Pretenţii. Decizia nr. 381/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 381/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 381/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 381/2013
Ședința publică de la 17 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI F. - F. T. cu sediul în T., ., jud.T., împotriva sentinței civile nr.176/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria Măcin, în contradictoriu cu intimata pârâtă ORGANIZAȚIA P. D. - D. "B." cu sediul în ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință av.P. D. E. pentru intimata pârâtă, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.
Av.P. D. E. având cuvântul în recurs, pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului urmând a se observa că prin motivele recursului se recunoaște că intimata și-a îndeplinit obligațiile, situație în care hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, urmând a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea civilă legal timbrată și înregistrată la Judecătoria Măcin – județul T. sub nr._ din 17septembrie 2012, reclamanta Agenția Națională de Îmbunătățiri F. – F. de Îmbunătățiri F. T. a chemat în judecată Organizația P. D. – D. „B.”, cu sediul în ., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei 19.211,29 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru plata cu întârziere a tarifului de livrare conform facturilor nr._/30 iunie 2010, nr._/27 iulie 2010, nr._/27 iulie 2010.
În acțiunea formulată reclamanta arată că în temeiul contractului multianual pentru prestarea serviciilor de irigații nr. 1901/31 ianuarie 2008 modificat prin Actul Adițional nr. 1/8 septembrie 2008, a livra apă pentru campania de irigații a anului 2009 contra unui tarif de livrare, astfel cum este prevăzut la punctul nr.3 al Actului Adițional.
În baza prestațiilor efectuate, conform graficelor de udări programate de părți și a proceselor-verbale de recepție însușite de pârâtă, au fost emise facturi.
Până la această dată pretinde reclamanta, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a serviciilor de care a beneficiat, deși conf. art. 10 alin.l. din contract, avea obligația să achite contravaloarea facturii în termen de 10 zile lucrătoare de la data emiterii facturii.
Se mai invocă de reclamantă faptul că penalitățile de întârziere au fost calculate conform art. 11 din contract, prin aplicarea unei penalități de 0,1% pe zi din suma neachitată, pentru fiecare zi de întârziere, calculate până la achitarea integrală a contravalorii facturii.
Deși s-a încercat soluționarea amiabilă a litigiului, acesta a rămas fără rezultat, motiv pentru care s-a formulat acțiunea.
În drept, s-au invocat prevederile art. 969 Cod civil, art. 112 și următoarele cod pr. civilă.
Prin întâmpinarea depusă ODD „B.” a solicitat respingerea acțiunii, arătând că într-adevăr a încheiat cu reclamanta contractul multianual nr. 1901/31.08.2008, conform căreia A.N.A.F. T. se obliga să furnizeze apă pentru irigații iar pârâta să achite contravaloarea acestora.
S-a susținut că în conformitate cu art. 7 alin. 4 din contract, contravaloarea apei livrată de către reclamantă era subvenționată în proporție de 90% astfel că lui ODD „B.” îi revenea obligația de a achita 10% din preț.
Arată pârâta că nu se face vinovată de plata cu întârziere a prețului apei livrate, întârzierea fiind datorată Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale care a virat cu întârziere subvenția de 90%, penalitățile fiind calculate la această diferență.
Mai susținea reclamanta că și-a îndeplinit în totalitate obligațiile contractuale, că a depus în termen documentația la Direcția P. Agricultură și Dezvoltare Rurală pentru a fi înaintate la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în vederea acordării subvenției.
Mai mult, se arată că potrivit unei note comune nr._/27 aprilie 2011, s-a stabilit că penalitățile de întârziere datorate sunt în sarcina ministerului.
Prin răspunsul la întâmpinare A.N.A.F. - F. T. recunoaște că tariful de livrare a apei pentru irigații pentru anul 2009 a fost subvenționată în proporție de 90%/ha. de către bugetul de stat și cuprindea conform Legii nr. 138/2004 costul energiei electrice, a penalităților facturate de către furnizorul de energie electrică și că întârzierea acestui sprijin financiar a generat penalitățile de întârziere calculate de către furnizorul de energie.
Mai arată reclamanta că în această situație s-a prevalat de prev. art. 10 alin. l din actul adițional încheiat cu ODD „B.”, pentru neachitarea în termen de cinci zile a facturilor emise a calculat penalități de întârziere.
În aceste condiții la 31 decembrie 2009 a emis facturi ce reprezintă penalități legale calculate la facturile achitate cu întârziere, iar ulterior în anul 2010 s-au stornat facturile aferente anului 2009 și s-au refăcut facturile de penalități, defalcându-le în penalități legale de întârziere la energie electrică ș.a.
S-a mai susținut că în urma demersurilor efectuate de A.N.I.F. către D.A.D.R și aceasta către M.A.D.R. s-a aprobat spre decontare către furnizorul de energie electrică penalități în sumă de 217,01 lei, sumă cu care ENEL a stornat datoria către A.N.I.F.
