Plângere contravenţională. Decizia nr. 630/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 630/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 4564/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 630/2015
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: C. D. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul petent M. I. cu domiciliul în G., ., ., ., jud.G., împotriva sentinței civile nr.207/30.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 17 iunie 2015, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra apelului civil analizat:
La data de 04.07.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ cererea având ca obiect plângerea contravențională formulată de petentul M. I., prin care acesta a contestat procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 17.06.2014 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDETULUI TULCEA (fila 6), solicitând anularea acestuia și înlăturarea sancțiunilor aplicate
Petentul a invocat excepția nulității procesului verbal de contravenție contestat, întrucât constatarea săvârșirii contravenției s-a făcut de către operatorul radar, insă întocmirea procesului verbal și aplicarea sancțiunii au fost efectuate de un alt agent și nu de cel care a constatat săvârșirea faptei (operator - radar), astfel că agentul care a aplicat sancțiunea nu a constatat fapta, ci a luat la cunoștință despre săvârșirea acesteia în urma comunicării radio a operatorului radar.
Intimatul a formulat întâmpinare (filele 15-16) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și a atașat originalul procesului-verbal contestat și un set de înscrisuri, certificate pentru conformitate cu originalul, inclusiv înregistrarea video și planșe foto care surprind evenimentul rutier (filele 19-22).
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.207 din 30 ianuarie 2015 instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul M. I. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/17.06.2014 întocmit de intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE TULCEA, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimată la data de 17.06.2014, ora 15:17, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 765 lei, reținându-se că în aceeași zi, la ora 15:11, a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_, pe . localitatea M. K., fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 104 km/h, faptă ce constituie contravenție prevăzută de art. 121 alin. 1 H.G. 1391/2006 și sancționată de art.102 alin.3 lit.e) din OUG nr.195/2002(fila 17).
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută susceptibile a opera din oficiu (ope legis), acestea fiind prevăzute în mod limitativ la art.17 din OG nr.2/2001.
Lipsa celorlalte mențiuni prevăzute la art.16 din OG nr.2/2201 din procesul-verbal de contravenție pot atrage eventual, nulitatea relativă, însă în acest caz, petentul are obligația de a face dovada vătămării care i s-a produs.
Excepția nulității procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat de intimată la data de 17.06.2014, invocată de petent în raport de faptul că procesul-verbal a fost încheiat de un alt agent constatator decât cel care a constatat săvârșirea faptei, este neîntemeiată, procesul-verbal fiind legal încheiat de către agentul constatator în cauză, fiind respectate prevederile legale întrucât agenții de poliție care au procedat la constatarea și sancționarea faptelor contravenționale au calitatea de agenți de poliție rutieră.
Astfel, s-a constatat că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor Metodologiei privind modul de utilizare a echipamentelor fixe și mobile de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor de tip "Python II", "Speedophot" și "Gatso", care în capitolul IV, secțiunea 1 - Constatarea contravenției și oprirea autovehiculelor în trafic, art. 21 prevede " Echipa desemnată să acționeze pentru constatarea și sancționarea contravențiilor la regimul legal de viteză, prin oprirea contravenienților, se compune din operatorul dispozitivului și unul sau mai mulți polițiști constatatori, care pot acționa cu autospeciale din dotare sau pietonal", iar potrivit art. 22 alin. 1 " Când operatorul care lucrează cu dispozitivul pentru măsurarea vitezei, observă că un autovehicul este condus cu o viteză mai mare decât limita maximă admisă pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, transmite agentului/agenților constatatori, prin stația radio de emisie-recepție din dotarea autospecialei, contravenția înregistrată".
Totodată, potrivit art. 23 alin. 4 "Pentru prevenirea unor incidente, autovehiculele înregistrate cu o viteză de circulație mai mare decât limita maximă admisă pe sensul opus celui pe care se află în deplasare autospeciala echipată cu radar, vor fi oprite de către echipajul care acționează la oprire, autospeciala cu echipamentul radar urmând a continua activitățile curente", astfel că prevederile legale au fost respectate întocmai de către agenții de poliție rutieră.
