Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 147/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 147/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 147/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 147
Ședința publică de la 27 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurentul-pârât ALBINA M., cu domiciliul în loc. Buriaș, ., nr.10, .. I., împotriva sentinței civile nr. 1175 din data de 12 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „hotărâre care să țina loc de act autentic”, în contradictoriu cu intimații-reclamanți N. D. și N. A. R., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat F. A., cu sediul în mun. Tulcea, . B, jud. Tulcea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că recurentul-pârât nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 452,00 lei și 5,00 lei timbru judiciar, măsură dispusă sub sancțiunea anulării recursului promovat, ca netimbrat, după care:
Av. F. A., în calitate de reprezentant al intimaților-reclamanți, având cuvântul, solicită anularea recursului promovat, ca netimbrat, având în vedere că recurentul pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 452,00 lei și nu a aplicat timbru judiciar în valoare de 5,oo lei.
De asemenea, solicită obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 4.000 lei, reprezentând onorariu reprezentare intimați, depunând la dosar chitanța nr. 113/11.06.2013.
Instanța, deliberând, lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la data de 30.08.2011 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tulcea reclamanții N. D. și N. A. R. au chemat în judecată pe pârâtul A. M. pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare. Au mai solicitat reclamanții în subsidiar rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.183 din 17.02.2010 de Biroul Notarului Public M. P. și repunerea părților în situația anterioară prin obligarea pârâtului la plata sumei de 13.583,60 lei.
În motivarea cererii se arată că, în fapt, la data de 17.02.2010, potrivit antecontractului autentificat sub nr.183 de Biroul Notarului Public M. P. părțile s-au obligat ca cel mai târziu la data de 17.08.2011 să semneze un contract de vânzare-cumpărare prin care pârâtul urma să transmită reclamanților dreptul de proprietate asupra mai multor imobile.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității acțiunii reclamanților întrucât nu s-a depus dovada îndeplinirii procedurii prealabile impuse de Legea nr.202/2010 potrivit disp.art.109, arătând că notificarea depusă de reclamant a fost comunicată la o adresă nereală a pârâtului fiind astfel lovită de nulitate. A mai invocat pârâtul prin întâmpinare excepția lipsei capacității procesuale de folosință. La data de 12.01.2012 pârâtul a depus un înscris prin care a invocat excepția nulității acțiunii introductive pentru lipsa taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, depusă în cauză în valoare de 927 lei și a timbrului judiciar de 3 lei de către intimații N. D. și N. A. R.. La data de 06.01.2012 pârâtul Albina M. a formulat cerere de înscriere în fals împotriva: 1.antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.183 din 17.02.2010 de B.N.P. M. P., prețul nu este real, 2.notificarea din 6 iulie 2011 redactată de av.F. A., 3.cererea ce vizează intabularea este falsă pârâtul arătând că nu a semnat o asemenea cerere, 4.cererea privind obținerea de certificate de atestare fiscală nu conține semnătura reală a pârâtului, 5.încheierea nr._/10.06.2011 emisă de O.C.P.I. Tulcea este falsă având în vedere că nu conține semnătura reală a pârâtului și nici o procură reală în acest sens, 6.certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice privind Impozitele și Taxele Locale și alte Venituri ale Bugetului Local nr.1484/26.04.2011 este fals întrucât nu conține numărul de autentificare notarială și nici BNP care la emis și nici numele mandantarului și nici al mandatarului privind acordarea dreptului în acel sens.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 1175 din data de 12 aprilie 2012 a respins excepția netimbrării actiunii, excepția prematurității actiunii, precum și excepția lipsei capacității procesuale de folosință, excepții invocate de pârât, ca nefondate.
A respins cererea formulată de reclamanții N. D. Și N. A. R., privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic ca nefondată și a admis cererea subsidiară formulată de reclamanții N. D. și N. A. în contradictoriu cu pârâtul A. M..