Proporțional cu această sumă s-au emis facturi în minus pentru toți beneficiarii săi, astfel că așa se explică că suma solicitată prin acțiune este mai mică decât cea din invitația la conciliere.
În același răspuns la întâmpinare reclamanta preciza că plata sumei de 19.211,19 lei reprezenta penalități legale de întârziere calculate la facturile achitate cu întârziere și au fost solicitate în conformitate cu prevederile contractuale.
Prin Sentința civilă nr. 176 din 22 februarie 2013, Judecătoria Măcin - județul T. a respins acțiunea civilă având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI F.-F. T. cu sediul în mun. T., ., jud. T. în contradictoriu cu pârâta ORGANIZAȚIA P. D.-D.-„B.” cu sediul în ..
P. a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 969 vechiul cod ciivil aplicabil în cauză, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Din acest punct de vedere potrivit art. 8 alin.4 din Actul Adițional nr. 1 la contractul multianual „beneficiarul (s.n.ODD B.) va achita contravaloarea prestației efectuată de prestator(s.n. ANIF F. T.) conform facturii emisă de aceasta pe baza volumului de apă livrată astfel:
-10% contribuție proprie din tariful de livrare a apei de irigații;
-90% din subvenția acordată de la bugetul de stat, în limita plafonului maxim aprobat prin ordin al MAPDR”.
Din această prevedere contractuală este evident că pârâta trebuia să achite doar 10% din contravaloarea prestației efectuată iar reclamantul prin acțiunea și răspunsul la întâmpinare recunoaște că această sumă a fost achitată.
Litigiul a apărut ca urmare a nedecontării subvenției acordată de la bugetul de stat de 90% din contravaloarea prestației, fapt recunoscut și de reclamantă.
Potrivit adresei nr._/16 iunie 2010 a Direcției P. Politici de Agromediu, Îmbunătățiri F. și Fond Funciar, din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, invocându-se prevederile art. 68 alin.l. lit. „c” din Legea nr. 138/2004, se precizează că organizațiile și federațiile primesc subvenții de la bugetul de stat care se folosesc numai pentru achitarea către furnizorul de energie electrică a costului de energie electrică, a penalităților facturate de către furnizorul de energie electrică.
S-a mai precizat că penalitățile la energia electrică consumată la stațiile de bază pot fi plătite din subvenții de la bugetul de stat dacă aceste penalități sunt facturate de furnizorul de apă pentru irigații separat de facturarea penalităților la tariful de livrare al apei pentru irigații.
Din acest punct de vedere se poate observa că din cele trei facturi depuse în copie de reclamant, numai o factură nr._ se referă la penalități de energie electrică în valoare de 3.116,28 lei, celelalte două facturi, respectiv, nr._/2010 și nr._/2010, referindu-se la penalități calculate la tariful de livrare al apei, reclamanta respectând parțial prevederile Legii nr. 138/2004.
În aceeași adresă, se lămurește și modul de achitare a costului energiei electrice de pompare a apei prin punctele de livrare care potrivit art. 5 alin.1 lit. „a” din Normele Metodologice aprobate prin Ordinul nr._/2006, „ în termen de două zile de la primirea facturii Organizația sau Federația achită contravaloarea contribuției proprii în contul furnizorului de energie electrică și depune la D.A.D.R. copia ordinului de plată, certificat de bancă, împreună cu originalul facturii de plată a consumului de energie electrică”.
Și din acest punct de vedere se putea observa că reclamanta nu a pretins niciodată că pârâta nu ar fi achitat contravaloare contribuției proprii.
În soluționarea cauzei instanța a mai reținut că, prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 19.211,29 lei, reprezentând penalități legale de întârziere și pentru a-și dovedi pretențiile se depun printre altele și cele trei facturi din 2010 (filele 10 – 11 dosar).
Întrucât între suma pretinsă în acțiune și sumele adunate din facturi sunt diferențe și în condițiile în care în răspunsul la întâmpinare reclamanta pretinde că s-au emis niște facturi în anul 2009 care ulterior în 2010 au fost stornate și refăcute, instanța a apreciat necesar a se solicita lui A.N.A.F. – F. T. modul de calcul al penalităților pentru a se stabili dacă suma datorată este certă.
Reclamanta a înaintat instanței o situație a penalităților pentru patru facturi din anul 2009 și din care rezultă o sumă totală de 21.706,83 lei, sumă mai mare decât cea solicitată prin acțiune și deși reclamanta face vorbire de o stornare a unor facturi din 2010 nu reface și calculul penalităților pentru a convinge instanța că, creanța pretinsă este certă.
Trebuia reținut că o creanță era certă, atunci când rezulta din însăși actul de creanță sau din alte acte, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Or, se putea observa că debitorul nega suma pretinsă iar reclamantul nu a făcut dovada certă a sumei pretins.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A.N.I.F.- F. DE IMBUNATATIRI F. T., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Astfel, s-a susținut de către recurentă că, instanța de fond nu a reținut în mod corect faptul că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale aferente contractului încheiat cu pârâta ODD B., în calitatea de prestator de servicii, iar beneficiarul nu și-a îndeplinit obligația de plată născută din contract, ceea ce a generat un prejudiciu patrimonial care trebuie reparat de către aceasta.