Analizând în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța de fond a reținut, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care instanța de judecată îi asigură contravenientului condițiile specifice de exercitare a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, în sensul dreptului european.
În lumina acestor principii, instanța de fond a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă simplele susțineri ale acestuia în sensul că este cu neputință ca autoturismul condus de el să fi avut, în acel segment de drum, viteza menționată de agentul constatator, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar din care să rezulte nevinovăția petentului.
Din contră, instanța de fond a constatat că săvârșirea faptei reținută în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
În litigiul dedus judecății, între procesul-verbal de contravenție și probele depuse de intimat există o legătură indisolubilă, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, din înregistrarea video și din fotografiile depuse la dosar care au surprins comiterea contravenției se poate observa, la timpul 15:11:00, cum autoturismul condus de petent a fost surprins de aparatul radar circulând cu o viteză de 104 km/h, în interiorul localității (filele 20-22).
Ca atare, raportat la datele speței nu este judicios a se presupune că petentul a circulat cu mai puțin de 104 km/h, această posibilitate fiind pur ipotetică în lipsa unor probe sau măcar a unor indicii concrete că aparatul de măsură a fost afectat de o eroare de măsurare, neavând relevanță nici faptul că ulterior petentul a încetinit viteza de deplasare în localitate.
Pentru motivele arătate, instanța de fond și-a format convingerea că petentul a comis contravenția care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal.
Potrivit art. 50 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, viteza maximă admisă în interiorul localității pe sectorul de drum unde a fost surprins petentul este de 50 km/h, iar în conformitate cu art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare.
Totodată, potrivit art.100 alin.3 lit.e) din O.U.G. nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni (9-20 puncte-amendă) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei constând în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii s-a constatat că amenda aplicată petentului are cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv 9 puncte amendă, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama că petentul nu recunoaște și nu regretă conduita contravențională, nefiind oportună înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, având în vedere că fapta de a conduce un autoturism cu o viteză de 104 km/h în interiorul unei localități, săvârșită de petent, este de un real pericol pentru siguranța participanților în trafic, atât a conducătorilor auto, cât și a pietonilor din localitate, lucru pe care petentul nu îl conștientizează, cu atât mai mult cu cât petentul nu recunoaște și nu regretă fapta contravențională săvârșită.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel petentul M. I..
Se susține în motivarea apelului că prin hotararea pronuntata, instanta de fond, fara a analiza toate apararile sale care erau dovedite cu actele existente la dosar, acte care ofereau nu numai indicii, dar si probe certe ca măsurătorile efectuate erau eronate, a respins plangerea contravenționala ca nefondata.
Un prim aspect pe care instanta de fond nu s-a pronuntat si pentru care se impune admiterea plângerii contravenționale este acela ca, desi a solicitat agentului constatator sa prezinte certificatul de omologare a aparatului radar de Direcția romana de Metrologie, buletinul de verificare metrologica si autorizatia de operator radar a agentului constatator, aceste acte nu au fost prezentate si nu s-a făcut nici o mențiune in procesul-verbal de contravenție, fapt ce constituie motiv de nulitate absoluta a procesul-verbal atacat.
De asemenea, susține în continuare apelantul că a invocat nulitatea absoluta a actului sanctionator si motivat de faptul ca agentul constatator nu a aratat la capitolul destinat descrierii faptei, marca, tipul, . numărul aparatului radar folosit astfel incat instanta nu a putut verifica daca aparatul utilizat are buletin de verificare metrologica in termen si certificat de omologare, agentul constatator putând prezenta actele aferente oricărui aparat radar din dotarea politiei rutiere.
