Fond funciar. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 142/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 142/2013
Ședința publică de la 27 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenții reclamanți O. V. și O. I., ambii cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.3159/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimații pârâți D. E. cu domiciliul în Tulcea, ., jud.Tulcea, D. V. cu același domiciliu și la fosta Ferma 1 din Tulcea, ., D. P. R., S. C. L. ambii cu domiciliul în Tulcea, ., jud.Tulcea, C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA și C. L. P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA ambele cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 13 februarie 2013, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea la data de 20 februarie 2013 și la această dată, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 24.07.2012 sub nr._, reclamanții O. V. O. I. ambii cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., au solicitat în contradictoriu cu pârâții D. E., D. V., D. P. R., S. C. L., C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea, constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/01.07.2002.
În fapt, s-a învederat că reclamanții sunt proprietari ai unei suprafețe de teren de_ mp, situat în extravilanul mun. Tulcea, individualizat în . număr cadastral 1942. Aceasta proprietate a fost dobândită inițial prin cumpărare în anul 2000, de la un promitent vânzător și ulterior în urma unei Sentinței civile nr.1081/17.04.2007, definitivă și irevocabilă, care a consfințit convenția părților. S-a mai arătat că, dreptul de proprietate a fost înscris în carte funciara, așa cum rezultă din încheierea nr._/16.08.2007. Abuzul autorităților locale cu competență în reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea, constă în faptul că în anul 2002, au reconstituit pârâților un drept de proprietate asupra unei suprafețe de 5000 mp, care se suprapune peste suprafața de teren a reclamanților, fără a se ține cont de vechiul amplasament deținut anterior de autorii pârâților, și nici chiar de actele de proprietate prezentate de descendenți. Astfel, s-a arătat că amplasamentul identificat prin titlul de proprietate nu este cel corect, astfel încât pârâților li s-a atribuit un teren la care nu aveau dreptul. Prin consacrarea principiilor fundamentale ale aplicării dispozițiilor procedurale administrative în ceea ce privește emiterea titlului de proprietate, Legea nr. 169/1997 precizează sancțiunea nerespectării acestora, prin inserarea expresă a acestui motiv de nulitate în art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, fiind de observat că nulitatea virtuală este incidentă în cazul încălcării unor reguli esențiale ale procedurii de restituire, al căror scop este de a apăra interesele generale vizând, soluționarea justă a cererii de reconstituire și, deopotrivă, interesele foștilor proprietari. Deși principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament s-a consacrat expresis verbis abia prin Legea nr. 1/2000, totuși, existența acestui principiu poate fi dedusă și anterior, din caracterul reparator al Legii nr.18/1991, din dispozițiile art.14 ale aceluiași act normativ. Cauza de nulitate invocată de reclamanți este nerespectarea vechiului amplasament, obligație impusa, ca regulă, Comisiei locale încă de la apariția Legii 18/1991, prin teza I-a a art. 14 alin. (1). Abordarea de către legiuitor a acestei maniere în materia nulității titlurilor de proprietate eliberate ca urmare a aplicării legilor fondului funciar aduce o noutate în teoria nulităților în sensul ca dreptul stabilit prin titlul de proprietate al titularului acestuia poate fi nul absolut pentru altul - din perspectiva Legii 169/1997 și doar nul relativ pentru sine, nulitate ce poate fi invocata doar înăuntrul termenului de 30 zile prevăzut de art. 53 alin. (2) din lege care nu este unul de prescripție ci de decădere. Autoritățile intimate au nesocotit, toate aceste norme juridice adoptate imperativ de legiuitor, aspect ce a condus la nesocotirea dreptului de proprietate al reclamanților.
Ulterior, reclamanții au formulat concluzii scrise prin care au arătat, în esență că abuzul autorităților locale cu competență în reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea, constă în faptul că, în anul 2002, au reconstituit pârâților un drept de proprietate asupra unei suprafețe de 5000 mp., care se suprapune peste suprafața de teren a reclamanților, fără a ține cont de vechiul amplasament deținut anterior de autorii pârâților, în speță S.C. Dalco S.A., fără să țină cont de actul de schimb prin care Dalco a cedat această suprafață autorului reclamanților - B., și nici chiar de actele de proprietate prezentate de pârâți ca fiind constitutive ale unui astfel de drept. Din actele si lucrările dosarului, în special din copia dosarului administrativ, rezultă că amplasamentul identificat de comisiile de fond funciar și prevăzut în titlul de proprietate al pârâților nu este cel corect, astfel încât pârâților li s-a atribuit un teren la care nu aveau dreptul. În aceste condiții, este evident că emiterea titlului de proprietate s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor legii fondului funciar, titlul de proprietate fiind lovit de nulitate absoluta virtuală.
Pârâții nu au formulat întâmpinare, nu au administrat probe în apărare și nu s-au prezentat la dezbateri.
