Plângere contravenţională. Decizia nr. 706/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 706/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 706/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 706/2013
Ședința publică de la 15 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
JUDECĂTOR: R. A. V.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta G. F. - SECȚIA T. cu sediul în T., ., jud.T., împotriva sentinței civile nr.1760/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în ., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 12.02.2013 sub nr._ petenta . a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 10.02.2013 încheiat G. F. T., solicitând instanței anularea acestuia și în subsidiar înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Intimata G. F. T. a formulat întâmpinare prin care prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului verbal încheiat ca fiind temeinic și legal.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.1760 din 30 aprilie 2013 instanța a admis în parte plângerea formulată de petenta . Luncavița, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 10.02.2013 încheiat de intimata G. F. T. și a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 6.000 lei cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr._ din data de 10.02.2013 petenta . a fost sancționată de G. F. T. pentru faptul că în data de 10.02.2013, în urma unui control efectuat la punctul de vânzare din târgul agroalimentar organizat în . constatat că în avizul de însoțire a mărfurilor nu erau trecute cantitățile de 18 sticle de ulei si 95 kg ceapa uscata.
A fost aplicată amendă în cuantum de 6.000 lei conform art. 2 lit. f din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, reținându-se săvârșirea contravenției prev. de art. 1 lit. e din același act normativ.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 s-a procedat la confiscarea produselor, care au fost predate spre valorificare petentei.
În soluționarea plângerii s-au avut în vedere prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea și pe celelalte persoane citate dacă acestea s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.
Analizând condițiile de formă privind întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța de fond a constatat că acesta întrunește cerințele de legalitate prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța de fond a avut în vedere probele administrate în cauză.
Conform art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990 constituie contravenție „efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege”.
Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că la momentul controlului reprezentanții petentei . care efectuau acte de comerț în târgul agroalimentar din . documente de proveniență pentru cantitățile de 18 sticle de ulei si 95 kg ceapa uscata. Acest fapt a fost recunoscut de administratorul firmei în nota explicativă nr. 4 din 10.02.2013 dată în fața agenților constatatori în care precizează că nu are documente de proveniență și produsele nu sunt înregistrate în evidențele contabile ale societății.
Ulterior, petenta a prezentat în instanță două facturi de achiziție de la Metro Cash & Carry România în care figurează și cantități de ulei, precum și două borderouri de achiziție de la persoane fizice pentru legume printre care și ceapă, susținând că în realitatea avea acte de proveniență pentru mărfurile ce au făcut obiectul sancționării, dar acestea se aflau la sediul societății în ziua controlului. S-a invocat și decizia nr. 1/18.02.2002 a Curții Supreme de Justiție prin care s-a stabilit că „în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.1 lit. e din Legea nr.12/1990 modificată prin O.G. nr.126 din 29 august 1998, prezentarea ulterioară, în fața instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite, în momentul constatării contravenției, de astfel de documente, atrage anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate și restituirea mărfii confiscate”.
Față de această situație, instanța de fond a înlăturat înscrisurile depuse în probațiune de către petentă, apreciind că facturile și borderourile de achiziție nu pot face dovada că mărfurile trecute în cuprinsul acestora sunt aceleași cu cele pentru care G. F. T. a aplicat sancțiunea contravențională. Instanța a mai avut în vedere și faptul administratorul firmei a recunoscut la momentul controlului lipsa documentelor de proveniență prin nota explicativă dată în fața comisarilor Gărzii Financiare și nu poate fi primită susținerea petentei în sensul că nota ar fi fost scrisă și semnată potrivit celor dictate de aceștia, întrucât nu a fost făcută nicio dovadă în acest sens. Mai mult, aceste aspecte nu au fost invocate de petentă de la început, în plângerea depusă la instanță.