Astfel, menționează apelantul că in procesul verbal se face vorbire doar despre faptul ca pretinsa contravenție a fost înregistrata cu aparatul radar PITHON 2 montat pe auto_, fara a se face mențiune despre . cinemometrului si anul de fabricație. Nici in raportul agentului de politie nu se face mențiune cu privire la aceste aspecte, astfel incat depunerea buletinului de verificare nr._/26.08.2014 cu privire la un cinemometru de tip PITON II, cu . nr._ nu are relevanta in soluționarea cauzei intrucat nu a rezultat de nicăieri ca aparatul radar de pe auto autoturismul_ este același cu cel pentru care s-a depus buletinul de verificare metrologica.
Conform art. 109 din OUG nr. 195/2002, lipsa mențiunilor privind marca, tipul, . numărul aparatului radar conduc la nulitatea absoluta a procesului-verbal de contravenție intrucat instanta nu poate verifica întrunirea condițiilor legale impuse utilizării cinemometrelor prin Norma de Metrologie Legala NML 021-05/23.11.2005 si Ordinul 301/2005.
Un alt argument din care a rezultat ca buletinul de verificare metrologica aparține altui aparat radar, argument pe care instanta de fond nu s-a pronuntat, precizează apelantul că este si acela ca, din buletinul de verificare metrologica depus la dosar a rezultat faptul ca acest cinemometru este montat pe un alt autoturism din dotarea IPJ Tulcea, autoturism inmatricult sub nr_ .
Apararea intimatei ca autoturismul si-a schimbat numărul de înmatriculare din_ in_, astfel cum a rezultat din cartea de identitate a autovehicului si ca, in aceste condiții, era normal ca buletinul de verificare metrologica sa menționeze vechiul număr de înmatriculare este nefondata.
Astfel, învederează apelantul că se poate observa din cartea de identitate că autoturismul si-a schimbat numărul de înmatriculare in data de 07.02.2013.
Analizand buletinul de verificare metrologica, se observă că acesta a fost emis la data de 26.08.2013, ora 17.00, data la care numerele de înmatriculare erau deja schimbate.
Arată în continuare apelantul că este evident ca buletinul de verificare metrologica nu aparține cinemometrului montat pe autoturismul_, de unde concluzia ca aparatul radar cu care a fost constatata fapta nu avea buletin de verificare metrologica si putea arata numeroase abateri.
Mai mult decât atat, precizează apelantul că, conform legii, depasirea vitezei legale constituie contravenție doar daca este constata cu aparate radar in parametri, verificate metrologic, in caz contrar neexistand aceasta contravenție.
Pe toate aceste aspecte de nelegalitate ale procesului-verbal de contravenție cu influenta hotaratoare in soluționarea cauzei, apreciază apelantul că instanta de fond a omis sa se pronunțe.
Practic, instanta de fond s-a pronuntat pe unicul aspect de nelegalitate invocat in plangerea contravenționala, fara a se pronunța pe celelalte aparari făcute prin răspunsul la intampinare si reluate in concluziile scrise.
Contrar susținerilor si motivărilor instantei de fond, arată apelantul că a dovedit, chiar prin actele de la dosar, faptul ca exista mai mult decât indicii ca aparatul radar inregistra grave erori de masurare si datele furnizate nu puteau fi avute in vedere.
Astfel, precizează apelantul că aparatul radar montat pe autoturismul_ nu deținea certificat de omologare (actul nu exista la dosar) si nici buletin de verificare metrologica, la dosar fiind depus buletinul de verificare metrologica al unui alt aparat radar.
Aceasta situatie a fost pe larg dezbătută la pct. 3 de la aspectele de nelegalitate pe care insanta de fond nu le-a avut in vedere, întrucât dispozițiile art. 100 alin 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 leaga existenta contravenției de constatarea acesteia cu aparate omologate si verificate metrologic.
Apreciază apelantul că eroarea rezulta si din faptul ca aparatul radar era setat la 56 km/h, de unde rezulta ca din start a pierdut 6 km/h, viteza reala conform setărilor fiind de 98 km/h, caz in care sancțiunile principale si cea complementara sunt altele.
