Plângere contravenţională. Decizia nr. 743/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 743/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 743/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 743
Ședința publică de la data de 26 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelantul-intimat I. de POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 1790 din data de 13 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ /2013, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimata-petentă S.C. P. G. D. S.R.L., cu sediul în mun. T., ., ., județul T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează părțile, obiectul cauzei, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că, apelul este formulat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru; intimata-petentă a formulat și depus la dosar întâmpinare, 2 ex., un exemplar al întâmpinării s-a comunicat apelantului-intimat, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.394 alin. 1 din NCPC, declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 28.02.2014 sub nr._, petenta contestatoare S.C. P. G. D. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 23.02.2014 (fila 5), contestând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei în ceea ce privește prima faptă reținută în sarcina sa pentru care i s-a aplicat amenda în cuantum de, respectiv fapta de a circula fără a deține rovinieta, și solicitând cu privire la cea de-a doua faptă – utilizarea unui tahograf cu termenul de valabilitate al verificării/calibrării periodice depășit, înlocuirea sancțiunii amenzii de 8000 lei cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, cu privire la fapta de a nu deține rovinieta, contestatoarea a arătat că procesul-verbal a fost încheiat la 23.02.2014, ora 16:00, constatându-se că fapta a fost săvârșită în aceeași zi, la ora 15:22, însă rovinieta a fost efectiv achiziționată la data de 23.02.2014 la ora 15:41, astfel că, la momentul aplicării acestei sancțiuni, petenta achiziționase deja rovinieta a cărei valabilitate prevăzută de lege ar trebui să se întindă pe o zi (întreaga zi ce corespunde datei de 23.02.2014).
Mai arată petentul că autovehiculul proprietatea sa, înmatriculat sub nr._, având . XLRTE47MS0E765080, a staționat o perioadă de timp la punctul de lucru din . data de 23.02.2014 a intervenit necesitatea transportului unei cantități de resturi (fier vechi) de la punctul de lucru din . zona punctului de lucru (. un distribuitor de roviniete, conducătorul autovehiculului a pornit către T., de unde avea posibilitatea să achiziționeze o rovinietă valabilă pentru acea zi, însă pe traseul Somova – T., autovehiculul a fost înregistrat ca circulând fără rovinietă valabilă pentru acea zi și a fost aplicată sancțiunea amenzii.
Privitor la cea de-a doua faptă reținută, respectiv utilizarea unui tahograf cu termenul de valabilitate al verificării/calibrării periodice depășit, pentru care a fost aplicată sancțiunea amenzii de 8000 lei, petenta a arătat că, deși societatea nu este una specializată pe transporturi (obiectul principal de activitate fiind agricultura), este la prima abatere de acest gen, iar pericolul social concret este redus, astfel că a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, conform art.7 alin.2 si 3 din OG nr.2/2001.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată (filele 10-11).
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 1790 din data de 13 iunie 2014 a admis în parte plângerea contravențională și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 lei, aplicată petentei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 pct.14 din O.G. nr.37/2007, prin procesul verbal de contravenție . nr._/23.02.2014, întocmit de intimat, cu sancțiunea avertismentului.
De asemenea, a reținut restul dispozițiilor procesului-verbal de contravenție contestat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în fapt că, prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimată la data de 23.02.2014, contestatoarea a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3.000 lei, respectiv 8000 lei, reținându-se că în data de 23.02.2014, în jurul orei 15,22, pe DN 22 – E87, în localitatea Mineri, conducătorul auto Șoacăte Stelică a condus autoutilitara marca DAF, cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, fără ca autovehiculul să dețină rovinietă valabilă, fapt constatat prin verificarea on-line cu dispozitivul PDA . nr._ al C.N.A.D.N.R., din dotarea Serviciului R.. Totodată, autovehiculul avea verificarea periodică a tahografului digital expirată din data de 26.08.2013 și transporta bunuri divizibile, respectiv fier vechi încărcat vrac, fără ca petenta, în calitate de furnizor, să emită tichet de cântar pentru autovehicul și marfa transportată, faptele fiind prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr.15/2002 și art.8 alin.1 pct.14 din OG nr.37/2007.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, s-a reținut că, acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind operantă vreo cauză de nulitate absolută.
