Contestaţie la executare. Decizia nr. 187/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 187/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 14-08-2014 în dosarul nr. 187/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 187
Ședința publică de la 14 august 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. N.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR: M. L. Șurculescu
GREFIER: A. S.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-contestatoare . sediul în mun. Tulcea, ., județ Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 295/04.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare-suspendare executare silită, în contradictoriu cu intimații-pârâți B.E.J. B. C., cu sediul în București, Calea 13 Septembrie, nr. 231A, ., sector 5 și . SRL (fostă . SRL) prin lichidator Argeș Insolv SPRL, cu sediul în Câmpulung, Șoseaua Națională, nr. 179, jud. Argeș.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta-contestatoare nu a depus la dosar dovada completării taxei judiciare de timbru cu sumă de 37 lei, măsură dispusă sub sancțiunea anulării recursului ca insuficient timbrat, după care:
Instanța, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului și lasă cauza în pronunțare pe excepția invocată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr._ la 01.02.2013, petenta contestatoare . formulat, în contradictoriu cu intimații BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC-„B. C.” și S.C. A. A. M. S.R.L. (. SRL) prin lichidator judiciar Argeș Insolv SPRL, contestație la executare împotriva executării silite demarate în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr.9767/09.11.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2009, contestând titlul executoriu menționat și executarea silită propriu-zisă, inclusiv procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare. A solicitat, de asemenea, întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare, suspendarea executării silite și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că executorul judecătoresc a procedat la poprirea conturilor societății deschise la BCR Tulcea, fără a avea competența teritorială și fără a fi solicitat încuviințarea executării silite Judecătoriei Tulcea.
De asemenea, executorul a indisponibilizat o sumă mai mare decât cea menționată în titlul executoriu, sentința civilă fiind pronunțată pentru suma de 63.520 lei, în timp ce suma totală solicitată pentru care se efectuează urmărirea silită în cauză este de 76.634,58 lei.
A mai arătat contestatoarea că, în cauză, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, fiind încălcate prevederile art. 379 Cod procedură civilă 1865, împotriva sentinței civile fiind exercitată calea de ataca a recursului în curs de soluționare la Tribunalul Argeș.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399 și următoarele Cod procedură civilă 1865.
În apărare, intimata . SRL a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția de conexitate în raport cu dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
De asemenea, intimatul B. B. C. a depus la data de 06 martie 2013 note scrise prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
La termenul de judecată din 17 iunie 2013, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3.
Prin sentința civilă nr. 9302/17.06.2013, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția de necompetență teritorială și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, unde cauza a fost înregistrată sub nr._ din 13.11.2013.
În ședința publică din data de 04.02.2014, Judecătoria Tulcea a respins excepția conexității invocată de către contestatoare ca fiind rămasă fără obiect.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea, prin sentința civilă nr. 295 din 04.02.2014, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc „B. C.”, invocată de acesta și a respins contestația la executare formulată împotriva intimatului Biroul Executorului Judecătoresc „B. C.” ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cât și contestația la executare formulată împotriva intimatei . SRL (fosta . SRL) prin lichidator judiciar Argeș Insolv SPRL, ca neîntemeiată.
Totodată, a respins cererea de suspendare a executării silite, ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în fapt că, intimata . SRL, prin Biroul Executorului Judecătoresc „B. C.”, a început executarea silită împotriva contestatoarei . baza sentinței civile nr. 9467/09.11.2012 pronunțată în dosarul nr._/280/2009 al Judecătoriei Pitești prin care contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 63.520 lei.
Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc „B. C.”, prima instanță a reținut faptul că executorul judecătoresc nu este parte în raportul de executare silită și, prin urmare, nu are legitimare procesuală pasivă în cadrul contestației la executare.
Astfel, biroul executorului judecătoresc nu este parte a executării silite, în sensul că acesta nu realizează actele de executare silită în considerarea vreunui drept personal, ci acționează ca instituție special abilitată prin Legeanr.188/2000 privind executorii judecătorești care, prin dispozițiile alin.1 și 2, prevede că executarea silită a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectuează de către executorii judecătorești, dacă legea nu prevede altfel, că executorii judecătorești îndeplinesc și alte atribuții date prin lege în competența lor și că executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public.