Învederează apelantul că un alt aspect care dovedește erorile aparatului radar și neluat in seama de instanta de fond, desi a fost invocat, il constituie reglementările prevăzute la pct. 4 din Ordinul 301/23.11.2005 privind “Cerințele pentru utilizarea cinemometrelor”.
Din planșele foto depuse la dosar a rezultat fara nici un dubiu faptul ca, in raza de acțiune a aparatului radar se deplasau mai multe autoturisme, acestea fiind vizibile atat in fata autoturismului său, cat si in spatele acestuia. De altfel, acest lucru era inevitabil in condițiile in care drumul a fost foarte aglomerat.
Ca atare, consideră apelantul că datele furnizate de aparatul radar sunt inexacte si nu pot fi avute in vedere pentru aplicarea vreunei sancțiuni. In acest sens, au fost si obiectiunile sale la procesul-verbal de contravenție, obiectiuni in care a aratat ca nu circula cu viteza de 104 km/h, cum se afirma in actul sanctionator, ci circula regulamentar.
Practic, conform pct. 4.4 din Ordinul 301/2005, măsurătorile efectuate in condițiile in care in raza de acțiune a aparatului radar se aflau mai multe autoturisme nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere intrucat măsurătorile realizate sunt inexacte.
Concluzionează apelantul că toate aceste argumente si aparari, sustinute de probele din dosar, nu au fost luate in considerație de instanta de fond desi conduceau la concluzia ca aparatul radar înregistra grave erori, iar prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție a fost rasturnata.
In subsidiar, solicită apelantul înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul avand in vedere lipsa de pericol social a faptei care se pretinde ca ar fi savarsit-o si faptul ca nu a mai fost sanctionat contravențional pana in prezent.
De asemenea, solicită a se observa ca aparatul radar a fost plasat strategic aproape de ieșirea din localitate, știut fiind faptul ca viteza in afara localitatii este mult mai mare decât in localitate, motiv pentru care spre ieșire, instinctual, mărești viteza, dar nicidecum pana la 104 km /h, cum in mod eronat s-a constatat.
Datorita motivelor invocate, solicită apelantul admiterea apelului, modificarea in totalitate a hotararii pronuntate de Judecatoria Tulcea si, in rejudecare, admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal, cu consecința exonerării de la plata amenzii și înlăturarea sancțiunilor complementare aplicate.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art.471 alin.5 Cod proc.civ., solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.207 pronunțată la data de 30 ianuarie 2015 de către Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, ca temeinică și legală.
Verificând apelul promovat, prin prisma criticilor aduse, Tribunalul constată că acesta nu este întemeiat.
Astfel, înscrisurile anexate de către organul constatator relevă că depășirea limitei de viteză de către autoturismul condus de petentul-apelant, pe raza localității M. K., jud.Tulcea, a fost înregistrată cu aparatul radar Python 2, montat pe autospeciala aparținând IPJ Tulcea cu nr.de înmatriculare_, operatorul radar fiind agentul principal C. M., ce a lucrat în echipă cu un alt agent de poliție, situație permisă de Metodologia privind modul de utilizare a echipamentelor fixe și mobile de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor de tip Python II.
Pentru cinemometrul de control rutier tip Python II, s-a prezentat Buletinul de verificare metrologică nr._/26-8-2013, cu valabilitate 1 an, ce acoperă și data săvârșirii contravenției, rezultând că acesta este montat pe auto tip Dacia L. cu nr. de înmatriculare TL-o4-ALL.
Același probatoriu produs de organul constatator dovedește că aparatul radar Python 2, cu care s-a înregistrat săvârșirea contravenției, era montat pe autospeciala aparținând IPJ Tulcea cu nr.de înmatriculare_, iar din certificatul de înmatriculare anexat rezultă că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a dobândit acest număr la 07-02-2013, nr.de înmatriculare anterior fiind_ .
Împrejurarea că în Buletinul de verificare metrologică nr._/26-8-2013 s-a menționat nr. de înmatriculare anterior nu prezintă nicio relevanță sub aspectul valabilității acestuia, fiind în discuție o eroare materială fără consecințe juridice întrucât mențiunile din certificatul de înmatriculare probează că este unul și același autoturism.