Prin sentința civilă nr. 3159/31.10.2012 a Judecătoriei Tulcea a fost respinsă acțiunea reclamanților, ca nefondată.
P. a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin titlul de proprietate nr._/01.07.2002 s-a reconstituit pe numele D. E., D. V., D. P.-R. și S. C. L., dreptul de proprietate pentru suprafața de 5000 mp. teren arabil extravilan mun. Tulcea, și că inițial, pârâților li s-a reconstituit dreptul de proprietate privată în calitate de moștenitori ai defunctei Deancof M., prin Hotărârea Comisiei județene nr.611/19.08.1992 – fiind înscriși în Anexa nr. 19 poziția 111 – întocmită potrivit H.G. nr. 131/1991, în temeiul căreia s-a emis Decizia nr. 4501/19.08.1992 privind atribuirea unui număr de acțiuni la S.C. Dalco Dunărea S.A. Tulcea, proporțional suprafeței de 2 ha teren echivalent arabil, trecut în patrimoniul statului.
De asemenea prima instanță a reținut că potrivit art. 36 din Legea nr. 18/1991(în variata inițială) - persoanele ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietate de stat, ca efect al unor legi speciale, altele decât cele de expropriere, și care se află în administrarea unităților agricole de stat, devin la cerere acționari la societățile comerciale înființate în baza Legii nr. 15/1990 din actualele unități agricole de stat. De aceleași prevederi beneficiază și moștenitorii acestor persoane. Numărul de acțiuni primite va fi proporțional cu suprafața de teren în echivalent arabil trecută în patrimoniul statului, fără a putea depăși însă valoarea a 10 ha teren de familie, în echivalent arabil și că, având în vedere principiul fundamental al neretroactivității legii civile, nu trebuie omise dispozițiile art. 13 alin.2 din Legea nr.18/1991, potrivit cărora: atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor.
În acest context, a mai arătat judecătorul fondului,. întrucât terenul din perimetrul S.C. Dalco Dunărea S.A. Tulcea nu aparținea vreunei zone colinare, în mod evident reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, nu era obligatorie, instanța reținând că ulterior, prin cererea înregistrată la Prefectura Tulcea sub nr. 308/20.07.2000 – reclamanții au solicitat eliberarea titlului de proprietate pentru 2,5 ha., pentru care aceștia dețin calitatea de acționari la S.C. Dalco Dunărea S.A.
P. individualizarea terenului, a mai reținut prima instanță, reclamanții au prezentat un proces-verbal încheiat la data de 04.04.1994, prin care era individualizată o suprafață de 5000 mp în perimetrul S.C. Dalco Dunărea S.A., iar prin Hotărârea nr. 194/04.10.2000 s-a aprobat atribuirea suprafeței de 5000 mp teren echivalent arabil, din proprietatea S.C. Dalco Dunărea S.A., pentru D. E., D. V., D. P.-R. și S. C.-L. și s-a dispus eliberarea titlului de proprietate pentru această suprafață,C. județeană de fond funciar reținând, în considerentele sale, faptul că reclamanții au fost validați cu suprafața totală de 2,5 ha, prin H.C.J. nr. 611/19.08.1992 și au calitatea de acționari la S.C. Dalco Dunărea S.A. Tulcea. Atribuirea suprafeței de 0,5 ha se va efectua, în conformitate cu prevederile art.42 din Legea nr.18/1991 republicată, pentru care se va emite titlu de proprietate, iar pentru diferența de 2 ha se vor aplica dispozițiile art.8 din Legea nr.1/2000.
Potrivit art.42 din Legea nr.18/1991(în varianta republicată) - în localitățile cu deficit de teren, în care terenurile foștilor proprietari se află în proprietatea statului și aceștia nu optează pentru acțiuni în condițiile art. 37 și nu li se pot atribui lor sau moștenitorilor suprafața minimă prevăzută de prezenta lege, comisiile județene vor hotărî atribuirea unei suprafețe de 5.000 mp de familie, în echivalent arabil, la cerere, din terenurile proprietatea statului.
Prima instanță a luat în considerare dispozițiile art. 42 din Legea nr. 18/1991, ale art. 8 din Legea nr. 1/2000 și ale art. 57 alin. 2 din H.G. nr. 131/1991, apreciind în contextul acestor prevederi legale că titlul de proprietate este temeinic și legal, condiția esențială privitoare la emiterea titlului de proprietate (în afara celei privitoare la dovada dreptului pretins), respectiv aceea ca atribuirea să fie efectuată în perimetrul S.C. Dalco Dunărea S.A., fiind respectată.
Cât privește vechiul amplasament al terenului ce a aparținut defunctei Deancof M., a mai reținut prima instanță, acesta nu a fost dovedit și nici nu a fost pretins de către persoanele îndreptățite la reconstituire, nici reclamanții nefăcând dovada vechiului amplasament al terenului autoarei, deși potrivit art.129 teză finală Cod procedură civilă – sarcina probei îi incumbă, iar acesta constituie motivul de nulitate absolută a titlului de proprietate.