De asemenea, a dispus rezolutiunea antecontractului de vanzare cumparare nr. 183 incheiat la data de 17.02.2010 cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii acestuia și a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 10.000 lei reprezentând dublul prețului primit, suma de 3223,6 lei reprezentând cheltuieli efectuate de reclamanți privind întabularea dreptului de proprietate și plata impozitelor aferente terenurilor, precum și plata sumei de 3928 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prima instanța a analizat cu prioritate potrivit art.137 alin.1 c.proc.civ.
excepțiile invocate de pârât, astfel a respins excepția netimbrării actiunii invocată de pârât ca nefondată, reclamanții achitând odata cu cerera și taxa judiciara de 927 lei (f. 4).
Cât privește excepția prematurității, prima instanță a reținut că pârâtul a arătat că reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile potrivit art. 109 din Lega nr. 202/2010, reținând că în cauza pendinte nu este vorba de vreo dezbatere succesorala, așa cum învederează pârâtul, ci de invocarea neexecutarii unei obligații de a face dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință, prima instanța a respins-o ca nefondată, în cauza părțile având atât capacitate de folosință cât și de exercițiu.
Din cuprinsul delegației prima instanța a reținut că aceasta a fost data atât pentru redactare acte reclamanți pentru pronunțarea unei hotarari care să tină loc de act autentic, cât și pentru asistare si reprezentare în fața Judecătoriei Tulcea, conform acestei împuterniciri, avocatul a redactat cererea de chemare în judecată pe care a semnat-o, dar nu în nume propriu, ci în numele reclamanților pe care-i reprezintă, fiind doar un mandatar, nu un titular al dreptului material.
În ceea ce privește fondul acțiunii, pentru a se pronunța în sensul celor
arătate, prima instanță a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 5 alin. 2 din Legea nr. 247/2005, „în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract”.
A arătat prima instanță că, antecontractul de vânzare cumpărare reprezintă o promisiune sinalagmatică prin care ambele părți se obligă ferm să încheie un contract de vânzare cumpărare ale căror elemente esențiale sunt deja stabilite, este un contract nereglementat în mod expres de lege, care trebuie să îndeplinească cerințele impuse contractelor civile, potrivit art. 948-968 c.civ, astfel fiind vorba de un act nenumit trebuie să îndeplinească numai cerințele de fond ale actelor juridice, nu și pe cele de formă, forma consensuală fiind suficientă pentru a da naștere unui raport juridic civil.
Contractul de vânzare cumpărare este valabil încheiat îndată ce se realizează acordul de voință asupra lucrului vândut și asupra prețului, cum în cauză este vorba de un teren, devin aplicabile dispozițiile art. 2 din Legea nr. 247/2005, „terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute”, astfel pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare este necesară forma autentică.
De asemenea, a mai arătat prima instanță că, prin acordul de voință al părților s-a născut un raport juridic de natură contractuală, părțile obligându-se să consimțească la autentificarea contractului de vânzare cumpărare, iar refuzul îndeplinirii unei obligații legal asumate dă dreptul creditorului de a cere executarea silită, art. 1073 prevăzând „ creditorul are dreptul de a dobândi executarea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunări”
Prin adoptarea Legii nr. 247/2005 s-a recunoscut posibilitatea instanței de a pronunța o hotărâre care să țină loc de contract în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, la sesizarea părții care și-a îndeplinit obligația, posibilitate care exista, cu anumite limitări și prin Decretul nr. 144/1958, abrogat prin Legea nr. 50/1991. Cum reclamanta și-a îndeplinit obligația anticipată de a achita prețul imobilului, are dreptul de a solicita pronunțarea uneia astfel de hotărâri.
A mai reținut prima instanță că, în partea finala a antecontractului de vanzare cumparare nr. 183 incheiat la data de 17.02.2010 părțile au introdus o cauza de dezicere și, deși partile unui astfel de contract au posibilitatea potrivit art 1073-1077 c.civ., de a solicita, pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare, existenta unui clauze de dezicere împiedica suplinirea consimțămantului uneia dintre părți.