De asemenea, organul constatator a anexat la dosarul cauzei atestatul nr._/11-01-2007 prin care agentul C. M. din cadrul IPJ Tulcea-Serviciul Poliției Rutiere este autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparaturii R. PYTHON II.
Față de înscrisurile învederate, instanța nu constată nicio neregulă cu privire la utilizarea aparatului radar, din moment ce acesta avea verificarea metrologică valabilă, autoturismul pe care a fost montat este cel din buletinul de verificare, fiind și interzisă schimbarea, iar agentul ce a acționat cu aparatul radar avea atestat valabil în acest sens.
Art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002, modificată, stipulează că se poate face constatarea contravențiilor și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Este de subliniat, de asemenea, că agentul constatator a realizat o descriere suficient de clară a faptei constatate, nefiind necesar sub aspectul legalității să menționeze în cuprinsul procesului-verbal întocmit și marca, tipul, . numărul aparatului radar deoarece s-a arătat că aparatul radar era montat pe autospeciala_, fiind în acest fel identificat.
Din moment ce cinemometrul de control rutier nu poate fi utilizat decât pe autoturismul pe care a fost montat și verificat, rezultă foarte clar că cel montat pe autospeciala_ este cel supus verificării metrologice întrucât, după cum s-a arătat, din Buletinul de verificare prezentat reiese că aparatul vizat este montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_, schimbat în_, fiind unul și același.
Prin motivele de apel, se aduc o . argumente care, dacă ar fi și probate, ar putea contura săvârșirea unei infracțiuni cel puțin de fals în înscrisuri, dar acestea nu sunt dovedite, iar coroborarea înscrisurilor anexate conduc la concluziile menționate anterior, depășirea vitezei legale fiind înregistrată cu un aparat radar verificat metrologic și nu s-a dovedit incidența unei erori de măsurare derivând din alte cauze sau o anumită setare a vitezei anterioară înregistrării care să fi determinat o mărire a vitezei cu care autoturismul a fost depistat în trafic, după cum s-a susținut.
Vizionarea înregistrării video demonstrază că autoturismul condus de către petent se afla într-o coloană de mașini, pe sensul său de deplasare, însă era prima mașină din această coloană, iar următorul autoturism se afla la destulă distanță în urmă, așa încât aparatul radar nu putea înregistra viteza altuia, aflat în spatele său, situație în care nu sunt aplicabile cazurile prevăzute de Ordinul nr.301/2005 când înregistrările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe.
Reluând, la momentul înregistrării cu aparatul radar, în fața autoturismului nu circula un alt autoturism, nefiind justicat, în aceste condiții, a se invoca inexactitatea datelor înregistrate, și planșele fotografice alăturate evidențiind aceeași situație.
Modalitatea de amplasare a autoturismului pe care se află aparatul radar ține de strategia organului constatator și nu poate conduce la înlăturarea răspunderii penale pentru că obligația de respectare a limitei de viteză în interiorul localității durează până la ieșirea din respectiva localitate, marcată de indicatorul corespunzător.
Atât organul constatator, cât și prima instanță au apreciat corect asupra individualizării sancțiunii deoarece sancțiunea avertismentului nu este suficientă dat fiind viteza cu care circula petentul față de limita de viteză din localitate prevăzută de lege.
Având în vedere că motivele invocate nu se verifică, Tribunalul va respinge apelul promovat ca nefondat, păstrând hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul petent M. I. cu domiciliul în G., ., ., ., jud.G., împotriva sentinței civile nr.207/30.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Păstrează sent.civ.nr.207/30-01-2015 a Judecătoriei Tulcea ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
S. G. C. D. A. L. R.
În conf.cu art.426 alin.4 NCPC,
pentru judecător aflat în CO,
semnează președintele completului
Red./tehn.jud.ACD/16-07-2015
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 501/2015. Tribunalul TULCEA | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 493/2015.... → |
|---|
