Plângere contravenţională. Decizia nr. 461/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 461/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 461/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 461/2014
Ședința publică de la 18 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta . SRL, cu sediul în București, sector 1, ., ., parter, împotriva sentinței civile nr.3840/12.11.2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, în contradictoriu cu
intimatul I. DE S. P. C. IN T. R./ISCTR-I. TERITORIOAL 2 C., cu sediul în C., ., nr.2, ., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, s-a depus întâmpinare de către intimat, s-a comunicat un exemplar de pe întâmpinare apelantei, s-a depus răspuns la întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 19.06.2013 sub numărul de dosar_, petenta S.C. „M. T. R.” S.R.L. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._, întocmit la data de 07.06.2013 de I. de S. pentru C. în T. R., solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Prin sentința civilă nr. 3840/12.11.2013, Judecătoria Tulcea, a respins plângerea, ca nefondată.
P. a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal . nr._ încheiat de intimată la data de 07.06.2013, S.C. „M. T. R.” S.R.L a fost sancționată contravențional întrucât la controlul efectuat în trafic la aceeași dată, ora 06:19, pe DN 22 Km 178+403 m la . dinspre C., asupra autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, utilizat de societatea petentă, s-a constatat în urma verificării documentelor și în baza electronică de date că operatorul de transport rutier nu a respectat obligația de a transmite în format electronic situația conducătorilor auto angajați către Autoritatea Rutieră Română.
S-a stabilit că fapta constituie contravenția prevăzută de art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012 și a fost aplicată petentei amenda în cuantum de 3.000 lei.
În soluționarea plângerii, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea și pe celelalte persoane citate dacă acestea s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.
Analizând condițiile de formă privind întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției, prima instanță a constatat că acesta întrunește cerințele de legalitate prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța a constatat că susținerile petentei privind nulitatea procesului-verbal de contravenție sunt nefondate.
A arătat judecătorul fondului că H.G. nr. 69/2012 stabilește încălcări ale prevederilor unor regulamente și directive ale Parlamentului European și ale Consiliului în domeniul exercitării ocupației de operator de transport rutier, modificări ale legislației europene și naționale privind transporturile rutiere, precum și sancțiuni și măsuri aplicabile în cazul constatării acestor încălcări.
Astfel, potrivit art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012 reprezintă încălcări minore ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 „nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite Autorității Rutiere Române - A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării”.
Din înscrisurile depuse la dosar de intimată, respectiv actul adițional nr. 14 din 09.02.2013 la contractul individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 7, dar și „fișa operatorului de transport listată de către agentul constatator din baza de date a Autorității Rutiere Române la data de 07.06.2013” instanța a reținut că la data efectuării controlului petenta nu efectuase raportările cerute de lege privind evidența conducătorilor auto.
A arătat instanța că Ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere prevede la art. 142 că Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. întocmește Registrul electronic al conducătorilor auto în care sunt înregistrați toți conducătorii auto care efectuează operațiuni de transport rutier.
A considerat instanța de fond că susținerea petentei privind o eventuală condiționare a raportărilor de data obținerii licenței și a copiei conforme nu poate fi reținută, în condițiile în care articolele invocate de contestatoare (art. 3 și art. 134 alin. (1) lit. ag) vizează operațiuni distincte ce incumbă unor subiecte de drept diferite.
A arătat judecătorul fondului că S.C. „M. T. R.” S.R.L în calitate de operator rutier, avea obligația de a raporta datele necesare autorității abilitate, inclusiv modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării, așa cum prevede textul de lege încălcat.
Referitor la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, prima instanță a reținut că art. 8 alin. 1 din H.G. nr. 69/2012 prevede că faptele ce constituie contravențiile prevăzute de art. 5 sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei, iar sancțiunile în cazul de față se aplică „operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz”.
Instanța a mai avut în vedere și dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 conform cărora „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Judecătorul primei instanțe a considerat că, prin aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantumul minim prevăzut de art. 8 alin. 1 din H.G. nr. 69/2012, agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii și nu se justifică înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, așa cum a cerut petenta, iar referitor la solicitarea de reducere a acestui cuantum, instanța a aplicat amenda minimă prevăzută în textul de lege.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel petenta S.C. „M. T. R.” S.R.L. București, criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală.
