Plângere contravenţională. Decizia nr. 362/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 362/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 362/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.362
Ședința publică din data de 12 iunie 2014
Completul compus din:
Președinte: D. N. G.
Judecător: E. B.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. cu sediul în T., ., jud. T., impotriva sentintei civile nr.478/21.02.2014 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul-petent I. S. cu domiciliul în loc. B., ., ., . și domiciliul procesual ales la sediul social al Companiei Naționale Poșta Română SA din București, ., sector 2.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Potrivit art.394 C.pr.civ. instanta, constatand ca nu sunt motive de amanare, apreciaza dosarul in stare de judecata si ramane in pronuntare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 05.08.2013 sub numărul de dosar_, petentul S. I., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._, întocmit la data de 18.06.2013 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T..
Prin sentința civilă nr.478/21.02.2014 Judecătoria T. a admis în parte plângerea formulată de petentul S. I., împotriva procesului verbal . nr._, întocmit la data de 18.06.2013 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T. și a constatat intervenită prescripția executării sancțiunii aplicate prin procesul-verbal de contravenției . nr._ încheiat de intimată la data de 18.06.2013.
Analizând actele dosarului sub aspect probatoriu, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimată la data de 18.06.2013, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 5.000 lei, reținându-se că în aceeași zi, la ora 07:50, pe . din mun. T. a organizat transportul valorilor monetare în cuantum de 62.600 lei și 400 euro pe ruta T.-Babadag-Topolog cu auto marca Dacia 1304 Pick up cu nr. de îmnatriculare_, neechipat corespunzător prevederilor art. 61 alin. (2) din Anexa la HG nr. 301/2012 și fără ca personalul de pază propriu să fie dotat cu arme de foc.
Potrivit agentului constatator fapta de natură contravențională este prevăzută de art. 3 alin. (1) pct. 16 din HG nr. 301/2012 și sancționată de art. 4 lit. c) din același act normativ.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea opera din oficiu. Petentul a arătat că nu a beneficiat de dreptul de a formula obiecțiuni.
În toate ipotezele învederate, ar putea opera doar o nulitate virtuală (neprevăzută expres de lege) a procesului verbal de contravenție, care este condiționată de existența unei vătămări aduse petentului, spre deosebire de nulitățile exprese, unde vătămarea se prezumă.
A apreciat judecătorul fondului că potrivit art. 175 alin. (1) Cod procedură civilă (coroborat cu art. 47 din OG 2/2001, care prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă), nulitatea relativă a unui act de procedură este aplicabilă numai dacă părții i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Pentru a determina dacă petentul a suferit sau nu vreo vătămare în drepturile sale, instanța de fond a analizat în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.
Instanța de fond a reținut, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, a apreciat judecătorul fondului că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care instanța de judecată îi asigură contravenientului condițiile specifice de exercitare a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
În lumina acestor principii, instanța de fond a arătat că a efectuat toate demersurile pentru a-i garanta contestatorului exercitarea dreptului la un proces echitabil.
Instanța de fond a reținut că potrivit art. 4 din Legea nr. 333/2003 răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților, iar potrivit art. 3 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 301/2012 „pentru unitățile care își desfășoară activitatea printr-o rețea formată din subunități sau puncte de lucru distribuite teritorial, responsabilitatea asigurării măsurilor de securitate în întreaga rețea revine conducerii unității centrale.”
Cu toate acestea, din analiza înscrisurile existente în dosarul cauzei, se poate constata faptul că procesul-verbal de contravenție a fost comunicat petentului prin afișare în data de 02.07.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001 „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul (…) contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.”
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 10/2013 prin care a fost admis Recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că:
Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
A mai arătat judecătorul fondului că în drept, potrivit art. 14 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 „executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Alineatul (2) al aceluiași articol stipulează că „prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.”
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel organul constatator Inspectoratul de Poliție Județean T., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Astfel, consideră apelantul că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, iar motivarea acesteia nu poate fi primită întrucât invocarea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 10/2013 este prematură. Această decizie a fost pronunțată la data de 10.06.2013 și publicată în Monitorul Oficial al României nr. 450 din 23.07.2013. Ori, potrivit dispozitivului deciziei, aceasta este "obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă”, care prevede că "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial - al României, Partea I”.
Prin urmare, a solicitat a se constata că procesul - verbal a fost comunicat petentului prin afișare la domiciliu la data de 02.07.2013, moment la care decizia invocată de către instanță nu producea efecte.
În aceste condiții, consideră apelantul că procesul - verbal este legal comunicat, neputându-se constata intervenită prescripția executării sancțiunii contravenționale.
Pentru aceste motive, a solicitat apelantul admiterea apelului și modificarea hotărârii apelate, în sensul respingerii plângerii petentului și constatării că executarea sancțiunii aplicate prin procesul - verbal . nr._ nu este prescrisă.
În termen legal a formulat întâmpinare intimatul-petent I. S., solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea apelată în raport de motivele invocate, Tribunalul constată apelul nefondat.
Instanța de fond a reținut corect că executarea sancțiunii aplicate petentului s-a prescris cu consecința admiterii plângerii, în condițiile în care potrivit art. 14 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 executarea sancțiunii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
În raport de prevederile alin. 2, instanța de fond a procedat corect în sensul constatării prescripției odată cu soluționarea plângerii contravenționale.
Comunicarea procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, toată operațiunea de comunicare, urmând să fie consemnată într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor, conform art. 27 din O.G. nr. 2/2001.
Și practica a statuat și Î.C.C.J a decis pe baza practicii neunitare prin decizia RIL nr. 10/2013 că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Din probele administrate în cauză rezultă că procesul-verbal de contravenție întocmit în cauză nu a fost comunicat cu respectarea dispozițiilor legale în termenul prevăzut de art. 14 din O.G. nr. 2/2001, situație în care în mod corect plângerea a fost admisă.
În consecință, cum hotărârea instanței de fond este temeinică, legală, se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de către apelantul-petent apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în municipiul T., ., județul T., împotriva sentintei civile nr. 478/21.02.2014 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul-petent I. S., cu domiciliul în municipiul B., ., ., . și domiciliul procesual ales la sediul social al Companiei Naționale Poșta Română S.A. din București, ., sector 2., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, Grefier,
D. N. G. E. B. P. L.
Jud. fond. ND.
Redactat jud. E.B./07.07.2014
Tehnoredactat gref. P.L./gref. G.R./10.07.2014/4 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 298/2014. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 365/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
