Contestaţie la executare. Decizia nr. 171/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 171/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 08-03-2012 în dosarul nr. 171/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.171
Ședința publică din data de 08 martie 2012
Președinte: D. N.
Judecători: E. N.
I. A.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de către recurenta C. DE A. DE S. T. cu sediul in T., ., judetul T., impotriva sentintei civile nr.3504 din 11.11.2011 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect contestatie la executare, in contradictoriu cu intimatul A. F. domiciliat in T., ., judetul T..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat av. P. A. in calitate de aparator al intimatului in baza imputernicirii avocatiale existente la dosar, lipsa fiind partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe si a fost depusa intampinare, care s-a comunicat, după care,
Față de declaratia aparatorului intimatului ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in vederea completarii cercetarii judecatoresti, instanta constata ca dosarul se afla in stare de judecata, in temeiul art.150 C.pr.civ. declara inchise dezbaterile si acorda cuvantul in recurs.
Aparatorul intimatului, avand cuvantul in recurs, solicita respingerea recursului si mentinerea hotararii instantei de fond ca temeinica si legala. Arata ca potrivit dispozitiilor art.137 alin2 C.pr.fiscala masurile de executare silita se fac numai in baza unui titlu de creanta care devine titlu executoriu prin ajungerea creantei la scadență si cum conditia legala a creantei ajunsa la scadență presupune existența unei creante certă, lichidă și exigibilă, aceasta neexistând, este evident ca intimata a inceput acte de urmarire silita in lipsa unui titlu de creanta valabil din punct de vedere legal. Solicita a se avea in vedere ca intimata nu a emis anterior o decizie de impunere cu respectarea dispozitiilor Ordinului C.N.A.S.S. nr.617/2007 si O.G. nr.92/2003. Mai mult, arata ca intre intimat si C.A.S. T. nu există un contract de asigurare si intimatul nu are calitatea de asigurator, deci nu poate fi obligat la plata contributiei. Solicita obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata si depune la dosar chitanta nr.241/08.03.2012 privind onorariul de aparator.
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei T. înregistrată cu nr._ din 14.06.2011, contestatorul A. F. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata C. de A. de S. T., solicitând anularea Titlului executoriu nr. 166/23.05.2011 și a Somației nr._/24.05.2011, emise de intimată. De asemenea, contestatorul a solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3504 din 11.11.2011 Judecătoria T. a admis contestația la executare și a dispus anularea Titlului executoriu nr. 166/23.05.2011 și a Somației nr._/24.05.2011, emise de intimată aceasta fiind obligată și la plata către contestator a sumei de 112,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că la data de 23.05.2011, C. de A. de S. T. a întocmit Titlul executoriu nr. 166 prin care a stabilit în sarcina contestatorului plata sumei de 1.264 lei reprezentând contribuție și majorări de întârziere, iar conform titlului executoriu, datoria a fost stabilită potrivit art. 257 alin. 2-4 din Legea 95/2006 și art. 114, art. 115, art. 120 din O.G. nr. 92/2003.
S-a mai reținut de către prima instanță că potrivit deciziei de impunere nr._/1/27.04.2011, invocată de intimată că a stat la baza emiterii titlului executoriu, contestatorul figura în evidențe cu obligații restante față de bugetul asigurărilor de sănătate, în sumă de 3.210 lei.
A arătat judecătorul instanței de fond că potrivit art. 257 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. 1, iar contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, iar art. 213 din aceeași lege prevede la alin. 1 categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuției, la alin. 4 prevăzându-se că persoanele care nu beneficiază de asigurare fără plata contribuției au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate.
A reținut instanța de fond că, în conformitate cu prevederile art. 211 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, „Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui C.N.A.S. cu avizul consiliului de administrație.”
Prin urmare, pentru a dobândi calitatea de asigura, persoana trebuie să facă dovada plății contribuției la fondul asigurărilor sociale de sănătate prin încheierea unui contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, legea neacordând calitatea de asigurat din oficiu.
A mai reținut instanța de fond că documentele prin care se atestă calitatea de asigurat sunt prevăzute în mod expres de art. 212 din Legea nr. 95/2006, iar în lipsa unui contract de asigurare încheiat cu casele de asigurări de sănătate, persoana nu are calitatea de asigurat și, prin urmare, beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale și al bolilor cu potențial endemo-epidemic și cele prevăzute în Programul național de imunizări, monitorizarea evoluției sarcinii și a lăuzei, servicii de planificare familială, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006.
A considerat prima instanță că atât din susținerile contestatorului, cât și din înscrisurile depuse de intimată, nu rezultă faptul că A. F. a încheiat vreun contract de asigurare cu C. de A. de S. T., și prin urmare, neavând calitatea de asigurat în lipsa contractului de asigurare, acesta nu poate fi obligat la plata vreunei contribuții bănești pentru asigurările de sănătate.
A arătat judecătorul instanței de fond că art. 216 din Legea nr. 95/2006, privind aplicarea măsurilor de executare silită în cazul neachitării la termen a sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, se referă doar la situația neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului, rezultate în urma încheierii unor contracte de asigurare, iar contribuția stabilită pentru A. F. se referă la o perioadă anterioară anului 2010, în care acesta nu a avut contract de asigurare cu C. de A. de S. T. și prin urmare nu a beneficiat de pachetul de servicii medicale asigurat de intimată ceea ce nu o îndreptățește să solicite retroactiv plata contribuției.
