Contestaţie la executare. Decizia nr. 376/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 376/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 376/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 376/2013
Ședința publică de la 17 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta contestatoare R. M. G. cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av.F. A. în T., ., jud.T., împotriva sentinței civile nr.3897/27.12.2012 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimata P. M. T. P. S. I. SI TAXE LOCALE, având ca obiect contestație la executare + suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat av.F. A. pentru recurenta contestatoare, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și netimbrat, după care:
Av.F. A. pentru recurenta contestatoare depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, apreciind dosarul în stare de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.
Av.F. A. având cuvântul în recurs, pentru recurenta contestatoare, arată că la judecata în fond a fost admisă excepția tardivității contestației susținându-se că actele de executare nu au fost contestate în termenul legal.
În acest sens precizează că a invocat prevederile art.44 alin.1 cod procedură fiscală potrivit cărora actele de executare se comunică prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar intimata fără să fi îndeplinit aceste prevederi a aplicat dispozițiile art.44 alin.22, respectiv comunicând actele de executare direct prin publicitate pe site.
În concluzie, solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacată cu trimiterea dosarului instanței de fond pentru judecarea fondului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față,
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 03.01.2012 sub nr._, contestatoarea R. M. G. a formulat în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA M. T. prin S. I. SI TAXE LOCALE, contestație împotriva executării silite pornite în dosarul de executare 2006-_/20.09.2006 prin titlul executoriu nr._/25.11.2011, solicitând anularea acestui titlu executoriu, a somației nr._/25.11.2011, a procesului-verbal nr._/25.11.2011 precum și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare, întoarcerea executării silite prin repunerea părților în situația anterioară actelor de executare, suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației.
În motivare, contestatoarea a arătat că la data de 16.12.2011 i-au fost comunicate titlul executoriu nr._/25.11.2011 și somația nr._/25.11.2011. Creanța pentru care a fost începută executarea silită este nelegal determinată în condițiile în care nu există declarații de impunere și deci nu există titlu de creanță. A mai arătat contestatoarea că prin procesul-verbal nr._/25.11.2011, intimata stabilește în mod unilateral debite ce reprezintă impozit teren și clădiri, taxă habitat și majorări aferente perioadei 2006-2011 în baza unor titluri executorii ce nu i-au fost comunicate și în condițiile în care H.C.L. nr. 259/21.12.2009 nu cuprinde dispoziții care să retroactiveze. S-a arătat, totodată, că niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc creanțe fiscale principale sau accesorii. A mai arătat contestatoarea că până în anul 2006 a fost proprietara unui imobil situat în municipiul T., ., reprezentând clădire și teren aferent, clădirea fiind demolată în aprilie 2006. După acest moment, a locuit într-un imobil față de care exercită un drept de folosință astfel că sumele invocate sunt nelegal determinate.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 172 alin. 1 și următoarele Cod procedură fiscală.
La solicitarea instanței, intimata a înaintat dosarul de executare silită nr. 2006 -_/20.09.2006 (fila 21 - 61).
De asemenea, a depus la dosarul cauzei precizări prin care a invocat pe cale de excepție tardivitatea formulării contestației la executare cu privire la anularea tuturor titlurilor executorii evidențiate în cadrul dosarului de executare silită nr. 2006-_/20.09.2006, care deși au fost comunicate contestatoarei, aceasta nu a înțeles să le conteste în termenele legale. Cu privire la taxa de habitat a arătat intimata că aceasta a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 283 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prin H.C.L. T. nr. 293/26.09.2006, H.C.L. T. nr. 341/08.12.2006, H.C.L. T. nr. 166/31.05.2007, H.C.L. T. nr. 15/31.01.2008, H.C.L. T. nr. 30/28.08.2008, H.C.L. T. nr. 259/21.12.2009, H.C.L. T. nr. 286/20.12.2010 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anii 2006-2011, aceasta constituind un venit cu destinație specială, fundamentat pe necesitatea asigurării curățeniei municipiului și care se utilizează în scopul asigurării colectării și transportului reziduurilor menajere din recipienții proprii sau închiriați precum și pentru depozitarea și neutralizarea acestora la rampa ecologică. A mai arătat intimata că și în prezent, contestatoarea figurează înregistrată în evidența fiscală la poziția de rol fiscal unic_ cu bunuri imobile pentru care nu s-a solicitat radierea, respectiv imobil situat în municipiul T., ., județul T. în suprafață de 144 m.p. din care suprafață construită 89 m.p., dobândit la data de 25.11.1996. Potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală contribuabilul este obligat să coopereze cu organele fiscale în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realității și prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute, astfel, contestatoarea avea obligația legală de a informa organul fiscal în legătură cu modificările intervenite, în vederea radierii din evidența fiscală, în termen de 30 de zile (fila 73-75).
