Pretenţii. Decizia nr. 365/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 365/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 365/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.365
Ședința publică din data de 12 iunie 2014
Completul compus din:
Președinte: D. N. G.
Judecător: E. B.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T. cu sediul în T., ., jud. T., impotriva sentintei civile nr.4379/18.12.2013 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimatul-pârât G. I. domiciliat în T., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat av.C. E. in calitate de aparator al intimatului-pârât, in baza imputernicirii avocatiale existente la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Apărătorul intimatului-pârât invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului atât la fond, cât și în apel și fiind o nulitate absolută apreciază că instanța de poate pronunța oricând cu privire la aceasta.
Față de sustinerea aparatorului intimatului-pârât ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in apel.
Apărătorul intimatului-pârât, având cuvântul în apel, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond. Arată că nu este dovedită împrejurarea că pârâtul ar fi recunoscut că datorează o sumă de bani reclamantei și că s-ar fi angajat să o plătească. Chitanța la care se face referire de către reclamantă, arată că este inexistentă, sau dacă există este întocmită pro causa. Arată că dacă pârâtul s-ar fi angajat să achite suma de bani pretinsă, ar fi fost depus un înscris la dosar în acest sens. Solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
TRIBUNALUL:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecatoriei T. sub numărul_ la data de 30.07.2013 reclamantul S. Judetean de Urgenta T., a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtului G. I. la plata sumei de 1.473,92 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de care aceasta a beneficiat în perioada 23.08.2010 – 27.08.2010 și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.4379/18.12.2013 Judecătoria T. a respins cererea formulata de reclamanta S. Judetean de Urgenta T. in contradictoriu cu pârâtul G. I., ca nefondata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în perioada 23.08.2010 – 27.08.2010 pârâtul a fost internat la S. Județean de Urgență T. - Secția Neurologie, urmare unei agresiuni. I-a fost acordată asistență medicală pentru tratarea leziunilor suferite, iar C.A.S. T. a decontat aceste servicii, urmând ca spitalul să recupereze contravaloarea lor de la persoana vinovată.
Potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006 „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată”.
A apreciat judecătorul fondului că din interpretarea textului de lege mai sus arătat rezultă că obligația achitării serviciilor medicale nu incumbă beneficiarului acestora ci autorilor faptelor care au determinat acordarea asistenței medicale.
Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este necesar ca reclamanta să dovedească toate condițiile răspunderii respectiv fapta ilicită, prejudiciul cauzat, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția pârâtului.
Or, reclamanta nu face dovada în prezenta cauză a vinovăției pârâtului (sub forma culpei sau neglijenței). Această culpă ar fi putut fi antrenata, eventual, dacă pârâtul ar fi avut obligația sesizării organelor judiciare despre . produsă împotriva sa. Cum o astfel de obligație legala nu există, nici vinovăția pârâtului nu este dovedită.
A mai arătat judecătorul fondului că dimpotrivă, reclamanta este cea care trebuie să depună diligențe pentru recuperarea sumelor reprezentând cheltuieli de spitalizare de la persoana vinovată de producerea agresiunii și nu de la persoana care a beneficiat de serviciile medicale.
Instanța de fond a aratat că nu este imperios necesar ca împotriva agresorului să se fi formulat vreo plângere penală sau ca acesta să fi fost condamnat pentru comiterea vreunei infracțiuni, ci reclamanta trebuie doar să identifice persoana vinovată și să dovedească vinovăția acesteia prin orice mijloc de probă.
În ceea ce privește temeiul de drept indicat de reclamanta ( art. 998 -999 Cod civil), instanța de fond a constatat ca pentru ca pârâtul să răspundă delictual, trebuie să existe o faptă ilicită, faptă care nu există raportat la pretențiile formulate.
În aceste condiții instanța de fond a constatat că în ceea ce privește răspunderea civilă delictuală cererea reclamantei este nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamantul S. Județean de Urgență T., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat apelantul că a depus la dosarul cauzei înscrisul detaliat care să facă dovada pretențiilor reprezentând cheltuielile de spitalizare. In data de 27.08.2013 paratul a achitat o parte din suma datorata, respectiv suma de 300 lei cu chitanta 8117/27.08.2013, suma datorata fiind astfel recunoscuta . Paratul s-a angajat ca va plati întreaga suma datorata, insa acest lucru nu s-a intamplat.
A precizat apelantul că paratul G. I. a declarat la prezentarea in spital ca a fost victima unei agresiuni si a fost internat din data de 23.08.2010 pana in data de 27.08.2010 in Secția Neurologie a spitalului, dupa ce i s-au acordat îngrijirile medicale de urgenta in Unitatea de Primire a Urgentelor, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 1473,92 lei.
