Pretenţii. Decizia nr. 163/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 163/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 163/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 163
Ședința publică de la 27 Februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 748 din data de 13 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Măcin, în dosarul nr._, având ca obiect
„pretenții”, în contradictoriul cu intimata-pârâtă ASOCIAȚIA de P. Î., cu sediul în loc. Măcin, ., nr.1, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă prin consilier juridic S. L. M., care depune la dosar delegație nr. 2120/27.02.2013, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, timbrat; de asemenea, se învederează că intimata-pârâtă nu a depus la dosar întâmpinare, după care:
La interpelarea instanței, partea prezentă, prin reprezentat, având cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Recurenta-reclamantă prin consilier juridic S. L. M., având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii, urmând a se lua act de tranzacția părților în temeiul art. 271-273 cpd proc. civ.
De asemenea, solicită obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată aferente judecății în recurs, în cuantum de 384 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (fila21).
În susținere, reprezentantul recurentei-reclamante, arată în esență că, în mod greșit a reținut instanței de fond că, tranzacția încheiată între părți trebuia să îmbrace forma autentică, astfel, forma autentică nu este necesară deoarece tranzacția derivă dintr-un raport juridic și un contract comercial, iar în materie comercială este suficientă semnătura și parafa ambelor părți.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea introdusă a data de 12 octombrie 2012 și înregistrată la Judecătoria Măcin sub nr. 970, modificată, reclamanta S.C. „A.” S.A. T. a chemat in judecată pe pârâta Asociația de proprietari „Î.”, solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 10.045,81 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare pentru perioada octombrie 2011 - septembrie 2012, a sumei de 745,44 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente sumei datorate, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a avut relații contractuale cu pârâtul, efectuând pentru acesta servicii de apă/canalizare, servicii care nu au fost achitate, motiv pentru care au fost calculate majorări de întârziere.
La termenul din 06.12.2012, reclamanta a depus la dosar tranzacția încheiată cu pârâta, solicitând instanței să consfințească înțelegea printr-o hotărâre judecătorească definitivă (fără drept de apel), în temeiul art. 271-273 Cod procedură civilă.
Soluționând cauza, Judecătoria Măcin prin Sentința civilă nr. 748 din data de 13 decembrie 2012 a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată modificată formulată de reclamanta S.C. „A.” S.A. T..
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, raportând conținutul înțelegerii intervenite între părți la situația de fapt existentă în cauză, instanța a constatat că aceasta nu reprezintă o tranzacție în sensul pe care dispozițiile art. 271-274 Cod procedură civilă îl conferă acestui contract judiciar.
Astfel, instanța de fond a reținut că părțile au încheiat o convenție, prin care s-a stipulat eșalonarea creanței debitoarei în sumă de 10.791,25 lei, în 5 tranșe egale lunare în cuantum de 2.158,25 lei fiecare și că acestea au solicitat instanței să ia act de această tranzacție și să pronunțe o hotărâre de expedient, în acord cu dispozițiile art. 271-273 Cod proc. civilă.
A arătat judecătorul primei instanțe că din interpretarea dispozițiilor art. 1704 – 1717 Cod civil, tranzacția a fost definită în doctrină ca fiind un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ și consensual prin care părțile termină un proces început sau preîntâmpină un proces pe cale să se nască prin concesii reciproce, constând în renunțări reciproce la pretenții sau presații noi săvârșite ori promise de o parte în schimbul renunțării de către cealaltă parte la dreptul litigios care este litigios ori neîndoielnic.
Prin urmare, a arătat instanța că pentru validitatea tranzacției este necesar alături de alte condiții, existența în cuprinsul tranzacției a unor „concesii reciproce”, iar această sintagmă trebuie înțeleasă în sensul că fiecare dintre părțile litigante trebuie să renunțe în momentul tranzacției cel puțin la unul din drepturile actuale pe care le-ar putea invoca în viitor împotriva celorlalte părți cocontractante.
Cu alte cuvinte, în materie contractuală, tranzacția nu înseamnă numai recunoașterea (reciprocă) a obligațiilor contractuale pe care părțile și le-au asumat prin încheierea unei convenții, ci și renunțarea la posibilitatea de a valorifica ulterior drepturile corelative acestor obligații.
A mai arătat instanța de fond că, în cazul unui proces deja început, rezultatul tranzacției nu trebuie să se confunde cu petitul cererii de chemare în judecată (deoarece o astfel de manifestare de voință echivalează în ceea ce-l privește pe pârât cu o recunoaștere a pretențiilor reclamantului), ci trebuie să reprezinte numai una dintre modalitățile ipotetice în care instanța învestită ar putea dezlega chestiunea litigioasă dedusă judecății.
În cauza dedusă judecății, s-a reținut de către prima instanță că prin încheierea tranzacției depusă la dosarul cauzei părțile au arătat faptul că sunt de acord cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să consfințească înțelegea intervenită între părți privind eșalonarea creanței debitoarei, din analiza acordului de voință, instanța constatând faptul că în ceea ce-i privește pe reclamați aceștia ar obține în urma tranzacției astfel încheiate exact ceea ce au solicitat prin cererea de chemare în judecată (fără a renunța expres la vreunul din drepturile care izvorăsc din contractul încheiat).