Arată apelanta-petentă că a fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum de 3.000 lei pentru o pretinsă încălcare a dispozițiilor art. 5 din Hotărârea de Guvern nr. 69/2012 și că formulat plângere contravențională împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/07.06.2013, arătând în esență că, la momentul întocmirii procesului-verbal atacat nu depășise termenul de 15 zile înăuntrul căruia avea obligația efectuării raportărilor cu privire la conducătorii auto angajați însă Judecătoria Tulcea, soluționând cauza a respins cererea sa de chemare în judecată, reținând în mod eronat prin hotărârea apelată că, în calitate de operator rutier, nu i se aplică dispozițiile art. 3 și ale art. 134 lit. ag) din O.M.T.I. nr. 980/2011 întrucât ar viza operațiuni distincte ce incumbă unor subiecte de drept diferite.
Susține apelanta-petentă că dispozițiile legale pe care le-a invocat sunt incidente în cauză, aplicându-se S.C. „M. T. R.” S.R.L. tocmai ca urmare a calității dobândite de acesta în urma obținerii Licenței nr._ și a Copiei Conforme nr._.
Arată apelanta-petentă că, potrivit dispozițiilor art. 3 din Ordonanța de Guvern nr. 27/2011, licența comunitară reprezintă autorizația necesară operatorului de transport rutier pentru a avea acces la piața transportului rutier, pe când copia conformă a licenței comunitare reprezintă documentul eliberat pentru fiecare dintre autovehiculele operatorului de transport rutier, iar potrivit dispozițiilor art. 24 alin. 1 din O.G. nr. 27/2011 transportul rutier contra cost de mărfuri și persoane se efectuează de către operatorii de transport rutier în baza licenței comunitare numai cu autovehicule la bordul cărora există pe toată durata transportului o copie conformă a licenței comunitare, documentul de transport, precum și celelalte documente specifice tipului de transport, stabilite prin reglementările în vigoare
Consideră apelanta-intimată că, după cum rezultă din textele legale invocate anterior, pentru a deține calitatea de operator transport rutier, precum și pentru a putea desfășura această activitate, este necesară obținerea unei licențe comunitare, precum și a unei copii conforme a acestei licențe pentru fiecare dintre vehiculele deținute și folosite în acest scop de operatorii de transport.
Precizează că dispozițiile O.G. nr. 27/2011 se completează cu dispozițiile O.M.T.I. nr. 980 din 2011, astfel că dispozițiile art. 7 ale acestui Ordin impun aceleași obligații menționate anterior pentru accesul la ocupația de operator de transport rutier, respectiv întreprinderea trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la art. 3 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr.1071/2009.
În completarea acestor dispoziții sunt și prevederile reglementate la art. 8 al aceluiași act normativ, potrivit cărora, în urma îndeplinirii cerințelor privind accesul la ocupația de operator de transport, întreprinderea va fi înregistrată în Registrul electronic național al operatorilor de transport și i se va elibera licența comunitară, care îi conferă operatorului de transport rutier acces la piața transportului rutier contra cost.
Susține apelanta-petentă că, având în vedere toate aceste prevederi legale, precum și faptul că deține o licență comunitară, precum și o copie conformă a acestei licențe eliberate pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_, după cum atestă și licența deținută, avea calitatea de operator de transport rutier.
Arată în continuare apelanta-petentă că pe lângă obligațiile prezentate anterior, potrivit dispozițiilor art. 134 alin 1 lit. ag) din Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 980/2011, în calitate de operator de transport rutier a avut obligația să transmită Autorității Rutiere Române în termen de cel mult 15 zile orice modificare privind situația conducătorilor auto angajați și că dispozițiile menționate trebuie coroborate cu dispozițiile art. 3 din OMTI nr. 980/2011 din care rezultă că obligația privind raportarea situației conducătorilor autor angajați se naște numai în urma obținerii licenței comunitare de transport, operatorul de transport având în acest sens un termen de 15 zile pentru a își îndeplinit obligația.