Sub aspectul temeiniciei, prima instanță a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Astfel, s-a arătat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, s-a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului în măsura în care dreptul la un proces echitabil al contravenientei este asigurat de către instanța de judecată, iar petenta nu a negat comiterea celei de-a doua fapte.
Cu privire la motivul invocat de petentă referitor la prima faptă reținută în sarcina sa, respectiv aceea de a circula fără a deține rovinietă valabilă, fapt constatat prin verificarea on-line cu dispozitivul PDA . nr._ al C.N.A.D.N.R., din dotarea Serviciului R., s-a reținut faptul că, pe durata deplasării autovehiculului, din localitatea Somova până în momentul opririi în trafic, acesta a circulat fără a deține rovinietă valabilă, petenta achiziționând rovinietă după momentul constatării faptei, respectiv la ora 15,41, când fapta era consumată deja. Afirmația că autovehiculul în cauză ar fi staționat două zile în localitatea Somova este neverosimilă deoarece în raportul de activitate printat din memoria cardului conducătorului auto, figurează în aceeași zi, între ora 08:37 (UTC) și ora 09:12 (UTC) o conducere neîntreruptă de 35 de minute, respectiv timpul necesar pentru ca autovehiculul să se deplaseze din municipiul T. în localitatea Somova la punctul de încărcare. Chiar și în situația în care autovehiculul ar fi staționat în localitatea Somova, acest fapt nu are nici o relevanță în cauză întrucât petenta are sediul în municipiul T. și putea achiziționa rovinieta pentru autovehiculul în cauză, sau rovinieta putea fi achiziționată în sistemul on-line înainte de plecarea în cursă a autovehiculului din localitatea Somova.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate celei de-a doua fapte reținute în sarcina petentei, respectiv aceea de a utiliza un tahograf cu termenul de valabilitate al verificării/calibrării periodice depășit, prevăzută de art.8 alin.1 pct.14 din O.G. nr.37/2007, prima instanță a reținut că, sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 2 din OG 2/2001, atingerea adusă valorii sociale protejată de lege nu depășește pragul minim de gravitate de natură a justifica aplicarea unei amenzi contravenționale, întrucât: societatea petentă se află la prima abatere de acest fel, iar obiectul principal de activitate al acesteia este agricultura, nefiind o societate specializată în transporturi; nu se poate vorbi despre o intenție a petentei de a se sustrage de la obligația prevăzută de lege, fiind vorba despre o culpă simplă ce a îmbrăcat în forma neglijenței; sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a conduce la îndreptarea petentei, iar dacă aceasta va repeta comiterea contravenției, intimata va putea fi îndreptățită să aplice sancțiunea cea mai severă.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel intimatul I. de POLIȚIE JUDEȚEAN T., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelantul că, motivarea instanței nu poate fi primită, deoarece petenta, se poate să fie la prima abatere în ceea ce privește nerespectarea prevederilor O.G. nr. 37/2007, dar cu siguranță nu este la prima încălcare a legislației în domeniul său de activitate, la data de 22.05.2014 fiind sancționată pentru nerespectarea prevederilor art. 1 alin. 2 lit. a) din O.U.G. 31/2011, respectiv pentru faptul că a achiziționat de la persoane fizice metale feroase provenind din activitatea feroviară, formulând plângere contravențională împotriva procesului - verbal, plângere ce face obiectul dosarului nr._ .