Astfel fiind, prima instanță a constatat că în cuprinsul înscrisului denumit “antecontract de vanzare cumparare”a fost inserata clauza potrivit căreia în cazul în care nu se vor îndeplini obligațiile asumate prin antecontract, refuzând să încheie contractul de vânzare cumpărare până la data de 17.08.2011, vânzătorul promitent A. M. se obligă să restituie cumpărătorilor beneficiari de două ori suma primită drept preț, iar cumpărătorii beneficiari, în situația în care nu-și vor respecta obligația sumată, refuzând să încheie contractul în forma autentică, antecontractul se va rezoluționa, urmând ca promitentul vânzător să restituie suma primită.
Stipulandu-se clauza de dezicere, constatându-se refuzul pârâtului de a se prezenta la notariat in vederea autentificarii actului, deși a fost notificat la adresa indicata in antecontract (f. 8-9) prima instanță a apreciat că se impune respingerea cererii principale și admiterea cererii subsidiare, rezolutiunea antecontractului de vanzare cumparare, potrivit art 969 c.civ. “convențiile legal făcute avand putere de lege intre parti”, repunerea partilor in situatia anterioara, nedispunandu-se insa si restituirea pretului de catre promitentul vanzator, avand in vedere stipulatia din contract potrivit careia cumparatorul pierde dublul sumei ce a dat-o in cazul in care se răzgândește în privinta incheierii contractului.
Conform clauzelor contractului prima instanță a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 10.000 lei reprezentând dublul prețului primit, de asemenea, a reținut că reclamanții au efectuat o . cheltuieli legate de întabularea dreptului de proprietate al pârâtului și plata impozitelor aferente terenurilor așa cum rezultă la filele 11, 12, 13, 14 și 16, în total 3223,6 lei, fără ca la acestă sumă să se adauge și suma de 360 lei ce rezultă din chitanțele de la fila 15, deoarece suma a fost achitată de pârât.
Față de soluția de admitere a cererii subsidiare prima instanță a dispus obligarea pârâtului A. M., aflat în culpă procesuală în litigiul pendinte la plata cheltuielilor de judecată către reclamanții N. D. și N. A. R., în cuantum de 3928 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței civile nr. 1175 din data de 12 aprilie 2012, în termen legal, a declarat recurs pârâtul A. M..
Referitor la excepția prematurității acțiunii, recurentul a arătat că potrivit art. 309 din Legea nr. 202/25.10.2010 publicată în Monitorul Oficial nr. 714/26.10.2010, „sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile …….”, astfel, reclamanții odată cu depunerea acțiunii principale, au depus o dovadă greșită impusă de Legea nr. 202/2010, respectiv notificare care a fost comunicată la o adresă greșită de domiciliu-loc. C. V. și nicidecum la adresa de domiciliu legală-sat Buriaș, . nr.10 jud. I.., astfel cum corect s-a procedat la procedura de citare.
În consecință, recurentul având în vedere temeiul de lege invocat a solicitat să se constate starea de prematuritate a acțiunii principale.
În ceea ce privește încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 68 alin. 1 cod proc. civ., în sensul că dovada de mandat al apărătorului reclamanților nu este „ad litem”, adică să fie dată pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată și/sau reprezentare în judecată, recurentul a apreciat că cererea principală nu este semnată de către reclamanți și, potrivit dispozițiilor legale, aceasta trebuie respinsă ca fiind nulă.
A mai arătat recurentul că, potrivit disp. art. 20 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit d din Legea nr. 147/1997 actualizată în anul 2011, reclamanții aveau obligația să plătească suma de 1211 lei taxă judiciară de timbru ți timbru judiciar în valoare de 5 lei, având în vedere valoarea indicată în cererea principală-13.583, 60 lei, în realitate reclamanții plătind o sumă mai mică decât cea legală-927 lei și timbru judiciar de 3 lei.
În consecință, recurentul a solicitat respingerea cererii principale, având în vedere faptul că aceasta este insuficient timbrată.
