Fond funciar. Decizia nr. 708/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 708/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 31-10-2012 în dosarul nr. 708/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 708
Ședința publică de la 31 octombrie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurenta-reclamantă, U. M., cu domiciliul în com. G., .. I. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat D. F., cu sediul în Otopeni, Calea Bucureștilor, nr. 64A, .. 1, ., împotriva sentinței civile nr.239 din 29 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect „obligația de a face-fond funciar”, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. JUDEȚEANĂ pentru S. D. de P. PRIVATĂ asupra TERENURILOR Tulcea, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, C. L. pentru S. D. de P. PRIVATĂ asupra TERENURILOR LUNCAVIȚA, cu sediul în . și intimații-intervenienți B. M., cu domiciliul în mun. B., ., Nr. 19, J. B., O. P. N., cu domiciliul în mun. B., .. 116, J. B., B. C., cu domiciliul în mun. B., ., Nr. 19, B. P., cu domiciliul în mun. B., ., Nr. 248, J. B., I. V., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., ., J. Tulcea, C. D., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., J. Tulcea, B. M., cu domiciliul în Mun. B., ., J. B. și intimata-chemată în garanție R. NAȚIONALĂ a P.- R.- DIRECȚIA S. TULCEA-OCOLUL SILVIC MĂCIN, cu sediul în loc. Măcin, .. 13, J. Tulcea.
Dezbaterile asupra recursului civil au avut loc în ședința publică din data de 24 octombrie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Măcin sub nr. 1280, reclamanta U. M. a chemat în judecata pârâtele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietarte privată asupra terenurilor Luncavița și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietarte privată asupra terenurilor Tulcea și intervenienții în interes propriu B. M., O. P. N., B. C., B. P., I. V., C. D., solicitind instanței obligarea pârâtelor la eliberarea procesului-verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate pentru terenul în suprafață de 2040 mp, situat în extravilanul comunei Luncavița, județul Tulcea, cu categoria de folosință pădure, U.A.T. Luncavița, T63, Pd 1305, ce a aparținut autoarei B. I., ca urmare a împroprietăririi prin reforma agrară din 1945, în calitate de văduvă de război.
La termenul din 26.01.2012, reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de intervenient în interes propriu și a numitului B. M..
La termenul din 23.02.2012, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 239 din 29 martie 2012 Judecătoria Măcin a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U. M., ca inadmisibilă.
Instanța a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane, ca inadmisibilă, fiind respinsă totodată și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietarte privată asupra terenurilor Tulcea, ca lipsită de obiect.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii conform disp art 137 alin 1 Cod proc.civilă, instanța de fond a reținutcă cererea formulată de reclamantă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 11 alin. 21 din Legea nr.18/1991 potrivit cărora terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
Au mai fost reținute de către instanță și dispozițiile alin. 3 al aceluiași articol în care se precizează că stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciată ca reclamanta nu poate solicita direct obligarea paratelor la emiterea titlului de proprietate, atât timp cât prin Legea nr. 18/1991 s-a instituit o procedura administrativa obligatorie de parcurs pentru soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, care se finalizează cu o soluție din partea Comisiei Județene, care poate fi contestata la Judecătorie. Cel mult, reclamanta putea solicita obligarea paratelor sa emită o decizie prin care sa se pronunțe asupra temeiniciei eventualei cererii de reconstituire (obligație de a face), sub sancțiunea de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea obligației.
S-a mai arătat că din moment ce legiuitorul a prevăzut în mod expres competența organelor administrative în această materie, instanța nu se poate substitui acestor organe și să pronunțe o hotărâre care să țină locul respectivului titlu de proprietate, întrucât s-ar încălca principiul separației puterilor în stat consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituția României.
De asemenea, instanța a considerat că reclamanților nu le-a fost încălcat dreptul de acces la justiție, drept care nu este absolut, putând cunoaște anumite limitări, care trebuie să urmărească un scop legitim, iar măsurile reglementate să fie proporționale cu acest scop în acest sens fiind jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza B. împotriva României din 07.02.2008. Or, obligația de a parcurge o procedura administrativa are natura unei asemenea limitări, care este prevăzuta de lege, urmărește un scop legitim, și anume ca autoritățile administrative să efectueze verificări ale situației și este proporționala cu scopul urmărit, atât timp cât nu împiedica intervenția instanței, care poate viza fie soluționarea plângerii formulate în temeiul art. 53 din Legea nr. 18/1991 și îndreptate împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, fie (în cazul în care aceste organe administrative tergiversează soluționarea cererii de atribuire formulate potrivit legii speciale) obligarea autorităților administrative respective la soluționarea cererii.
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamantă, instanța a reținut că atât cererea principală, cât și cererea de intervenție au același obiect, astfel încât a considerat că această cererea este inadmisibilă.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Regiei Naționale a P. R.-Direcția S. Tulcea-Ocolul Silvic Măcin formulată de pârâta C. L. pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor Tulcea odată cu întâmpinarea, instanța reținut dispozițiile art. 60 alin. 1 Cod procedură civilă, din interpretarea cărora rezultă că soluția cererii de chemare în garanție depinde de soluția dată în cererea principală.