în ceea ce privește obiectul de activitate al petentei, așa cum rezultă din documentele aflate la dosarul cauzei, acesta nu îl reprezintă doar agricultura, aceasta având ca obiect de activitate și colectarea de fier vechi și, mai mult decât atât, are calitatea de operator de transport. La dosarul cauzei se află o copie conformă a licenței de transport rutier internațional de mărfuri, licență solicitată și obținută de către petentă în scopul de a efectua acest tip de transport. Or, în calitatea sa de operator de transport, petenta are obligația utilizării, pentru autovehiculele pentru care deține licență de transport, a tahografului digital, potrivit prevederilor O.G. nr. 37/2007, aparate care, periodic, sunt supuse verificării/calibrării.
De asemenea, apelantul a mai arătat că, s-a reținut de către prima instanță, că nu se poate vorbi despre o intenție a petentei de a se sustrage de la obligația prevăzută de lege, fiind vorba despre o culpă simplă ce a îmbrăcat forma neglijenței, însă petenta nu a făcut nici o dovadă în acest sens. Deși autovehiculul petentei avea verificarea periodică a tahografului digital expirată din data de 26.08.2013, aceasta a continuat să efectueze transport rutier de mărfuri, aceasta fiind depistată în trafic transportând bunuri divizibile, respective fier vechi vrac. Petenta nu numai că nu avea verificarea periodic a tahografului digital valabilă, dar nu deținea nici rovinietă valabilă pentru autovehiculul respectiv și nu a emis nici tichet de cântar pentru autovehicul și marfa transportată. Astfel, nu se poate reține o culpă simplă a petentei ci, dimpotrivă, nerespectarea prevederilor legale reprezintă o conduită constantă a petentei.
În concluzie, apelantul a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimata S.C. P. G. D. S.R.L. a formulat și depus la dosar întâmpinare (filele 12-13), prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este temeinică și legală.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului T. la data de 23.02.2014, S.C. „P. G. D.” S.R.L. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3.000 lei, respectiv 8.000 lei, reținându-se că în data de 23.02.2014, în jurul orelor 1522, pe DN 22 – E87, în localitatea Mineri, conducătorul auto Șoacăte Stelică a condus autoutilitara marca DAF, cu numărul de înmatriculare_, fără ca autovehiculul să dețină rovinietă valabilă, fapt constatat prin verificarea on-line cu dispozitivul P.D.A. . nr._ al C.N.A.D.N.R., din dotarea Serviciului R.. Totodată, autovehiculul avea verificarea periodică a tahografului digital expirată din data de 26.08.2013 și transporta bunuri divizibile, respectiv fier vechi încărcat vrac, fără ca intimata, în calitate de furnizor, să emită tichet de cântar pentru autovehicul și marfa transportată, faptele fiind prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și art. 8 alin. 1 pct. 14 din O.G. nr. 37/2007.
Susținerile apelantului potrivit cărora în speță nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute.
În mod judicios prima instanță a reținut că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a conduce la îndreptarea intimatei, iar dacă se va repeta comiterea contravenției apelanta va putea fi îndreptățită să aplice sancțiunea mai severă.
În această ordine de idei se cuvine a fi observate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Nici critica legată de existența unei alte încălcări a legislației de către intimată în domeniul său de activitate nu poate fi primită de maniera în care a fost făcută în condițiile în care procesul-verbal menționat și anume . AU nr._ din 26.05.2014 este întocmit ulterior celui atacat în prezenta cauză.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul ca nefondat și a păstra hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de către formulat de către apelantul-intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în municipiul T., ., județul T., împotriva sentinței civile nr. 1790 din data de 13 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ /2013, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimata-petentă S.C. P. G. D. S.R.L., cu sediul în municipiul T., ., ., județul T., ca nefondat.
Păstrează hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător,
Ș. R. R. A. V.
Grefier,
D. B.
Red. sent. civ. jud. L.M.G..
Red.dec.civ.jud. R.A.V./03.12.2014
Tehnored. gref. DB/gref. G.R./12.12.2014/4 ex.
..apelantă/1 ex. intimat.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 818/2014.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 758/2014. Tribunalul... → |
|---|
