Uzucapiune. Decizia nr. 107/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 107/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 107/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 107/2013
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenții pârâți M. T. P. P., P. M. T. și C. L. T., toți cu sediul în T., ., jud.T., împotriva sentinței civile nr.2474/10.09.2012 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimații reclamanți A. S. și A. M., ambii cu domiciliul în T., ., jud.T., având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 13 februarie 2013, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față,
P. cererea adresată Judecătoriei T. și înregistrată sub nr._ din data de 28.11.2011, reclamanții A. S. și A. M., au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții M. T., P. M. T. și C. L. T., ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 250 m.p. situat în T., . B iar prin efectul accesiunii imobiliare au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției edificate pe teren.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat în esență, că autorii lor, au exercitat o posesie utilă asupra terenului începând cu anul 1943, teren pe care fără autorizație de construcție și-au edificat o locuință. Ulterior decesului acestora, ei, în calitate de moștenitori au continuat să folosească imobilul în aceleași condiții.
S-au atașat cererii înscrisuri iar în drept s-au invocat dispozițiile art. 1860 - 1890 Cod civ.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând în esență că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru dobândirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu ca efect al uzucapiunii.
P. Sentința civilă nr. 2474 din 10 septembrie 2012, Judecătoria T. a admis cererea formulată reclamanții A. S., și A. M., cu domiciliul în T., ., jud. T. în contradictoriu cu pârâții M. T., prin P., P. M. T. și C. L. T., cu sediul în T., ., jud. T..
A constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în T., . B, jud. T. compus din tren în suprafață de 226,31 m.p. și construcții.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății unui bun imobil, ca efect al posesiei utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege. Art. 1890 cod civil prevede ca regulă specială, dobândirea dreptului de proprietate prin simpla exercitare a posesiei utile timp de 30 de ani, fără ca persoana care posedă să fie ținută a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua credință. Din norma legală invocată, rezultă că singurele condiții necesare și suficiente pentru a uzucapa sunt exercitarea unei posesii utile timp de 30 de ani, fie aceasta chiar și de rea credință și fără vreun titlu.
Pentru a fi utilă posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Probele administrate în cauză au dovedit ca numiții A. Adie și Azis Sefchi au stăpânit un teren în suprafață de 250 m.p. situat în T., . B, teren pe care și-au edificat o locuință. După decesul acestora posesia asupra imobilului a fost exercitată de către moștenitorii lor, respectiv reclamanții din prezenta cauză
Situația de fapt susținută de reclamanți și confirmată de martorii B. T. și S. M., care au relatat că toți cei care au deținut terenul l-au stăpânit sub nume de proprietari, pașnic și netulburați, a fost dovedită și cu înscrisurile existente la dosarul cauzei din care a rezultat că, pentru imobilul în litigiu, autorii reclamanților au achitat taxe și impozite încă din anul 1962.
Impotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs municipiul T., prin P., Primăaria M. T. și C. L. al M. T., criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
In motivare, s-a arătat că solicitarea constatării dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză este nefondată, fiind întemeiată pe un fapt ilicit al reclamanților, respectiv construirea fără autorizație de construcție fiind o detenție precară care nu poate conduce la constituirea unui drept de proprietate, prin intermediul instanței de judecată.
In consecință, s-a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii și, pe fond, respingerea acțiunii reclamanților.
Intimații-reclamanți A. S. și A. M. au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a susținut prin întâmpinare că, intimații au locuit în imobilul în litigiu dinainte de revoluție și până în prezent, inițial cu autorii acestora și apoi singuri, și au edificat pe acest teren o construcție în suprafață de 18,35 m.p.
P. probele administrate în cauză, intimații au susținut că au stăpânit imobilul în mod continuu, sub nume de proprietar și fără a fi deranjați în exercitarea acestor prerogative, în calitate de moștenitori ai defuncților Azis Sefchi și A. Adie, continuând să stăpânească imobilul și după moartea acestora, având loc o joncțiune a posesiilor, și că sunt îndeplinite în cauză și condițiile referitoare la accesiunea imobiliară artrificială reglementată de art. 492 Cod civil.
In ceea ce privește susținerile recurentei, s-a arătat că terenul poate fi asimilat categoriei de bunuri fără stăpân, care apartin domeniului public, respectiv domeniului privat al unității administrativ-teritoriale cărora li se aplică regimul juridic de drept comun, putând fi uzucapate sau prescrise achizitiv.
In consecință, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința civilă atacată în raport de motivele de critică formulate, tribunalul consideră recursul ca nefondat.
Așa cum în mod corect s-a reținut de către prima instanță în cauză, reclamanții au dovedit prin probele administrate exercitarea unei posesii utile asupra terenului în suprafață de 250 m.p. situat în T., . B, teren pe care și-au edificat o locuință.
Din declarațiile martorilor audiati în cauză a rezultat că reclamanții au stăpânit sub nume de proprietar în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, și în mod public suprafața de teren în cauză, pentru care au fost achitate taxe si impozite la bugetul local începând cu anul 1962.
Inițial, posesia asupra imobilului a fost exercitată de către părinții reclamanților, A. Adie și Azis Sefchi, iar după decesul acestora a intervenit joncțiunea posesiei prin continuarea exercitării acesteia de către moștenitorii A. S. și A. M., reclamanți în cauză.
Totodată, reclamanții au dobândit ca efect al accesiunii imobiliare și dreptul de proprietate asupra construcției edificate pe teren, fiind îndeplinite în cauză cerintele art. 1846 – 1847 și art. 1890 Cod civil.
Cum în recurs nu au fost administrate alte probe cu înscrisuri, prin care să se demonstreze o altă situație de fapt, și nefiind identificate alte cauze de modificare sau casare a hotărârii, în temeiul art. 312 alin. 1 și 2 Cod proc. civ. se va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenții-pârâți M. T., prin P., P. M. T. și C. L. T., toți cu sediul în T., ., jud. T., împotriva Sentinței civile nr. 2474/10.09.2012 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. S. și A. M., ambii cu domiciliul în T., ., județul T., având ca obiect uzucapiune, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Obligă recurenții la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimații A. S. și A. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
V. A. C. B. L. R.
E. B.
26.03.2013
Red.jud.VA
Tehnored. DS/Ex. 2
27.03.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 112/2013. Tribunalul TULCEA | Legea 10/2001. Sentința nr. 1655/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