În cauză, având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca inadmisibilă, a considerat instanța de fond că cererea de chemare în garanție formulată este lipsită de obiect, deoarece pârâtul nu a cazut în pretenții.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs reclamanta U. M., criticând-o ca netemeinică și nelegală întrucât în mod greșit instanța de fond a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în condițiile în care existau suficiente precizări și probe cu privire la fondul cauzei.
Astfel, recurenta a susținut în esență că, după . Legii nr. 18/1991 a formulat în termen cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza căreia i s-a emis titlu de proprietate însă doar pentru 1 ha teren ce reprezintă curtea casei, iar pentru restul de teren ce face obiectul prezentei cauze și care se află în continuarea curții casei, nu a mai făcut altă cerere întrucât s-a considerat proprietar.
S-a mai arătat că acest teren a fost folosit permanent de mama sa, fapt confirmat și de alte persoane - proprietari vecini ai terenului revendicat conform art. 6 alin. 11 din Legea nr. 1/2000.
O altă critică susținută de recurenți a vizat faptul că instanța de fond nu a aplicat corect legea la situația de fapt dedusă judecății, susținând că era suficientă proba cu martori, în condițiile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietari vecini sau moștenitorii lor pe toate laturile terenului pentru carte s-a cerut reconstituirea.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 al. 1 pct. 9 Cod pr. civilă, art. 3941 Cod pr. civilă și art. 312 al. 1 teza I Cod pr. civilă solicitând admiterea căii de atac, casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării pe fond a cauzei.
În apărare, intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Luncavița a solicitat prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la prima instanță.
Analizând cauza în raport de criticile invocate în recurs, cât și din oficiu, în temeiul art. 3041 Cod pr. civilă, tribunalul constantă că recursul este neîntemeiat potrivit considerentelor ce succed.
Oricât de multe precizări și probatorii ar fi fost formulate, este evident că instanța era obligată să examineze cu prioritate admisibilitatea acțiunii formulată.
În această privință, în mod corect a dispus prima instanță în sensul respingerii ca inadmisibilă a acțiunii.
Astfel, conform art. 11 al. 21 din Legea nr. 18/1991 pe care s-a întemeiat cerereaterenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane”.
Totodată conform alin 3 din același articol, rezultă că stabilirea dreptului de proprietate face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 1/2000 se stabilește că „reconstituirea dreptului de proprietate, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate, în cazul persoanelor fizice, se fac de către comisiile locale și comisiile județene sau de prefect, în conformitate cu prevederile art.12 și art. 51 - 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 169/1997, cu prevederile Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1172/2001*, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu respectarea prevederilor prezentei legi”.
Cu privire însă la terenul de 2040 mp situat în extravilanul localității Luncavița, județul Tulcea, reclamanta nu a dovedit că a formulat cerere de reconstituire în condițiile Legii nr. 18/1991, adresată comisiei sau primăriei în raza căreia se află imobilul, aspect pe care l-a și recunoscut prin argumentele aduse în susținerea primului motiv de recurs.
Ori, în aceste condiții, fără respectarea procedurii prealabile administrativ-juridicționale obligatorii, instanța nu poate trece la examinarea directă pe fond a unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, în caz contrar instanța urmând a se substitui acestor organe și a pronunța o hotărâre de admitere sau respingere a cererii, încălcând principiul separației puterilor în stat, ceea ce nu poate fi primit.
Cât privește cea de a doua critică a sentinței primei instanțe, se constată că aceasta nu mai este necesar a fi analizată întrucât face referire la fondul cauzei, asupra căruia instanța nu este ținută a se pronunța atât timp cât soluționează cauza în temeiul unei excepții procedurale.
Reținând că în mod corect a rezolvat instanța de fond cauza în temeiul excepției inadmisibilității cauzei, rezultă că nu există nici un motiv legal pentru a reforma această hotărâre, pe care urmează a o menține ca legală și temeinică.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta-reclamantă, U. M., cu domiciliul în . Snagovului, județul I. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat D. F., cu sediul în Otopeni, Calea Bucureștilor, nr. 64A, ., împotriva sentinței civile nr.239 din 29 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect „obligația de a face-fond funciar”, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, C. L. P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR LUNCAVIȚA, cu sediul în . și intimații-intervenienți B. M., cu domiciliul în municipiul B., . nr. 19, Județul B., O. P. N., cu domiciliul în municipiul B., .. 116, Județul B., B. C., cu domiciliul în municipiul B., . nr. 19, B. P., cu domiciliul în municipiul B., . nr. 248, Județul B., I. V., cu domiciliul în municipiul Tulcea, ., ., ., Județul Tulcea, C. D., cu domiciliul în municipiul Tulcea, ., Județul Tulcea, B. M., cu domiciliul în municipiul B., ., Județul B. și intimata-chemată în garanție R. NAȚIONALĂ a P.- R. - DIRECȚIA S. TULCEA - OCOLUL SILVIC MĂCIN, cu sediul în orașul Măcin, .. 13, Județul Tulcea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică la 31 octombrie 2012.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. D. P. R. A. V. Ș. R.
GREFIER,
D. B.
Jud. fond F.M.I.
Redactat jud. L.D.P./10.12.2012
Tehnoredactat gref. G.R../09.01.2013/2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 712/2012. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 516/2012.... → |
|---|