Dupa acordarea primului ajutor la Unitatea de Primire a Urgentelor, paratul a fost internat . spitalului pentru vindecare. Cheltuielile efectuate in Unitatea de Primire a Urgentelor sunt suportate de către stat prin Ministerul Sanatatii si nu de către Casa de Asigurări de Sanatate, acordandu-se pacienților indiferent daca sunt asigurați sau nu, daca sunt cetateni romani sau nu s.a.m.d., deci necondiționat - ceea ce s-a intamplat si in cazul paratului.
Internarea paratului si cheltuielile cu tratarea sa, au fost efectuate . boli cronice a spitalului si nu in Unitatea de Primire a Urgentelor, intrucat au aparut complicații medicale urmare agresarii sale.
S. Județean de Urgenta T. a efectuat toate demersurile permise de lege pentru a afla identitatea persoanei care se face vinovata de vatamarea paratului, dar fara a reuși sa afle identitatea sa pana la judecarea cauzei.
A mai arătat apelantul că ulterior pârâtul nu a mai intreprins nici un demers pentru a recupera de la făptuitor acesta suma datorata pentru spitalizare si a o depune la spital si nici nu a mai formulat o plângere impotriva acestuia.
A susținut apelantul că nu este abilitat sa efectueze nici un fel de cercetare in ceea ce privește agresorul sau persoana care a provocat agresarea sa, nu poate decât sa se constituie parte civila in dosarul penal, in cazul in care pacientul reclama . si se dispune cercetarea sau începerea urmăririi penale, ori judecarea cauzei penale respective, sau se poate îndrepta impotriva făptuitorului pe cale civila - cand identitatea acestuia i se face cunoscuta.
Consideră apelantul că instanta de fond pronuntandu-se insa pe respingerea acestor tip de cheltuieli ar putea realiza precedentul interpretării in mod diferit a art. 313 din Legea 95/2006 - . victimile agresiunilor sau accidentelor care declara cine se face vinovat de producerea daunarii sanatatii si cer pedepsirea făptuitorului, si in alt fel pentru acele victime care nu fac acest lucru din comoditate sau din alte interese sau rațiuni.
Astfel, se ajunge la situatia anormala ca statul, prin sistemul național de asigurari de sanatate, sa suporte cheltuielile cu spitalizarea pentru pacienții agresați sau accidentati care refuza sa solicite atragerea răspunderii făptuitorului, nefacandu-1 cunoscut, sau folosind sumele recuperate de la acesta in interes propriu.
În termen legal intimatul-pârât G. I. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Examinând criticile aduse de apelantă împotriva sentinței civile mai sus nominalizate, prin prisma dispozițiilor art. 476 și următoarele Cod procedură civilă, tribunalul reține că acestea au caracter nefondat, pentru următoarele considerente:
În litigiul dedus judecății nu sunt aplicabile dispozițiile privitoare la răspunderea civilă delictuală a intimatului-pârât,fiind evident că formularea unei plângeri penale împotriva persoanei vinovate de fapta care a determinat internarea acesteia în unitatea spitalicească nu reprezintă o obligație de drept civil sau penal a persoanei vătămate, ci are semnificația exercitării unui drept de către aceasta, cu caracter opțional.
Or, la dosar nu există nicio probă din care să rezulte că intimatul pârât ar fi comis vreo faptă ilicită, s-ar fi aflat în vreo culpă, sau ar exista vreo legătură de cauzalitate între vreo faptă ilicită comisă de aceasta și prejudiciul suferit de reclamanta apelantă.
Prin urmare, nu se poate angaja răspunderea civilă delictuală a intimatului, iar prevederile art. 313 din Legea 95/2006 nu sunt aplicabile, nefiind întrunită cerința ca intimatul pârât să fi adus daune sănătății unei alte persoane, potrivit prevederilor legale mai sus menționate, care sunt de strictă interpretare și aplicare, având natura unei norme juridice cu caracter special (exceptio est strictissimae interpretationis).
Față de considerentele expuse, nu există temeiuri legale valide pentru admiterea apelului, care va fi respins ca nefondat, urmând a fi menținută hotărârea primei instanțe, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T. cu sediul în T., ., jud. T., impotriva sentintei civile nr.4379/18.12.2013 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimatul-pârât G. I. domiciliat în T., ., ., ., ca nefondat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi 12 iunie 2014.
Președinte,Judecător,Grefier,
D. N. G. E. B. P. L.
Jud.fond.V.C.
Red.jud.D.N.G./11.07.2014.
Tehnored.gref.P.L./14.07.2014/4ex.
.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 362/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 470/2014. Tribunalul... → |
|---|