În ceea ce o privește pe pârâtă, instanța a reținut că prin înscrisul denumit „tranzacție” aceasta nu face altceva decât să-și recunoască obligația asumată și implicit dreptul recunoscut de lege reclamantei constând în posibilitatea de a solicita în instanță plata creanței.
A considerat instanța de fond că această manifestare reciprocă de voință echivalează în ceea ce o privește pe reclamantă cu o reiterare a susținerilor din cererea introductivă, iar în ceea ce o privește pe pârâtă cu o veritabilă achiesare la pretențiile reclamantei (recunoaștere a pretențiilor acesteia), fără ca această recunoaștere să aibă ca echivalent o recunoaștere, renunțare sau prestație nouă a reclamantei.
Prima instanța a constatat că înțelegerea dintre părți a fost depusă la dosar, în lipsa părților, deși din coroborarea prevederilor art. 272 Cod proc. civilă cu cele ale art. 271 Cod proc. civilă, reiese că părțile trebuie să se înfățișeze pentru a solicita o hotărâre de expedient.
A arătat judecătorul primei instanțe că atunci când tranzacția este consemnată într-un înscris sub semnătură privată, numai înfățișarea tuturor părților înaintea unui judecător fie personal, fie prin mandatar cu procură specială pentru aplicarea ori recunoașterea semnăturii conferă acesteia garanția autenticității necesară producerii efectelor unui atare act de dispoziție, iar lipsa uneia/unora din părți ar putea fi acceptată numai în condițiile în care tranzacția a fost încheiată în fața unui notar public.
Împotriva acestei sentințe în termen legal, a formulat recurs reclamanta S.C. „A.” S.A. T. criticând sentința sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Arată recurenta că la data de 13.12.2012, când a fost pronunțată hotărârea atacată, dispozițiile art. 1707-1717 din fostul cod civil de la 1865 nu mai erau aplicabile deoarece noul Cod civil - Legea nr. 387/2009 intrase în vigoare la data de 1.10.2011, prezenta cauza fiind înregistrată la prima instanță în data de 12.10.2012.
Susține recurenta-reclamantă că la termenul din data de 06.12.2012, când a fost invocată tranzacția părților, cu atât mai mult nu mai erau aplicabile dispozițiile invocate de prima instanță, fiind eronată susținerea acesteia că încheierea unei tranzacții atrage implicit renunțarea la judecată, cât timp părțile nu au înțeles să exprime expres o asemenea voință, în cuprinsul tranzacției încheiate în cauză și susține recurenta reclamantă nu se află în situația unei renunțări la vreun drept la acțiune sau de altă natură.
Consideră recurenta reclamantă că nu este necesară prezența părților personal sau prin reprezentant deoarece, se află în situația unei tranzacții între persoane juridice, care a fost semnată și parafată de ambele persoane juridice prin reprezentanții lor legali și, de asemenea, nu este necesară încheierea acestei tranzacții în formă autentică deoarece ea derivă dintr-un raport juridic și un contract comercial, or, în materie comercială este suficientă semnătura și parafa ambelor părți.
Susține în continuare recurenta reclamantă că în cauză este vorba despre o greșită aplicare a legii și a unei greșite interpretări a actelor deduse judecății, instanța pronunțându-se pe motive străine de natura pricinii, aspecte care se circumscriu motivelor de modificare prevăzute de art. 304 punctele 7, 8 și 9 Cod pr. civilă, raportat la art. 3041 Cod pr. civilă.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului, casarea sau modificarea sentinței recurată în sensul admiterii acțiunii, urmând a se lua act de tranzacția părților în temeiul art. 271-273 din Codul de pr. civilă cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor ocazionate de recurs.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate în recurs, a probatoriului administrat, cât și din oficiu, Tribunalul constată că recursul este fondat,
Potrivit art. 271 al. 1 Cod pr. civilă părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea hotărâre care să consfințească învoiala lor.
Potrivit art. 272 al. 1 Cod pr. civilă învoiala părților va fi înfățișată în scris, ceea ce implică semnarea tranzacției judiciare prealabile prezentării în instanță, în caz contrar nefiind vorba despre o învoială.
Raportând aceste din urmă prevederi la cele ale art. 271 al. 1 Cod pr. civilă, rezultă că nu este obligatoriu prezența ambelor părți în fața instanței pentru a înfățișa învoiala semnată expres și nici implicit o astfel de obligație procesuală. Numai nereguli evidente legate de semnarea tranzacției ori necesitatea unor lămuriri sau punerea în discuție a conținutului tranzacției pot face necesară prezența în fața instanței a ambelor părți, ceea ce în speță nu este cazul.
Pentru a lua act de tranzacție, instanța nu trebuie să cenzureze voința părților de a stinge, chiar prin concesii, sau fără concesii reciproce, într-un anume mod, litigiul dintre ele, dar este datoare să verifice dacă tranzacția, așa cum este întocmită, exprimă voința părților și pune într-adevăr, capăt litigiului, fiind susceptibilă de a fi pusă în executare.