A mai arătat judecătorul fondului că reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, reprezintă o facultate recunoscută titularului dreptului pretins, însă în condițiile în care acesta este dovedit, și că dreptul de proprietate nu poate fi lipsit de conținut, doar pentru faptul că moștenitorii defunctei nu au cunoștință sau nu pot face dovada vechiului amplasament al terenului deținut de autoarea acestora, nulitatea titlului de proprietate nr._/01.07.2002 având drept consecință, diminuarea nejustificată a dreptului de proprietate al pârâților – fapt care contravine prevederilor art. 1 din Protocolul adițional al C.E.D.O. și art. 44 alin.1 și 2 din Constituția României.
Privitor la aspectul că terenul aferent titlului de proprietate se suprapune cu terenul reclamanților, prima instanță a apreciat că acesta nu constituie motiv de nulitate absolută a titlului de proprietate, pentru această situație reclamanții având deschisă calea acțiunii în revendicare.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs reclamanții O. V. și O. I., care au considerat hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, recurenții au arătat că sentința a fost pronunțată prin aplicarea și interpretarea greșită a legii, prima instanță respingând efectuarea în cauză a unei expertize topografice, care urma să individualizeze suprafața de teren ce face obiectul prezentului litigiu. În rest, recurenții au reiterat situația de fapt și susținerile din cuprinsul cererii de chemare in judecată, apreciind, în esență, că titlul de proprietate emis pe numele pârâților este lovit de nulitate absolută, motivul de nulitate costând în nerespectarea vechiului amplasament.
La dosarul cauzei, recurenții au depus fotocopii de pe mai multe înscrisuri ( un antecontract, schițe cadastrale și o hotărârea judecătorească - filele 48-52 și 60-69)
Legal citată intimata C. L. pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor Tulcea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat
Dintre ceilalți intimați, în fața instanței s-a prezentat doar D. P. R., care nu a formulat întâmpinare însă a solicitat respingerea recursului, depunând în probațiune copia sentinței civile nr. 3201/18.10.2011
Examinând hotărârea recurată, atât din oficiu cât si prin prisma motivelor invocate de către recurentă, instanța apreciază că recursul este neîntemeiat.
Astfel, instanța reține că, în esență, recurenții invocă nulitatea absolută a titlului de proprietate al pârâților, motivat de faptul că nu ar fi fost respectat vechiul amplasament la emiterea acestui titlu și că terenul aferent respectivului titlu se suprapune cu terenul reclamanților. Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, acesta nu constituie un motiv de nulitate absolută a titlului de proprietate emis pe numele pârâților, ci poate constitui eventual obiect al unei acțiuni in revendicare. Recurenții au formulat, de altfel, o astfel de acțiune împotriva pârâților, acțiune ce le-a fost admisă in parte prin sentința civilă nr. 3201/18.10.2011 a Judecătoriei Tulcea, sentință rămasă irevocabilă prin respingerea recursului. Din conținutul acestei sentințe rezultă că terenurile părților nu se suprapun, fiind vecine, pârâți ocupând în fapt o suprafață mai mare cu 914 mp decât cea din titlul lor de proprietate, suprafață ce aparține reclamanților și pentru care acțiunea în revendicare a fost admisă în parte
Prin urmare, motivul de nulitate absolută invocat de către recurenți nu subzistă, iar efectuarea unei expertize topografice nu ar fi avut nici o relevanță probatorie, cât timp o astfel de expertiză a fost efectuată în dosarul având ca obiect revendicare, instanța pronunțând o hotărâre irevocabiă în baza respectivei expertize.
Având în vedere aceste considerente, și întrucât nu există alte motive de nulitate sau nelegalitate a hotărârii recurată, instanța urmează să respingă recursul, ca nefondat și să mențină sentința civilă nr. 3159/31.10.2012 a Judecătoriei Tulcea, ca legală și temeinică.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenții reclamanți O. V. și O. I., ambii cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.3159/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimații pârâți D. E. cu domiciliul în Tulcea, ., jud.Tulcea, D. V. cu același domiciliu și la fosta Ferma 1 din Tulcea, ., D. P. R., S. C. L. ambii cu domiciliul în Tulcea, ., jud.Tulcea, C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA și C. L. P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA ambele cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect fond funciar, ca nefondat.
Menține sentința civilă nr. 3159/31.10.2012 a Judecătoriei Tulcea, ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 27 februarie 2013.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTORI, GREFIER,
V. A. C. B. L. R.
E. B.
Jud. fond. V.I.
Redactat judecător C.B./02.04.2013
Tehnoredactat grefier G.R./08.04.2013/2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 152/2013. Tribunalul TULCEA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 8/2013. Tribunalul... → |
|---|
