Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 831/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 831/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 831/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.831
Ședința publică din data de 18 decembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: V. A.
Judecător: L. N.
Grefier: P. L.
S-au luat în examinare apelurile civile declarate de către apelanta- reclamantă U. A. T. T. – DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU prin PRIMAR, cu sediul procesual ales la Cabinet av.T. G. situat în T., .. 54, J. T. și de către pârâta N. M. cu domiciliul în T., ., J. T., impotriva sentintei civile nr.1994/4.07.2014 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 10.12.2014, sustinerile in apel ale partii prezente fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea dată, care face parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei T. la data de 15.11.2013, reclamanta U. A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR a chemat-o in judecata pe parata N. M., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratei la plata sumei totale de 3.306 lei reprezentand chirii lunare restante, în baza contractului de închiriere nr. 224/ 08.05.2002, cu cheltuieli de judecata.
Conform sentinței civile nr.1994/4.07.2014 Judecătoria T. a admis excepția lipsei de interes pentru suma de 1.361 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011; a respins cererea formulată de reclamanta U. A. T. T. – DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU prin PRIMAR, în contradictoriu cu pârâta N. M., pentru suma de 1361 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011 ca lipsită de interes; a admis cererea reclamantei obligând pârâta N. M. la plata sumei de 1392 lei reprezentând debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 23.06.2014, precum si suma de 1173 lei reprezentând majorări de întârziere pentru aceeași perioada; a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 224/ 08.05.2002 si evacuarea pârâtei din imobilul situat in mun. T., ., jud. T. și a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ca nefondată.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut urmatoarele:
În ceea ce priveste legea aplicabilă contractului de închiriere nr. 224/ 08.05.2002, s-a reținut ca acesta a fost încheiat în anul 2002, iar în materie contractuală, art. 102 alin. 1 LPA a Codului civil dispune că „Contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa.”
A susținut prima instanță că întrucât contractul este anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, atunci Codul civil 1864 este legea aplicabila inclusiv în materia executării contractului.
Prin contractul de închiriere nr. 224/ 08.05.2002 parata N. M. a inchiriat locuinta situata in mun. T., ., jud. T. pentru o chirie lunara de 58.200ROL ( 58, 20 lei) pe o durata de 2 ani, începând cu luna mai 2002, contract prelungit ulterior, prin actul adițional din 30.10.2009 ( f. 8), s-a prelugit durata contractului până la data de 13.04.2014.
În ceea ce priveste excepția lipsei de interes pentru suma de 1361 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011, instanța de fond a admis-o pentru următoarele considerente:
Exceptia lipsei de interes a cererii are natura unei exceptii de fond, peremptorii, deoarece priveste exercitiul dreptului la actiune, iar admiterea ei atrage respingerea cererii. Deci, instanta are obligatia de a se pronunta mai întâi asupra acestei exceptii.
Interesul reprezinta folosul practic urmarit prin introducerea unei actiuni în justitie si este o conditie de exercitiu a acesteia.
Conform art. 112, alin. 2 din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul fiscal, republicata, colectarea creantelor fiscale se face în baza unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz.
Reclamanta a apreciat ca până la data de 30.09.2011, sumele datorate de către pârâta sunt creanțe fiscale, motiv pentru care a emis somatii si titluri executorii în cadrul dosarului de executare silita nr. 2010-2816 ( f. 12-23).
S-a arătat de către prima instanță că în cauza, reclamanta detine deja titluri executorii împotriva pârâtei pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea prezentei actiuni în justitie pentru obtinerea unui alt titlu executoriu (hotarâre judecatoreasca), cu privire la aceeasi suma de bani, nu îi poate aduce nici un folos practic, deoarece executarea silita a pârâtului se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei. Prin urmare, prezenta actiune este lipsita de interes pentru suma de 1361 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011.
O acțiune în pretenții având același obiect este inadmisibilă întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate acceptat.
Instanța de fond a arătat că nu poate trece peste interpretarea dată de către reclamantă creanțelor sale anterior datei de 01.10.2010, deoarece pârâta are deschisă calea contestației la executare în care poate critica inclusiv daca pretențiile au sau nu natura fiscala, critici care ar putea duce la anularea actelor de executare.
Atât timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acestea își produc efectele, inclusiv în ceea ce priveste posibilitatea reclamantei de a le realiza prin executare.
S-a mai arătat de către prima instanță că nu poate reține decât că, la acest moment, pârâta deține mai multe titluri executorii în cadrul dosarului de executare silita nr. 2007-_, titluri pe care le poate pune în executare conform dispozițiilor OG nr. 92/2003.
Instanța de fond a admis cererea formulată de reclamanta pentru suma de 1392 lei reprezentând debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 23.06.2014, pârâta având obligatia de a achita chiria conform art. II din contract, însă nefăcând dovada plății chiriei.