În speță, părțile, s-au învoit să stingă litigiul prin tranzacția depusă la dosar, iar în opinia instanței de control judiciar sunt îndeplinite cerințele pentru a se pronunța o hotărâre de expedient, în sensul că părțile au capacitatea de a face acte de dispoziție, actul este expresia liberei voințe, iar prin încheierea tranzacției nu s-a urmărit, sub forma unui proces simulat, realizarea de scopuri ilicite.
Față de aceste considerente, urmează a se admite recursul și a modifica în totalitatea sentința atacată în sensul că în temeiul art. 271 Cod proc. civiă va lua act de tranzacția părților cu următorul conținut:
„Subscrisa S.C. A. S.A. T., cu sediul în Municipiul T., ., înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul T., sub nr. J_, CUI_ atribut fiscal RO, prin reprezentantul său legal Ing. I. C.– Director General, reclamant în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Măcin în calitate de reclamantă-creditoare,
și
Asociația de Proprietari Î., cu sediul în loc. Măcin, . nr. 1, ., reprezentată prin Președinte, P. A., în calitate de pârâta-debitoare.
În vederea încheierii acestui proces, a intervenit prezentul contract de tranzacție, cu respectarea următoarelor clauze:
-am convenit prin concesii reciproce să stingem litigiul comercial dintre noi în dosarul nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Măcin și care are ca obiect obligarea debitoarei Asociația de Proprietari Î. la plata sumei totale de_,25 lei, reprezentând c-val furnizare servicii/prestare servicii de alimentare cu apă și canalizare.
-astfel, subscrisa S.C. „A.” S.A. T., în calitate de reclamantă-creditoare este de acord să eșaloneze creanța debitoarei Asociația de Proprietari Î., în sumă de 10.791,25 lei, în următoarele 5 tranșe egale lunare:
Nr. Crt. | Data scadenței | Suma LEI RON | Observații |
1. | 30.11.2012 | 2158,25 | |
2. | 31.12.2012 | 2158,25 | |
3. | 31.01.2013 | 2158,25 | |
4. | 29.02.2013 | 2158,25 | |
5. | 31.03.2013 | 2158,25 | |
TOTAL | _,25 |
Această înțelegere scrisă, neviciată, reprezintă voința liberă a părților, act pe care îl depun la instanța de judecată cu rugămintea de a fi consfințit printr-o hotărâre judecătorească definitivă (fără drept de apel ), în temeiul art. 271-273 Cod procedură civilă.
Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de 3 exemplare, din care câte unul pentru fiecare parte și unul pentru instanța de judecată.”
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. T., cu sediul în municipiul T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 748 din data de 13 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Măcin, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriul cu intimata-pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI Î., cu sediul în orașul Măcin, ., nr.1, ..
Modifică în totalitatea sentința atacată în sensul că în temeiul art. 271 Cod procedură civilă
Ia act de tranzacția părților cu următorul conținut:
„Subscrisa S.C. A. S.A. T., cu sediul în Municipiul T., ., înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul T., sub nr. J_, CUI_ atribut fiscal RO, prin reprezentantul său legal Ing. I. C. – Director General, reclamant în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Măcin în calitate de reclamantă-creditoare,
și
Asociația de Proprietari Î., cu sediul în loc. Măcin, . nr.1, ., ., reprezentată prin Președinte, P. A., în calitate de pârâta-debitoare.
În vederea încheierii acestui proces, a intervenit prezentul contract de tranzacție, cu respectarea următoarelor clauze:
-am convenit prin concesii reciproce să stingem litigiul comercial dintre noi în dosarul nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Măcin și care are ca obiect obligarea debitoarei Asociația de Proprietari Î. la plata sumei totale de_,25 lei, reprezentând c-val furnizare servicii/prestare servicii de alimentare cu apă și canalizare.
-astfel, subscrisa S.C. A. S.A. T., în calitate de reclamantă-creditoare este de acord să eșaloneze creanța debitoarei Asociația de Proprietari Î., în sumă de_,25 lei, în următoarele 5 tranșe egale lunare:
Nr. Crt. | Data scadenței | Suma LEI RON | Observații |
1. | 30.11.2012 | 2158,25 | |
2. | 31.12.2012 | 2158,25 | |
3. | 31.01.2013 | 2158,25 | |
4. | 29.02.2013 | 2158,25 | |
5. | 31.03.2013 | 2158,25 | |
TOTAL | _,25 |
Această înțelegere scrisă, neviciată, reprezintă voința liberă a părților, act pe care îl depun la instanța de judecată cu rugămintea de a fi consfințit printr-o hotărâre judecătorească definitivă (fără drept de apel ), în temeiul art. 271-273 Cod procedură civilă.
Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de 3 exemplare, din care câte unul pentru fiecare parte și unul pentru instanța de judecată.”
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2013.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. A. V. Ș. R. L. D. P.
GREFIER,
D. B.
Jud. fond. FMI.
Redactat jud. Ș.R./21.03.2013
Tehnoredactat gref. G.R./11.04.2013/2 ex
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1655/2013. Tribunalul TULCEA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
