Plângere contravenţională. Decizia nr. 828/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 828/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 828/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.828
Ședința publică de la data de 17 Decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelantul-petent B. A., cu domiciliul în mun. T., ..172, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1624 din data de 02 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul I. de POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în mun. T., ., jud. T.,
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 10 decembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 17 decembrie 2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 23.12.2013 sub nr._, petentul B. A. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.12.2013 de I.P.J. T..
În motivare, petentul a arătat în esență că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa. A arătat petentul că a rămas fără benzină la intersecția . . făcut rost de un litru de benzină și s-a îndreptat către prima stație peco pentru a alimenta. La intersecția .. Babadag a fost nevoit să încalce marcajul și să treacă prin fața autoturismelor care așteptau la semafor, întrucât dacă ar mai fi coborât nu ar mai fi putut intra în stație.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
S-au anexat de către petent procesul-verbal de contravenție contestat exemplarul nr. 2.
Intimatul a formulat în termen procedural întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal (fila 13). Totodată, a depus la dosar întreaga documentație care a stat la baza încheierii procesului-verbal contestat (fila 14-16). A arătat intimatul că petentul a condus autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_, dinspre . circulat pe sensul opus de mers în dreptul stației peco PETROM. De asemenea, petentul nu purta centură de siguranță și nu a folosit luminile de întâlnire.
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 1624 din data de 02 iunie 2014 a admis în parte plângerea contravențională și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 480 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 20.12.2013 încheiat de intimat, cu sancțiunea avertismentului.
De asemenea, a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.12.2013 de către intimat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.12.2013, petentul a fost sancționat cu două avertismente și amendă contravențională în cuantum de 480 lei precum și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, reținându-se în sarcina sa că, în aceeași zi, pe . T., a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_, dinspre . sensul opus de mers în dreptul stației peco PETROM; de asemenea, nu purta centură de siguranță și nu a folosit luminile de întâlnire, fapte de natură contravențională prevăzute de art. 41 alin. 1, art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 114 alin. 1 lit. b) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 și sancționate de art. 101 alin. 3 lit. d), art. 99 alin. 2 și art. 101 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, s-a reținut că, că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi constatate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, s-a reținut că, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Astfel, s-a arătat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku vs. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic vs. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. vs. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța i-a asigurat petentului dreptul la un proces echitabil, însă afirmațiile sale nu sunt susținute de niciun mijloc de probă.
S-a mai reținut că, constatator a perceput prin propriile simțuri fapta comisă de petent, potrivit art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. De asemenea, petentul deși a menționat că nu a circulat pe sensul opus, a arătat la rubrica obiecțiuni din cuprinsul procesului-verbal contestat că a intrat prin efectuarea unui viraj în stația peco PETROM de pe .> Potrivit art. 41 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație.
Conform art. 101 alin. 3 lit. d) din actul normativ mai sus menționat constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile fapta conducătorului de autovehicul de a circula pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.
Potrivit art. 76 lit. a) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 marcajele aplicate pe drumurile publice sunt longitudinale, care pot fi de separare a sensurilor de circulație.
În speță, petentul circula dinspre . a II-a către . efectuat viraj stânga pentru a intra în stația peco PETROM. Or, din configurația .. Babadag, manevra efectuată de petent, cu schimbarea direcției de mers prin virare la stânga, implică circulația pe sensul opus.
Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate, prima instanță a reținut că, orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru acesta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice o amendă. În cazul faptelor cu un grad redus de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului.
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
În aceste condiții, având în vedere faptul că petentul se află la prima abatere de acest gen, neexistând la dosar vreo probă depusă de intimat din care să rezulte caracterul agravant al faptei comise, s-a apreciat că aplicarea avertismentului este suficientă pentru a contribui la îndreptarea conduitei sale, exercitând un rol educativ și punitiv asupra acestuia, pentru a nu se repeta comiterea contravenției contestate.
Astfel, s-a reținut că, față de aplicarea sancțiunii avertismentului în materia contravențiilor de natura celei în cauză, actul cadru în materia contravențiilor, O.G. nr. 2/2001, prevede în mod principal în cuprinsul art. 2, că stabilirea și sancționarea contravențiilor se face prin legi, ordonanțe, hotărâri ale Guvernului și hotărâri ale autorităților administrațiilor publice locale sau județene, enumerarea fiind limitativă.
Art. 109 alin. 9 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, face trimitere la legislația în vigoare în materie contravențională, respectiv O.G. nr. 2/2001, care este legea generală în materie.