La termenul de judecată din data de 06.12.2012, instanța a pus în discuția părților excepția tardivității formulării contestației la executare cu privire la actele anterioare somației nr._/25.11.2011, titlului executoriu nr._/25.11.2011, procesului-verbal nr._/25.11.2011, invocată de către intimată.
P. Sentința civilă nr. 3897 din 27 decembrie 2012, Judecătoria T. a admis excepția tardivității invocată de către intimată.
S-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea R. M. G., cu sediul procesual ales la Cabinet av. F. A. cu sediul în T., . B, județul T., în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA M. T. prin S. I. SI TAXE LOCALE, cu sediul în T., ., nr. 2A, județul T., împotriva actelor de executare realizate în dosarul de executare nr. 2006-_/2006, anterioare somației nr._/25.11.2011, titlului executoriu nr._/25.11.2011, procesului-verbal nr._/25.11.2011, ca tardiv formulată.
S-a respins capătul de cerere privind anularea somației nr._/25.11.2011, titlului executoriu nr._/25.11.2011, procesului-verbal nr._/25.11.2011, emise de intimată în dosarul de executare nr. 2006-_/2006, ca nefondat.
S-a respins capătul de cerere privind întoarcerea executării și repunerea părților în situația anterioară, ca nefondat.
S-a respins cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării contestației la executare din perspectiva dispozițiilor legale incidente și din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că, în perioada 2006 - 2011, s-au mai emis de către organul de executare în dosarul de executare nr. 2006-_/20.09.2006 somația nr._/20.09.2006, titlul executoriu nr._/20.09.2006, somația nr._/27.07.2007, titlul executoriu nr._/27.07.2007, somația nr._/03.03.2008, somația nr._/15.10.2008, titlul executoriu nr._/15.10.2008, procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/15.10.2008, somația nr._/11.05.2009, titlul executoriu nr._/11.05.2009, procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/11.05.2009, somația nr._/29.10.2009, titlul executoriu nr._/29.10.2009, procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/29.10.2009, somația nr._/10.05.2010, titlul executoriu nr._/10.05.2010, procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/10.05.2010, somația nr._/22.11.2010, titlul executoriu nr._/22.11.2010, procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/22.11.2010, somația nr._/20.07.2011, titlul executoriu nr._/20.07.2011, procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/20.07.2011 și respectiv titlul executoriu nr._/30.09.2009, comunicate contestatoarei prin publicitate, potrivit dovezilor atașate la dosarul cauzei (fila 25-61).
Potrivit art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Conform art. 110 din O.G. nr. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, colectarea constă în exercitarea acțiunilor care au ca scop stingerea creanțelor fiscale; colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz; titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit art. 111 alin. 2 din același act normativ, pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, respectiv, dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare; dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.
Conform art. 145 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Potrivit art. 172 din actul normativ mai sus-menționat, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de procedură fiscală de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 173 alin. 1 lit. a) din același act normativ, contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod.
Procedura comunicării este guvernată de dispozițiile art. 44 din O.G. nr. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data emiterii actelor în cauză), potrivit căruia actul administrativ fiscal se comunică prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Instanța de fond a constatat că actele de executare mai susmenționate au fost comunicate prin publicitate conform proceselor-verbale privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate atașate la dosar, ori, contestatoarea a înțeles să formuleze contestație la executare, la data de 03.01.2012, data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul acestei instanței, adică după trecerea unui interval de mai bine de 5 ani de la data primei somații de plată emise în dosarul de executare silită nr. 2006-_/20.09.2006.
Având în vedere cele mai sus menționate, instanța de fond a apreciat că termenul înăuntrul căruia contestatoarea putea introduce în mod valabil contestația la executare împotriva actelor anterioare somației nr._/25.11.2011, titlului executoriu nr._/25.11.2011, procesului-verbal nr._/25.11.2011, a fost depășit, fiind respinsă contestația la executare ca tardiv formulată.