A apreciat prima instanță că, în lipsa unor dispoziții legale care să prevadă expres faptul că toate persoanele care realizează venituri, indiferent din ce sursă, sunt obligate să plătească contribuții bănești pentru asigurările de sănătate fără să fie asigurate, intimata nu poate pretinde contestatorului plata contribuției la fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Referitor la emiterea titlului executoriu, instanța de fond a constatat că, în cauză, nu au fost respectate prevederile Ordonanței nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, intimata emițând un titlul executoriu în baza unei decizii de impunere care se referă la altă sumă decât cea menționată în titlul executoriu.
A arătat judecătorul instanței de fond că potrivit art. 261 alin. 4 din Legea nr. 95/2006 ,,În cazul neachitării în termen a contribuțiilor datorate fondului, aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și normelor aprobate prin ordin al președintelui C.N.A.S., cu avizul consiliului de administrație.”
Potrivit art. 86 din Ordonanța nr. 92/2003, decizia de impunere se emite de organul fiscal competent, iar potrivit art. 85 din același act normativ, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc prin declarație fiscală sau prin decizie emisă de organul fiscal.
Potrivit art. 110 alin. 3 din Ordonanța nr. 92/2003 „Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.”
Potrivit art. 141 alin. 2 și 3 din Ordonanța nr. 92/2003 „Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.”
A considerat prima instanță că, în cauză, decizia de impunere emisă de intimată care atestă o creanță de 3.210 lei nu poate constitui temei pentru emiterea unui titlu executoriu în sumă de 1.264 lei, iar în lipsa unui titlu de creanță, devenit titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege, potrivit art. 141 alin. 2 din Ordonanța nr. 92/2003, nu se poate solicita executarea silită a creanțelor fiscale.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat recurs intimata C. de A. de S. T., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, pârâta a susținut că titlul executoriu contestat respectă prevederile art. 87 din O.G. nr. 92/2003 conținând toate elementele ad validitatem prevăzute de lege, iar în sentința civilă atacată, deși se face vorbire despre Decizia de impunere nr._/1/27.04.2011, care este titlu de creanță valabil, în dispozitiv, anularea titlului executoriu nr. 166/2011 și a somației de plată este motivată în drept pe lipsa unui titlu de creanță.
În apărare, intimatul-contestator a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, se reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză se reține că, creanța pentru care a început executare silită este nelegal determinată, în condițiile în care între contestator si recurentă, pentru perioada față de care se invocă existența unei creanțe, nu a existat un contrat de asigurare socială de sănătate încheiat în mod valabil în condițiile art. 212 din Legea nr. 95/2006 și nu a existat nici un titlu de creanță
Pe cale de consecință, neavând calitatea de asigurat, în lipsa contractului de asigurare, contestatorul-intimat nu poate fi obligat la plata vreunei contribuții bănești pentru asigurările de sănătate.
Art. 216 din Legea nr. 95/2006, privind aplicarea măsurilor de executare silită în cazul neachitării la termen a sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, se referă doar la situația neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului, rezultate în urma încheierii unor contracte de asigurare.
Contribuția stabilită pentru contestatorul-intimat se referă la o perioadă anterioară anului 2010, în care acesta nu a avut contract de asigurare cu recurenta și, prin urmare, nu a beneficiat de pachetul de servicii medicale asigurat de recurentă, ceea ce nu o îndreptățește să solicite retroactiv plata contribuției.
Se reține că, în lipsa unor dispoziții legale care să prevadă expres faptul că toate persoanele care realizează venituri, indiferent din ce sursă, sunt obligate să plătească contribuții bănești pentru asigurările de sănătate fără să fie asigurate, recurenta nu poate pretinde contestatorului-intimat plata contribuției la fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Referitor la emiterea titlului executoriu, în mod corect instanța de fond a constatat că, în cauză, nu au fost respectate prevederile Ordonanței nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală.
Recurenta a emis un titlul executoriu în baza unei decizii de impunere, respectiv nr._/1/27.04.2011 care se referă la altă sumă decât cea menționată în titlul executoriu, respectiv o creanță în sumă de 3.210 lei titlu executoriu referindu-se la o creanță în sumă de 1.264 lei compusă din contribuție 973 lei și 291 lei majorări de întârziere.
În cauză, decizia de impunere emisă de intimată care atestă o creanță de 3.210 lei nu poate constitui temei pentru emiterea unui titlu executoriu în sumă de 1.264 lei.
În lipsa unui titlu de creanță, devenit titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut de lege, potrivit art. 141 alin. 2 din Ordonanța nr. 92/2003, nu se poate solicita executarea silită a creanțelor fiscale.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând si dispozițiile art. 312 Cod pr. civilă, urmează a respinge recursul, ca nefondat.
Ca urmare a respingerii recursului în temeiul art. 274 al. 1 Cod pr. civilă va fi obligată recurenta la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de către recurenta C. DE A. DE S. T., cu sediul in T., ., județul T., împotriva sentinței civile nr. 3504 din 11.11.2011 pronunțat de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimatul A. F., domiciliat in T., . B, județul T., ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 martie 2012.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. N. E. N. P. L.
I. A.
Jud. fond. S.A.
Redactat jud. D.N. /19.03.2012
Tehnoredactat gref. G.R./29.03.2012/2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 170/2012. Tribunalul TULCEA | Fond funciar. Decizia nr. 172/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