La soluționarea prezentei plângeri instanța de fond a avut în vedere și faptul că, deși O.G. nr. 2/2001 nu prevede nicio dispoziție cu privire la forța probantă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, există o prezumție de legalitate și de realitate a actului având în vedere faptul că este vorba despre un act administrativ. În aceste condiții se prezumă că situația de fapt menționată în procesul verbal de constatare a contravenției este conformă realității, prezumție care poate fi răsturnată prin proba contrară.
Petenta nu a putut face dovada contrară celor reținute în procesul-verbal, sens în care, ținând cont de materialul probator administrat, instanța de fond a retinut ca aceasta se face vinovată de săvârșirea contravenției pentru care s-a aplicat sancțiunea.
În privința modului de individualizare a sancțiunii aplicate instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 conform cărora „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Prin procesul-verbal contestat s-a aplicat petentei o amendă în cuantum de 6.000, limitele prevăzute de textul de lege sancționator fiind pentru persoane juridice, amendă de la 6.000 lei la 20.000 lei.
Instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită, constând în lipsa documentelor de proveniență pentru o cantitate de 18 sticle de ulei si 95 kg ceapa uscata, nu prezintă un pericol social care să impună sancționarea cu o amendă în cuantum de 6.000 lei, ținând cont și de împrejurările în care a fost săvârșită, respectiv cu ocazia vânzării mărfurilor într-un târg săptămânal de produse agro-alimentare din mediul rural. Fără a minimaliza importanța activităților de combatere a evaziunii fiscale, instanța de fond a considerat că fapta ce face obiectul cauzei are o gravitate redusă comparativ cu amploarea acestui fenomen la nivelul relațiilor economice, iar amenda aplicată este disproporționată în raport de pericolul social concret al faptei, fiind suficientă aplicarea sancțiunii avertismentului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs G. F. – SECȚIA T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut în motivarea recursului că instanța de fond, deși a reținut că petenta nu a putut face dovada contrară celor susținute în procesul-verbal, a dispus totuși înlocuirea amenzii cu avertisment, în condițiile în care petenta contravenientă nu a prezentat organelor de control actele de proveniență a mărfurilor.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul menținerii procesului-verbal de contravenție sub aspectul amenzii aplicate.
Examinând cauza în raport de criticile formulate, Tribunalul constată recursul nefondat.
Din probele administrate în cauză a rezultat că la momentul controlului, reprezentanții petentei intimate efectuau acte de comerț în târgul agroalimentar din . aveau documente de proveniență pentru cantitatea de 18 sticle de ulei și 95 kg ceapă uscată.
A mai rezultat că, ulterior controlului, în instanță petenta a prezentat facturi de achiziție de la Metro Cash & Carry Romania în care se regăsesc și cantități de ulei cum tot așa a prezentat două borderouri de achiziție de la persoane fizice pentru legume, printre care și ceapă.
Potrivit deciziei nr. 1 din 18.02.2002 a C.S.J., în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, modificată prin O.G. nr. 126/29 august 1998, prezentarea ulterioară în fața instanței judecătorești a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite, în momentul constatării contravenției de astfel de documente, atrage anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea contravenientei de plata amenzii aplicate și restituirea mărfii confiscate.
Deși instanța de fond a reținut în considerente că aceste acte de proveniență nu fac dovada deplină a provenienței mărfurilor oferite spre vânzare, din rațiuni anume arătate în motivare, este evident că și acest aspect și faptul că o cantitate infim de mică făcea obiectul contravenției au determinat instanța de fond să reindividualizeze sancțiunea aplicată.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta,de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, astfel că pe baza cestor criterii de individualizare a amenzii, în mod corect prima instanță a dispus înlocuirea amenzii cu avertisment.
Intrucât nu sunt motive care să justifice o altă soluție decât cea adoptată de prima instanță, în conformitate cu art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta G. F. - SECȚIA T., cu sediul în T., ., județul T., împotriva sentinței civile nr. 1760/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimata petentă S.C. S. B. S.R.L., cu sediul în ., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. B. V. A. L. R.
R. A. V.
31.10.2013
Red.jud.EB
Tehnored.DS/ex. 2
05.11.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 649/2013. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 619/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
