în anul 2011.
În mod nefondat consideră instanța de fond că reclamanta deține mai multe titluri executorii împotriva pârâtei pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011 iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu nu îi poate aduce niciun folos practic deoarece executarea silită a pârâtului se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei.
În mod netemeinic se consideră că o acțiune în pretenții ar fi inadmisibilă deoarece s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate fi acceptat.
Titlurile executorii și somațiile emise în cadrul procedurii fiscale, pentru aceste sume, nu mai produc efecte juridice.
Totodată, apelanta a mai arătat că, prin modificările aduse codului de procedură fiscală începând cu data de 01.09.2011, organele de executare silită fiscală nu mai pot face niciun act de executare pentru aceste creanțe, astfel încât ele să fie recuperate.
În acest context sumele individualizate până la data de 01.09.2011 prin emiterea actelor de executare silită fiscale, în anul 2015, ar rămâne imposibil de recuperat din lipsa mijloacelor concrete deoarece executorii fiscali ai Serviciului de Impozite și Taxe Locale nu mai au abilitatea prevăzută de lege.
Prin interdicția instituită de lege, începând cu 01.09.2011, de a considera aceste creanțe născute din raporturi juridice ca fiind creanțe fiscale, nici sumele individualizate în actele fiscale și reprezentând chirii nu mai comportă regimul juridic al creanțelor fiscale.
In consecință, apelanta a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării intimatului la plata sumei de 3454 lei.
Intimatul L. I. nu a depus la dosar întâmpinare și nu s-a prezentat la dezbateri.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.
Singura critică adusă prin motivele de apel se referă la modul cum prima instanță a soluționat excepția lipsei de interes, excepție ridicată din oficiu de către instanță.
Astfel, prin contractul nr. 59 din 14 ianuarie 1986 încheiat cu IJCCL Tulcea pârâtul intimat L. I. a preluat în chirie locuința situată în municipiul Tulcea, ., compusă din 1 cameră în suprafață de 7,78 mp și dependențe, în schimbul unei chirii lunare de 19 lei.
Cu privire la excepția lipsei de interes pentru suma de 3.454 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011, excepție analizată cu prioritate de instanța de fond, tribunalul reține că, într-adevăr, interesul reprezintă folosul practic urmărit prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, fiind o condiție de exercitare a acesteia.
Reținând aplicabilitatea prevederilor art. 1 din O.G. Nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală, conform cărora ,,Prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.”, anterior intrării în vigoare a O.G. Nr. 29 din 31 august 2011, pentru creanța derivând din contractul de închiriere la care s-a făcut referire, fiind calificată creanță fiscală, au fost emise titluri executorii în dosarul de executare 2007-_.
Aceasta, în contextul în care, conform art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul fiscal ,,colectarea creanțelor fiscale se face în baza unui titlu de creanța sau al unui titlu executoriu, după caz.”
De vreme ce reclamanta deține deja titluri executorii pentru sumele aferente perioadei anterioare datei de 30.09.2011, titluri ce nu au fost desființate și care pot sta la baza unei executări silite, îi lipsește folosul practic pentru obținerea unei hotărâri judecătorești, fiind de altfel inadmisibilă obținerea unor titluri executorii diferite pentru aceeași creanță.
Ca atare, în mod corect a fost admisă excepția lipsei de interes.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiile art. 480 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelanta-reclamantă U. A. TERITORIALĂ TULCEA - DIRECȚIA de ÎNTREȚINERE și ADMINISTRARE PATRIMONIU prin PRIMAR, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat T. G. din mun. Tulcea, ..54, J. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 113 din data de 23 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „acțiune în răspundere contractuală”, în contradictoriu cu intimatul-pârât L. I., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 03 Iunie 2015.
Președinte, Judecător,
Ș. R. R. A. V.
Grefier,
D. B.
Red.sent.civ.jud. L.M.G.
Red./dec.civ.jud.R.S./26.06.2015
Tehnored.gref.DB/29.06.2015/4ex.
..apelantă/1 ex. intimat.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 630/2015. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 5/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