Analizând în cele ce urmează fondul contestației la executare, instanța de fond a constatat și reținut următoarele:
Așa cum mai sus s-a arătat, potrivit art. 172 alin. 1 și 3 din O.G. nr. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor Codului de procedură fiscală de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii; contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Aceasta înseamnă că debitorul avea la dispoziție două mijloace procedurale: unul prin care se poate contesta legalitatea întregii executări ca atare, în cadrul acesteia putându-se invoca impedimente la însăși începerea executării silite și unul prin care se poate contesta un act de executare anume, pentru motive ce țin exclusiv de legalitatea acestuia. În cel de-al doilea caz, contestatorul nu mai putea invoca motive în legătură cu executarea silită însăși, pentru că legea prevede o cale de atac separată, ce trebuie formulată cu respectarea unui anumit termen.
Analizând somația nr._/25.11.2011, titlul executoriu nr._/25.11.2011, procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/25.11.2011 emise de intimată în dosarul de executare silită nr. 2006-_/20.09.2006, se constată că acestea nu conțin încălcări ale unor cerințe de ordin formal care să poată fi sancționate cu nulitatea absolută.
Creanțele cuprinse sunt constituite din taxă habitat și cheltuieli de executare, respectiv majorări calculate pentru intervalul 20.07._11, ca urmare a neachitării la termenele scadente a impozitului pe teren, a impozitului pe clădire și a taxei de habitat.
Taxa de habitat constituie venit cu destinație specială, este fundamentată pe necesitatea asigurării curățeniei municipiului și se utilizează în scopul asigurării colectării și transportului reziduurilor menajere din recipienții proprii sau închiriați (containere, europubele, etc.) precum și pentru depozitarea și neutralizarea acestora la rampa ecologică.
Taxa de habitat este datorată numai de persoane fizice, cu condiția de a fi locuitori ai municipiului T., indiferent deci de deținerea unui imobil cu destinația de locuință în proprietate sau doar în folosință și indiferent de împrejurarea că acestea au domiciliul, reședința sau locuiesc fără forme legale la adresa respectivă.
Scutirile de la plata acestei taxe sunt în mod expres reglementate prin hotărâre de consiliu local, acestea constând în persoana veteranilor de război, persoane fizice, cetățeni români care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06.09.1940 până la 06.03.1945 au avut de suferit persecuții din motive etnice, soțul/soția celui decedat, din categoria celor dispăruți sau exterminați în timpul detenției, internați abuziv în spitale de psihiatrie, strămutați, deportați în străinătate sau prizonieri, dacă ulterior nu s-a recăsătorit, soțul/soția celui decedat după ieșirea din închisoare, din spitalul de psihiatrie, după întoarcerea din strămutare, din deportare sau din prizonierat, dacă ulterior nu s-a recăsătorit, soțul/soția celui decedat în condițiile de mai sus și care, din motive de supraviețuire, a fost nevoit să divorțeze de cel închis, internat abuziv în spitalele de psihiatrie, deportat, prizonier sau strămutat, dacă nu s-a recăsătorit și dacă poate face dovada că a conviețuit cu victima până la decesul acesteia, persoana care a fost deportată în străinătate după 23.08.1944, persoana care a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23.08.1944, ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului, persoana care are calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, precum și cea din rezistența armată care a participat la acțiuni de împotrivire cu armă și de răsturnate prin forță a regimului comunist, locuitorii de . și locuitorii din cartierul Vărărie B..
Scutirea de la plata taxei de habitat se acordă pe bază de cerere proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului, începând cu luna următoare celei în care persoana în cauză depune cererea însoțită de actele prin care se atestă situația respectivă, aspect care în cauză nu s-a dovedit.
Taxa de habitat se stabilește pe baza declarațiilor de impunere depuse de către contribuabil, în termen de 30 de zile de la data apariției oricărei modificări în ceea ce privește numărul de persoane care locuiesc în imobil și se plătește anual, în patru rate egale, respectiv 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie și 15 noiembrie.
Scăderea de la plata taxei de habitat se face începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care se depune cererea. În vederea scăderii de la plata taxei de habitat persoana interesată va depune o cerere la care se vor anexa documentele justificative.
S-a constatat că, reclamanta contestatoare locuiește și în prezent în municipiul T., cu domiciliul indicat prin cererea introductivă pe ., datorând prin urmare taxa de habitat.