Cu privire la fondul cauzei, recurentul a arătat că prima instanță a greșit interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 183 cod proc. civ., astfel în considerentele hotărârii atacate nu există nici un fel de motivare în acest sens.
A mai susținut recurentul că în fața primei instanțe a reiterat o cerere de înscriere în fals în care a arătat toate înscrisurile efectuate de reclamanți în baza unei procuri false, pe care personal nu a recunoscut-o ca fiind legală.
Astfel, recurentul a mai învederat că, prima instanță nu s-a pronunțat în considerentele hotărârii cu privire la acest aspect, mai mult, instanța avea obligația să admită cererea și să dispună prin încheierea procesului verbal trimiterea către cercetare organelor penale competente întrucât actele menționate stau la baza unei infracțiuni în materie penală, hotărârea fiind astfel nulă, chiar dacă s-ar fi dispus aplicarea dispozițiilor art. 182 alin. 3 cod proc. civ.
Pe cale de consecință, având în vedere motivele invocate și dovedite cu înscrisurile aflate la dosarul prezentei cauze, recurentul a solicitat să se dispună casarea și trimiterea cauzei în vederea rejudecării.
În apărare, intimații legal citați, au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la data de 29 mai 2012 și s-a acordat primul termen aleatoriu la data de 15 iunie 2012, pentru când recurentul-pârât a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 452,00 lei și 5,00 lei timbru judiciar.
La data de 12 iunie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de recurentul-pârât A. M..
Având în vedere faptul că, la data înregistrării cererii de ajutor public judiciar (12.06.2012), recurentul-pârât nu a depus înscrisuri în susținere, potrivit dispozițiilor acestei instanțe din data de 15 iunie 2012 și respectiv 26 septembrie 2012, recurentului-pârât i s-a pus în vedere prin adresa din 20.06.2012/ 02.10.2012, să depună la dosarul cauzei, conform art. 14 din OUG nr. 51/2008, dovezi în susținerea cererii.
Tribunalul Tulcea prin încheierea camerei de consiliu din data de 9 noiembrie 2012, a respins ca nefondată, cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de recurentul-pârât A. M..
Împotriva încheierii din data de 9 noiembrie 2012, în termen legal, recurentul-pârât a formulat cerere de reexaminare, cerere care s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Tulcea sub dosar nr._ /a1 și pe care instanța a respins-o ca nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Potrivit dispozițiilor art.9 alin 2 din OG nr. 32/18.08.1985 aprobată prin Legea nr. 123/9 iulie 1997 rezultă că în cazul nerespectării dispozițiilor cu privire la plata timbrului judiciar, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare, referitoare la taxa de timbru.
Având în vedere faptul că, cererea de reexaminare formulată de recurent împotriva încheierii camerei de consiliu din data de 9 noiembrie 2012 a fost respinsă ca nefondată, iar pentru termenul de judecată din data de 27 februarie 2013 instanța a pus în vedere recurentului să depună la dosar dovada achitării taxei judiciară de timbru în cuantum de 452,00 lei și timbrul judiciar în valoare de 5,00 lei, acesta nu s-a conformat dispoziției instanței, motiv pentru care tribunalul urmează a anula recursul, ca netimbrat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 cod proc. civilă va obliga recurentul, la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul civil formulat de recurentul-pârât ALBINA M., cu domiciliul în loc. Buriaș, ., nr.10, .. I., împotriva sentinței civile nr. 1175 din data de 12 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „hotărâre care să țină loc de act autentic”, în contradictoriu cu intimații-reclamanți N. D. și N. A. R., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat F. A., cu sediul în mun. Tulcea, . B, jud. Tulcea, ca netimbrat.
Obligă recurentul, la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2013.
Președinte, R. A. V. | Judecător, Ș. R. | Judecător, L. D. P. |
Grefier, D. B. |
Red. sent. civ. jud.FȘ
Red.dec.civ.RS/25.03.2013
Tehnored. Gref. DB/26.03.2013/2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 163/2013. Tribunalul TULCEA | Reexaminare sanctiune contraventionala. Decizia nr. 301/2013.... → |
|---|