Învederează apelanta-petentă că, așa cum a arătat și la instanța de fond, obligația de a efectua aceste raportări a luat naștere în urma obținerii licenței nr._ și a Copiei Conforme nr._ la data de 05.06.2013 și în mod cert termenul de 15 zile pentru a opera raportările începe să curgă de la data de 05.06.2013, urmând a se împlini la data de 20.06._, iar prin cererea înregistrată la Autoritatea Rutieră Română sub nr._ din10.06.2013, emiterea unei chei de acces online în vederea raportării conducătorilor auto potrivit dispozițiilor art.134 alin 1 lit. ag) din Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 980/2011 tocmai în vederea îndeplinirii acestei obligații.
Consideră apelanta-petentă că față de aceste precizări procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 07.06.2013 este nelegal în raport de inexistența faptei contravențională în sarcina sa.
Susține apelanta-petentă că, deși instanța de fond a reținut în mod întemeiat că era obligată la efectuarea raportărilor în termen de 15 zile, cu toate acestea a considerat că dispozițiile art. 3 și ale art. 134 alin 1 lit. ag) din O.M.T.I. nr. 980/2011 ar viza operațiuni distincte ce incumbă unor subiecte de drept diferite, fără nici măcar a motiva care sunt considerentele ce au condus la această concluzie.
Arată apelanta-petentă că dispozițiile art. 3 fac vorbire de înscrierea datelor aferente operatorilor de transport rutier ulterior dobândirii licenței, calitate pe care o deține și ea, iar apoi se prevede că aceste înscrieri trebuie efectuate în termen de cel mult 15 zile, termen pe care l-a respectat.
În apărare, a formulat întâmpinare, I. de S. pentru C. în T. R., solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată în raport de critica formulată, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție, se reține că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
Relativ la temeinicia procesului-verbal de contravenție, se reține că apelanta - petentă a săvârșit fapta pentru care a fost sancționată contravențional și anume că la data de 07.06.2013, la controlul efectuat în trafic la aceeași dată, ora 06:19, pe DN 22 Km 178+403 m la . dinspre C., asupra autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, utilizat de societatea apelantă, s-a constatat în urma verificării documentelor și în baza electronică de date că operatorul de transport rutier nu a respectat obligația de a transmite în format electronic situația conducătorilor auto angajați către Autoritatea Rutieră Română, fapta constituind contravenția prevăzută de art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012 și a fost aplicată amenda în cuantum de 3.000 lei.
Prevederile art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012 reprezintă încălcări minore ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 „nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite Autorității Rutiere Române - A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării”.
Conform înscrisurilor depuse la dosar de intimată, respectiv actul adițional nr. 14 din 09.02.2013 la contractul individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 7, „fișa operatorului de transport listată de către agentul constatator din baza de date a Autorității Rutiere Române la data de 07.06.2013” se reține că la data efectuării controlului apelanta-petentă nu efectuase raportările cerute de lege privind evidența conducătorilor auto.
Ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere prevede la art. 142 că Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. întocmește Registrul electronic al conducătorilor auto în care sunt înregistrați toți conducătorii auto care efectuează operațiuni de transport rutier.
Prin urmare, susținerea apelantei-petente privind o eventuală condiționare a raportărilor de data obținerii licenței și a copiei conforme nu poate fi reținută, în condițiile în care articolele invocate de contestatoare (art. 3 și art. 134 alin. (1) lit. ag) vizează operațiuni distincte ce incumbă unor subiecte de drept diferite.
Apelanta-petentă, în calitate de operator rutier, avea obligația de a raporta datele necesare autorității abilitate, inclusiv modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării, așa cum prevede textul de lege încălcat.
Totodată, în mod corect a reținut prima instanță că înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul nu se impune întrucât prin aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantumul minim prevăzut de art. 8 alin. 1 din H.G. nr. 69/2012 agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii.
P. aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din N.C.P.C., va fi respins apelul, ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelanta . SRL, cu sediul în municipiul București, sector 1, ., ., parter, împotriva sentinței civile nr. 3840/12.11.2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. P. C. IN T. R. ISCTR-I. TERITORIOAL 2 C., cu sediul în municipiul C., . nr. 2, ., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 18 septembrie 2014.
Președinte, Judecător
D. N. E. N.
Grefier,
N. M.
Jud. fond. N.D.
Redactat jud. D.N./29.09.2014
Tehnoredactat gref. N.M/G.R./08.10.2014/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 470/2014. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 187/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