Conform prevederilor contractuale, beneficiara prestației, intimata în cauză s-a obligat să achite tariful anual și tariful de livrare, respectiv contravaloarea facturii emise de prestator lunar, în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii facturii.
S-a mai susținut că, în ceea ce privește modul de calcul al penalităților, suma calculată este certă, întrucât din totalul acestora, proporțional cu suprafața de teren irigată și energia electrică consumată, s-a scăzut un procent din suma de 217.001 lei, virată cu titlu de penalități de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin D.A.D.R. T..
Examinând sentința civilă atacată în raport de motivele invocate, tribunalul consideră că recursul este nefondat.
. două părți s-a încheiat contractul multianual nr. 1901 din 31.01.2008, având ca obiect prestarea de către reclamantă a serviciilor de irigații.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 4 din Contract, s-a convenit ca beneficiarul să achite contravaloarea prestației efectuată de prestator, recurenta din cauză, conform facturii emise de acesta, pe baza volumelor de apă livrate, in proporție de 10% contribuție proprie a beneficiarului, din tariful de livrare a apei de irigații, restul de 90% din subvenția acordată de la bugetul de stat, în limita plafonului maxim aprobat prin Ordinul M.A.D.R.
Potrivit art. 11 din contract, părțile au stabilit ca, în cazul în care beneficiarul nu onorează contravaloarea facturilor, în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii acestora, acesta va plăti penalități de 0,1% pe zi, din suma neachitată pentru fiecare zi de întârziere, penalități ce vor curge după 30 zile de la data scadenței și până la achitarea integrală a contravalorii facturii.
Prin acțiunea formulată, reclamanta în calitate de prestator al serviciilor de irigații, a solicitat obligarea beneficiarului la plata penalităților legale de întârziere, calculate pentru plata cu întârziere a tarifului de livrare, în ceea ce privește facturile nr._/30.06.2010,_/27.07.2010 și nr._ din 27.07.2010.
Prin actul adițional nr. 1 la contractul multianual, la art. 8 alin. 4 s-a prevăzut că beneficiarul va achita contravaloarea prestației efectuată de prestator, conform facturii emise de aceasta, pe baza volumului de apă livrată, în proporție de 10% contribuție proprie și 90% din subvenția acordată de la bugetul de stat.
Ori, din răspunsul la întâmpinare formulat de reclamantă, se constată că, calculul penalităților de întârziere, a fost datorat faptului că, subvenția în proporție de 90% acordată de la bugetul de stat s-a efectuat cu depășirea termenului prevăzut de lege, generând penalități de întârziere care nu îi sunt imputabile pârâtei.
De altfel, prin nota nr._ din 27.04.2011, încheiată între Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și reprezentanții S.C. ELECTRICA, A.N.I.F. și O.U.A.I. din județul B., s-a stabilit că problema privind plata penalităților de 6,7mil. lei reprezentând costul energiei electrice, pentru livrarea apei sunt în sarcina Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și nu afectează activitatea organizației utilizatorilor de apă, pentru irigații.
Potrivit prevderilor art. 68 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 138/2004, organizațiile și federațiile primesc subvenții de la bugetul de stat, care se folosesc numai pentru aplicarea către furnizorul de energie electrică a costului de energie electrică, a penalităților facturate de către furnizorul de energie electrică.
Din cele trei facturi invocate prin acțiunea promovată de reclamantă, numai una se referă la penalități de întârziere, calculate în legătură cu energia electrică, în valoare de 3116,28 lei, celelalte 2 facturi emise în cursul anului 2010 având ca obiect penalități calculate la tariful de livrare al apei.
In aceste condiții, în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că reclamanta nu a făcut dovada certă a sumei pretinse cu titlu de penalități, existând diferențe între sumele rezultate din cele trei facturi și cea invocată prin acțiune, avându-se în vedere și situația că, în anul 2010 au fost stornate unele facturi emise în cursul anului 2009 și refăcute.
Prin urmare, având în vedere că pârâtei-intimate ODD B. nu-i este imputabilă acordarea cu întârziere a subvenției și drept consecință calculcul penalităților de întârziere solicitate prin acțiune, iar pe de altă parte acest calcul nu a convins instanța asupra existenței unei creanțe certe, tribunalul consideră că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, urmând ca recursul formulat să fie respins ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta-reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI F. - F. T. cu sediul în T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 176/22.02.2013, pronunțată de Judecătoria Măcin, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ORGANIZAȚIA P. D. - D. "B." cu sediul în ., având ca obiect pretenții, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
V. A. C. B. L. R.
E. B.
30.05.2013
Red.jud.VA
Tehnored.DS/ex. 2
30.05.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 428/2013. Tribunalul TULCEA | Uzucapiune. Decizia nr. 344/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