S-a arătat de către prima instanță că deși termenul de închiriere a fost stipulat în contract ca fiind „până la 13.04.2014” (fila 8), la împlinirea acestuia a operat tacita relocațiune, în condițiile art. 1437 cod civil 1865, care stipulează că dacă locatarul rămâne și e lăsat în posesie după expirarea termenului stipulat prin contractul de locațiune, se consideră locațiunea ca reînnoită, efectele ei urmând a se produce potrivit dispozițiilor relative la închirierea fără termen.
Instanța de fond a admis cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 1173 lei majorari de întârziere, din cuprinsul contractului la art. II aratând că se datoreaza majorări de întârziere de 0, 5% per zi de întârziere, iar reclamanta a arătat prin adresa din 23.06.2014 ( f. 64) ca a calculat majorări de 2% calculate pe fiecare lună. Cum penalitățile solicitate de reclamanta sunt mai mici decât cele ce rezultă din contract, in baza principiului disponibilității, instanța de fond a apreciat că nu va putea acorda mai mult decât s-a solicitat.
Referitor la capătul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. 224/ 08.05.2002 si evacuarea pârâtei din imobilul situat in mun. T., ., jud. T., instanța de fond a dispus admiterea acestuia, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. IV din contract, respectiv neplata chiriei timp de mai mult de 3 luni consecutiv, așa cum rezultă din fișa de rol depusă și din prezumția dedusă din lipsa la interogatoriu a pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel părțile, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat apelanta-reclamantă U. A. T. T. – DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU prin PRIMAR că în mod nelegal prima instanță a admis excepția lipsei de interes, încălcând prevederile art.33 C.pr.civ. A menționat că nu mai poate pune în executare în anul 2014 titlurile executorii emise până în anul 2011, titlurile executorii și somațiile emise în cadrul procedurii fiscale pentru aceste sume, nu mai produc efecte juridice.
Apelanta-pârâtă a înțeles să critice hotărârea primei instanțe arătând că a fost în imposibilitatea de a plăti pentru că nu avea un loc de muncă care să-i aducă venituri și este foarte bolnavă.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelurile nefondate.
In ceea ce privește apelul formulat de UAT – Direcția de Intreținere și Administrare Patrimoniu, prin primar, se reține că în baza contractului de închiriere nr. 224 din 08.05.2002, intimata N. M. a închiriat de la Primăria T. locuință situată în municipiul T., ., în schimbul plății unei chirii lunare de 58,20 lei.
Contractul de închiriere, încheiat pe o perioadă de 2 ani a fost ulterior prelungit, prin actul adițional din 30 octombrie 2009, până la 13.04.2014.
Referitor la suma datorată de pârâtă cu titlu de debit restant la data de 30.09.2011, de 1.361 lei, în mod corect, instanța de fond a apreciat că interesul reclamantei, ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile, nu există relativ la suma arătată.
Suma datorată de pârâtă pentru perioada anterioară datei de 30.09.2011, fiind calificată ca și creanță fiscală, colectarea acesteia se putea face în baza unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, în conformitate cu prevederile art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, fiind emise titluri executorii în cadrul dosarului de executare silită nr. 2010 – 2816.
Prin urmare, reclamanta deținând deja titluri executorii pentru recuperarea sumei datorate anterior datei de 30.09.2011, care nu au fost desființate, și pot fi puse în executare, conform dispozițiilor O.G. nr. 92/2003, nu poate solicita obținerea unui alt titlu cu privire la aceeași sumă de bani, acțiunea sa în ceea ce privește suma de 1.361 lei fiind lipsită de interes.
In consecință, excepția lipsei de interes, în mod corect a fost considerată întemeiată de către instanța de judecată, apelul reclamantei urmând a fi respins.
In ceea ce privește apelul formulat de pârâta Mantu M., față de motivele invocate, în sensul că a fost în imposibilitate de a-și achita suma datorată cu titlu de chirie, nefiind angajată și deci neavând un venit, instanța apreciază că se impune și respingerea acestui apel, apărarea pârâtei nu o poate scuti pe aceasta de la îndeplinirea obligației pe care și-a asumat-o prin încheierea contractului de închiriere.
Așa fiind, în temeiul art. 480 Cod proc. civ., se vor respinge ambele apeluri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ambele apeluri civile declarate de către apelanta-reclamantă U. A. T. T. – DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, prin PRIMAR, cu sediul procesual ales la Cabinet av. T. G. situat în T., .. 54, Județul T., și de pârâta N. M. cu domiciliul în T., ., J. T., împotriva sentinței civile nr. 1994/4.07.2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, ca nefondate.
Păstrează hotărârea atacată ca temeinică și legală.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 decembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, GREFIER,
V. A. L. N. P. L.
15.01.2015
Red.jud.VA
Tehnored. PL/DS/Ex. 4
20.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 618/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 828/2014. Tribunalul... → |
|---|