Creditorul și debitorul sunt singurele părți în raportul de executare silită, executorul judecătoresc participând la acest raport juridic în virtutea legii, atribuțiile sale fiind expres stabilite prin dispozițiile Codului de procedură civilă (Cartea V – Despre executarea silită) și prevederile Legii nr.188/2000 privind executorii judecătorești.
În consecință, organul de executare nu este parte nici în contestația la executare formulată în temeiul art.399 C.proc.civ. de persoanele interesate sau vătămate prin executare, executorul judecătoresc având calitate procesuală pasivă numai în plângerile formulate împotriva refuzului acestuia de a îndeplini un anumit act de executare, acțiuni introduse în baza dispozițiilor art.399 alin.1 C.proc.civ. și art.56 din Legea nr.188/2000.
Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat că niciuna dintre apărările contestatorului nu poate fi primită, susținerile acestuia nefiind susceptibile a determina anularea încheierii de încuviințare a executării silite.
Referitor la competența teritorială a Biroului Executorului Judecătoresc „B. C.”, acesta având sediul în București, sector 5, prima instanță a constatat că acesta este competent teritorial să procedeze la executarea silită având în vedere că dispozițiile art.453 C.proc.civ. stabilesc o competență teritorială alternativă dispunând că „Poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.” În speță, terțul poprit este Banca Comercială a României cu sediul în București, ..5, Sector 3, neprezentând importanță faptul că petenta contestatoare are deschis contul la Sucursala din Tulcea a Băncii întrucât sucursala nu are personalitate juridică, competența fiind stabilită în funcție de sediul central al Băncii din capitala țării, celelalte fiind sucursale fără personalitate juridică.
Prin urmare, în cauză, existând o competență alternativă, Judecătoria Sectorului 3 este, de asemenea, competentă în soluționarea cauzei având în vedere sediul terțului poprit – Banca Comercială a României, astfel cum, față de sediul debitoarei . Tulcea este competentă teritorial în soluționarea cererii.
Privitor la cel de-al doilea motiv invocat de contestatoare, arătând că executorul a indisponibilizat o sumă mai mare decât cea menționată în titlul executoriu, sentința civilă fiind pronunțată pentru suma de 63.520 lei, în timp ce suma totală solicitată pentru care se efectuează urmărirea silită în cauză este de 76.634,58 lei, s-a constatat că această din urmă sumă cuprinde, pe lângă debitul principal în cuantum de 63.520 lei, și cheltuielile de executare potrivit procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, astfel: taxe de timbru și timbre judiciare în valoare de 150 lei, cheltuieli de executare silite de 261,64 lei, onorariu executare silită conform Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006, în cuantum de 6702,94 lei și onorariu avocat de 6000 lei (fila 34 dosar JS3 București).
În ceea ce privește lipsa somației prima instanță a reținut că, în cauză nu era necesară emiterea unei somații având în vedere prevederile art. 454 alin.1 C.proc.civ. conform cărora „Poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată”.
Referitor la motivul potrivit căruia, în cauză, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, fiind încălcate prevederile art.379 C.proc.civ. 1865, împotriva sentinței civile fiind exercitată calea de ataca a recursului în curs de soluționare, la data introducerii contestației, prima instanța a reținut faptul că sentința civilă nr.9767/09.11.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2009 este executorie, fiind pronunțată într-un proces purtat între profesioniști, cererea fiind evaluabilă în bani și derivată din contractul de vânzare-cumpărare nr.526/01.03.2007 (fila 22), potrivit prevederilor art.720ind1 C.proc.civ.1865.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile 720 ind. 8 C.proc.civ.1865, hotărârile date în primă instanță potrivit prevederilor capitolului „dispoziții privind soluționarea litigiilor dintre profesioniști” sunt executorii, iar exercitarea recursului nu suspendă de drept executarea.
Mai mult, prima instanță a constatat faptul că, decizia civilă nr. 1322/2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, prin care s-a respins ca nefondat recursul formulat de . fost pronunțată încă de la data de 21.05.2013, astfel că sentința civilă nr. 9767/09.11.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2009 a rămas irevocabilă de la 21.05.2013.