Textul mai sus precizat deschide astfel, calea aplicării dispozițiilor generale, în măsura în care nu intră în contradicție cu reglementările din actul normativ special și oferă posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu prevede această sancțiune.
Cât privește sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, potrivit dispozițiilor mai sus menționate, prima instanță a reținut că, aceasta este obligatorie și nu poate fi înlăturată, câtă vreme s-a constatat că fapta reținută prin procesul-verbal încheiat de agentul constatator există, constituie contravenție și a fost săvârșită de către petent, chiar dacă s-a făcut o reindividualizare a sancțiunii amenzii în cadrul soluționării plângerii contravenționale.
Împotriva acestei sancțiuni civile, în termen legal, a formulat apel petentul B. A., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Astfel, a arătat apelantul că, întreaga temeinicie a procesului verbal se bazează pe plasarea intenționată a autoturismului pe contrasens în schița făcută de către agent pentru a putea fi justificată suspendarea permisului.
Odată cu apelul promovat a atașat două schițe, care arată modul în care s-a efectuat manevra de intrare în stația Peco, la acea dată nu existau marcaje vizibile și nici separarea sensurilor de mers, iar situația reală se poate observa pe camerele de supraveghere din stația Peco.
Art. 101 alin. 3 pct. d din OUG nr.195/2002, modificată și completată prin OUG nr. 69/2007, prevede circulația pe sens opus, cu excepția în care se efectuează regulamentar manevra de depășire, însă nu a circulat pe contrasens.
Apelantul a solicitat anularea suspendării permisului de circulație, învederând că, nu s-a produs nicio consecință de orice natură și nu s-a creat niciun prejudiciu.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. a formulat și depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este temeinică și legală.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.12.2013, petentul apelant a fost sancționat cu două avertismente și amendă contravențională în cuantum de 480 lei precum și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, reținându-se în sarcina sa că în aceeași zi pe . T. a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. înmatriculare_, dinspre . sensul opus de mers în dreptul stației peco Petrom. De asemenea prin același proces verbal s-a constatat că nu purta centura de siguranță și nu a folosit luminile de întâlnire, fapte de natură contravențională prevăzute de art. 41 alin.1, art. 36 alin.1 din OUG nr. 195/2002 și art. 114 alin.1 lit.b din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006 și sancționate de art. 101 alin.3 lit.d, art.99 alin.2 și art. 101 alin.2 din OUG 195/2002.
Agentul constatator a perceput fapta prin propriile simțuri încadrând această faptă conform art. 109 alin.1 din OUG 195/2002 și datorită faptului că apelantul petent nu a recunoscut că a circulat pe sensul opus, agentul rutier a arătat la rându-i ca obiecțiuni din cuprinsul procesului verbal contestat că a intrat prin efectuarea unui viraj în stația peco Petrom de pe .> Potrivit art. 41 alin.1 din OUG 195/2002 vehiculele și animalele atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape pe marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație.
Potrivit art. 101 alin.3 lit.d din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, fapta conducătorului auto de a circula pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.
Potrivit art. 76 lit.a din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006 marcajele aplicate pe drumurile publice sunt longitudinale, care pot fi de separare a sensurilor de circulație.
Corect a reținut prima instanță că petentul circula dinspre . a II-a către . efectuat viraj stânga pentru a intra în stația peco Petrom iar manevra efectuată de aceasta cu schimbarea direcției de mers prin virare la stânga, implică circulația pe sensul opus.
Tot corect a reținut prima instanță că petentul se află la prima abatere de acest gen, la dosar neexistând vreo probă depusă de intimat din care să rezulte caracterul agravant al faptei comise astfel că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a contribui la îndreptarea conduitei apelantului petent exercitând un rol educativ asupra sa pentru a nu se mai repeta comiterea unei astfel de contravenții.
Într-adevăr, sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile este obligatorie și nu poate fi înlăturată atâta vreme cât s-a constatat că fapta reținută prin procesul verbal constituie contravenție și a fost săvârșită de către petentul apelant.
Motivele invocate în apel nu pot fi primite, iar schițele atașate motivelor de apel nu au nicio relevanță în judecarea cauzei, având în vedere și faptul că nu s-au produs dovezi în sensul celor susținute de către apelant.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de către apelantul-petent B. A., cu domiciliul în mun. T., ..172, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1624 din data de 02 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul I. de POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în mun. T., ., jud. T.,ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 17 decembrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. A. V. Ș. R. D. B.
Red.sent.civ.jud. I.S.
Red./dec.civ.jud.R.S./13.01.2015
Tehnored.gref.DB/gref. GE/13.01.2015/4ex.
..apelant/1 ex. intimat.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 831/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 280/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