S-a reținut, totodată, și faptul că, potrivit adresei nr._/27.09.2012 contestatoarea figura încă înregistrată în evidența fiscală la poziția de rol fiscal unic_ cu imobilul situat în municipiul T., ., județul T. în suprafață de 144 m.p. din care suprafață construită 89 m.p., dobândit la data de 25.11.1996, deși orice persoană care demolează, extinde, modifică o clădire existentă avea obligația să depună o declarație în acest sens la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în termen de 30 zile de la data la care s-au produs aceste modificări. Obligația de a depune declarație fiscală revine deopotrivă și contribuabililor care înstrăinează teren.
Cu privire la procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/25.11.2011 emis de intimată în dosarul de executare silită nr. 2006-_/20.09.2006, contestatoarea nu a invocat nicio apărare privind greșita sa întocmire, ci își fundamenta contestația pe considerentul că nu ar fi datorat impozitul pe clădiri, pe teren și taxa de habitat. Având în vedere însă că sumele în cauză sunt accesorii ale unor obligații stabilite anterior, ce nu au fost contestate în termenele legale și pentru care nici nu s-a făcut dovada plății, instanța de fond respingând această critică ca nefondată.
În ceea ce privește întoarcerea executării, instanța de fond a reținut că aceasta reprezintă modalitatea prin care debitorul urmărește restabilirea situației anterioare începerii și realizării executării silite.
Cum capătul de cerere privind anularea somației nr._/25.11.2011, titlului executoriu nr._/25.11.2011 și a procesului-verbal nr._/25.11.2011, emise de intimată în dosarul de executare nr. 2006-_/2006, fiind respins ca nefondat, pe cale de consecință s-a respins și capătul de cerere privind întoarcerea executării și repunerea părților în situația anterioară, ca nefondat.
S-a respins cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Impotriva acestei sentințe civile a declarat recurs contestatoarea R. M. G., în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 1 și 2 Cod proc. civ., solicitând modificarea sentinței civile nr. 3897/27.12.2012, respingerea excepției tardivității contestației și rejudecarea fondului cauzei, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a susținut de către recurentă că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că actele de executare contestate au fost comunicate recurentei în mod corect prin publicitate, făcând interpretarea eronată a dispozițiilor art. 44 din O.G. Nr. 93/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Astfel, recurenta a susținut că modalitatea de comunicarea actelor de executare prin publicitate, este prevăzută de legiuitor ca o ultimă posibilitate prin care organul de executare poate realiza procedura comunicării actelor către contribuabil.
In realitate, prin disp. art. 44 din Codul de proc. fiscală, legiuitorul stabilește procedura prin care organul de executare trebuie să comunice debitorului actele de executare, prin alineatul 2 stabilindu-se că debitorul urmează să fie înștiințat fie prin remiterea efectivă a actelor administrativ fiscale în mâna contribuabilului, fie prin necomunicarea acestor înscrisuri prin poștă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire.
La același art. 44 este introdus și art. 2 indice 1 prin care se prevede că actele în discuție mai pot fi comunicate și prin alte mijloace, respectiv fax, email, sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia, și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
In continuare, s-a arătat că, prin introducerea acestor din urmă dispoziții, legiuitorul a urmărit ca modalitatea în care se realizează comunicarea actelor administrativ-fiscale în ultima variantă, să se facă numai dacă comunicarea potrivit alin. 2 și 2 indice 1 nu a fost posibilă, respectiv atunci când actele nu pot fi comunicate prin remitere, scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fax, email, sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, numai atunci se procedează la comunicarea prin publicitate procedură care presupune afișarea concomitent la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Ori, s-a susținut că, actele administrativ fiscale emise în perioada 2006 - 2011, au fost comunicate de către organul de executare direct prin publicitate, sărind peste celelalte modalități prevăzute la alin. 2 și 2 indice 1.
Examinând recursul, în raport de motivele de critică formulate, tribunalul consideră că acesta este nefondat.
Potrivit disp. art. 44 din O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comunicarea actelor administrativ-fiscale, se realizează prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ-fiscal de către acesta sub semnătură, prin remiterea sub semnătură a actului administrativ-fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire comunicată la domiciliul fiscal al contribuabilului precum și prin alte mijloace cum sunt: fax, email, dacă se asigură transmiterea texului actului administrativ- fiscal și confirmarea primirii acestuia, sau prin publicitate.