Referitor la cuantumul onorariului judecătoresc, prima instanță a constatat că acesta se încadrează în limita maximă prevăzută la Anexa 4 la Ordinului Ministrului Justiției nr.2550/2006, având inclusă și T.V.A.
Însă, s-a reținut faptul că ministrul justiției stabilește, prin art.2 al Ordinului nr.2550/2006, onorarii minimale și maximale pentru persoanele cu venituri sub salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, precum și posibilitatea achitării acestora în mai multe tranșe, ceea ce în speță exclude aplicabilitatea actului normativ menționat, câtă vreme contestatoarea debitoare . se încadrează în această categorie de plătitori.
Cu privire la onorariul avocatului ales al intimatei, achitat pentru faza executării silite, întrucât, în raport de cuantumul creanței acesta reprezintă aproximativ un procent de 8%+TVA, s-a constatat că acesta este rezonabil, reducerea acestuia fiind nejustificată atât în raport de art.274 alin.3 C.proc.civ. 1865, cât și în raport de jurisprudența CEDO. Astfel, ținând seama de munca avocatului în faza executării silite care nu poate fi redusă numai la formularea cererii, căci trebuie avută în vedere și consultanța juridică specifică acestei faze a procesului civil – privind alegerea modalității de executare, competența executorului judecătoresc, caracterul executoriu al hotărârii, etc., prima instanță a apreciat că, în lipsa unui tablou cu onorarii minimale, un procent de aproximativ 8% din creanța executată nu poate fi considerat ca fiind disproporționat ci, dimpotrivă, ținând seama de circumstanțele speței, are un caracter rezonabil.
Prin urmare, a apreciat prima instanță că, câtă vreme onorariul executorului judecătoresc a fost corect stabilit prin raportare la cuantumul prevăzut de lege, iar cu privire la onorariul avocatului nu se poate reține că acesta ar fi disproporționat față de valoarea pricinii și munca depusă de avocat, aceste cheltuieli de executare sunt legale și justificate, fiind datorate de contestatoarea debitoare în temeiul art.371 indice 7 C.proc.civ. 1865.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs contestatoarea . sentința sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Legal citați, intimații B.E.J. „B. C.” și S.C. A. A. M. SRL (fostă . SRL) prin lichidator ARGEȘ INSOLV SPRL, nu au formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 14 august 2014, instanța, din oficiu, a invocat excepția de netimbrare a cererii de recurs.
Examinând hotărârea atacată în raport de excepția invocată, tribunalul constată următoarele:
Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la data de 08 mai 2014, iar prin rezoluția administrativă s-a stabilit în sarcina recurentei-contestatoare S.C. F. SA obligația completării taxei judiciare de timbru cu sumă de 37 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Pentru termenul de judecată din data de 16 iunie 2014 și ulterior la data de 14 august 2014 recurenta-contestatoare a fost citată cu mențiunea să facă dovada completării taxei judiciare de timbru cu suma de 37 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, sub sancțiunea anulării recursului formulat, ca insuficient timbrat.
Potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
De asemenea, conform dispozițiilor art.9 alin 2 din OG nr. 32/18.08.1985 aprobată prin Legea nr. 123/9 iulie 1997 rezultă că în cazul nerespectării dispozițiilor cu privire la plata timbrului judiciar, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare, referitoare la taxa de timbru.
Având în vedere faptul că, deși recurenta-contestatoare a fost citată pentru termenul de judecată din 14 august 2014, cu mențiunea de a face dovada completării taxei judiciare de timbru cu sumă de 37 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, motiv pentru care tribunalul urmează a anula recursul formulat, ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca insuficient timbrat recursul formulat de recurenta-contestatoare . sediul în mun. Tulcea, ., județ Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 295/04.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare-suspendare executare silită, în contradictoriu cu intimații-pârâți B.E.J. B. C., cu domiciliul în București, Calea 13 Septembrie, nr. 231A, ., sector 5 și . SRL (fostă . SRL) prin lichidator Argeș Insolv SPRL, cu sediul în Câmpulung, Șoseaua Națională, nr. 179, jud. Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 august 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. N. E. N. M. L. Șurculescu
Grefier,
A. S.
Jud. fond L.M.G.
Red. dec.civ. jud. DN/22.08.2014
Tehnord. gref.AS/22.08.2014-2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 461/2014. Tribunalul... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 4074/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