In speță, din procesele-verbale privind îndeplinirea procedurii de comunicare a acelor administrativ-fiscale, anterioare somației nr._, titlului executoriu nr._ și procesului-verbal nr._ toate emise la 25.11.2011, de către Primăria M. T. - S. I. și Taxe, a rezultat că, comunicarea acelor acte administrative s-a făcut prin publicitate, întrucât nu s-a putut realiza comunicarea acestora prin una din modalitățile de comunicare prev. de art. 44 alin. 2 lit. a, b și c din O.G. Nr. 92/2003 privind Codul de proc. fiscală, respectiv prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal și primirea actului sub semnătură, prin remiterea sub semnătură a actului de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, prin poștă, cu scrisoare recomandată sau prin fax sau email.
P. urmare, susținerea recurentului referitor la faptul că organul de executare Primăria M. T. - S. I. și Taxe a procedat direct la comunicarea prin publicitate a actelor administrativ fiscale este neîntemeiată.
In acest sens, procesele-verbale emise în perioada 2007 - 2010 pentru comunicarea actelor administrativ-fiscale, au fost afișate concomitent la sediul Primăriei T. precum și pe pagina de internet a acesteia în conformitate cu prev. art. 44 alin. 3 din Codul de proc. fiscală, fiind depuse în acest sens dovezi la dosarul cauzei.
In consecință, în mod legal instanța a respins contestația la executare împotriva actelor de executare anterioare somației titlu executoriu și procesului- verbal din 25.11.2011, ca fiind tardiv formulată în raport de disp. art. 173 alin. 1 lit. a din OG. Nr. 92/2003, referitoare la termenul în care se poate formula contestația.
În ceea ce privește fondul contestației la executare, având în vedere că în recurs instanța are obligația de a examina cauza sub toate aspectele, potrivit prev. art. 204 indice 1 Cod proc. civ., se apreciază că hotărârea pronunțată este temeinică și legală.
Instanța de fond a analizat actele contestate, somația nr._, actele emise la data de 25.11.2011 de organul fiscal, sub aspectul legalității, constatându-se că nu există niciun motiv pentru care acestea să poată fi sancționate cu nulitatea absolută.
Creanțele evidențiate prin actele menționate, reprezintă taxă de habitat, cheltuieli de executare, precum și majorări pentru neachitarea la termen a impozitului pe teren, a impozitului pe clădire și a taxei de habitat.
Ori, în situația în care contestatoarea considera că nu datorează taxele mai sus-amintite, respectiv taxa de habitat și celelalte impozite, aceasta avea obligația de a solicita scăderea de la plata acestor taxe și de a dovedi această cerere cu documente justificative.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat însă că, contestatoarea datorează și în prezent aceste taxe, fiind locuitor al municipiului T., cu domiciliul pe . B.
In ceea ce privește imobilul situat în mun. T., ., dobândit de către contestatoare la data de 25 noiembrie 1996, a rezultat că aceasta figurează încă în evidențele fiscale cu această locuință, și nu a depus vreo declarație în sensul demolării clădirii la Administrația Publică Locală în termenul prevăzut de lege și nici în ceea ce privește înstrăinarea suprafeței de teren aferente.
Aceste obligații revin contribuabililor indiferent dacă locuința era deținută în calitate de proprietar, sau doar în folosință, și indiferent dacă locuia cu forme legale la adresa respectivă.
In ceea ce privește procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere aferente impozitului pe clădiri, teren și taxei de habitat, acestea fiind accesorii obligațiilor de plată stabilite anterior, și nefiind contestate în termen legal, în mod corect s-a reținut că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale neexistând niciun motiv de a fi anulat.
In consecință, întrucât contestația împotriva actelor de executare a fost respinsă ca nefondată, în mod just și capătul de cerere privind întoarcerea executării și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestor acte a fost respins ca nefondat, precum și cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
In temeiul disp. art. 312 alin. 1 și 2 Cod proc. civ., și față de considerentele arătate, recursul formulat urmează a fi respins ca nefondat, hotărârea pronunțată fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta contestatoare R. M. G. cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av. F. A. în T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 3897/27.12.2012 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimata P. M. T. P. S. I. SI TAXE LOCALE, având ca obiect contestație la executare + suspendare executare, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
V. A. C. B. L. R.
E. B.
30.05.2013
Red.jud.VA
Tehnored.DS/ex. 2
30.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 416/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 426/2013. Tribunalul... → |
|---|
