Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 668/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 668/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 18-10-2012 în dosarul nr. 668/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.668
Ședința publică din data de 18 octombrie 2012
Președinte: I. A.
Judecători: D. N.
E. N.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de către recurenta – parata .., cu sediul în Tulcea, . B, județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2670 din 25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială, în contradictoriu cu intimata-reclamanta S.C. P. D. I. S.R.L., cu sediul în Bucuresti, .. 132, ., camera 3, sector 3 si sediul ales in Bucuresti, ..5, ., .-46, sector 3.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat av. Ș. L. in calitate de aparator al recurentei-parata in baza imputernicirii avocatiale existente la dosar, lipsa fiind reprezentantul intimatei-reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. Cod proc. civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si legal timbrat, după care,
Aparatorul recurentei-parata depune la dosar, in copie, cererea de chemare in judecata ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecatoriei Tulcea si intampinarea formulata in cauza.
Față de declaratia aparatorului recurentei-parata ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in vederea completarii cercetarii judecatoresti, instanta constata ca dosarul se afla in stare de judecata, in temeiul art.150 C.pr.civ. declara inchise dezbaterile si acorda cuvantul in recurs.
Aparatorul recurentei-parata, avand cuvantul in recurs, solicita admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea in tot a hotararii recurate in sensul respingerii cererii de ordonanță președințială, instanta de fond neanalizand conditiile de adminisibilitate a cererii. Invedereaza instantei ca numai daca s-ar avea in vedere motivarea paratei se poate observa ca nu se poate admite actiunea pe calea ordonanței președințiale, conditiile de admisibilitate trebuind a fi gasite la data introducerii cererii si nu ulterior. Mentioneaza ca in anul 2008 prin H.C.J. nr.100 pentru modificarea H.C.J. nr.57/2001 toate activele au fost inventariate, iar digurile si canalele drenoare aferente Amenajarii Piscicole C. V., pe care reclamanta pretinde ca le detine in proprietate, au trecut in domeniul public al județului Tulcea.
Mai arata ca a depus in recurs, copii de pe facturile fiscale de achizitionare a bunurilor, diguri, canale, care nu sunt productive. Precizeaza ca trebuie indeplinite cumulativ conditiile de admisibilitate si solicita obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ din 17.04.2012, reclamanta S.C. P. D. I. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta .., emiterea unei ordonanțe președințiale prin care să se dispună obligarea pârâtei să îi permită accesul la bunurile situate în Amenajarea Piscicolă C.-V., respectiv aferente fermelor Hreblea I și II și a stațiilor de pompare cu numerele 1-12, menționate ca fiind cumpărate de către reclamantă, în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 505/18.03.2005, 509/18.03.2005, 520/18.03.2005, 521/18.03.2005, 522/18.03.2005 încheiate cu S.C. Piscicola S.A. C.-V., în calitate de vânzătoare, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea, având ca obiect servitute de trecere.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat, în esență, că deține calitatea de proprietară a bunurilor situate în Amenajarea Piscicolă C. V., respectiv aferente fermelor Hreblea I și II și a stațiilor de pompare cu numerele 1-12, menționate ca fiind cumpărate de către reclamantă, în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 505/18.03.2005, 509/18.03.2005, 520/18.03.2005, 521/18.03.2005, 522/18.03.2005 încheiate cu S.C. Piscicola S.A. C.-V., în calitate de vânzătoare.
A mai învederat reclamanta în baza sentinței civile nr. 1982/2.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea a fost evacuată din spațiile pârâtei situate în Amenajarea Piscicolă C. V., care se interpun pe calea de acces către digurile care aparțin reclamantei, solicitând pe cale separată instituirea unei servituți de trecere asupra fondului dominant aparținând pârâtei.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea, prin Sentința civilă nr. 2760 din 25 septembrie 2012, a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să permită accesul reclamantei S.C. P. D. I. S.R.L. la bunurile situate în Amenajarea Piscicolă C.-V., respectiv aferente fermelor Hreblea I și II și a stațiilor de pompare cu numerele 1-12, menționate ca fiind cumpărate de către reclamantă, în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 505/18.03.2005, 509/18.03.2005, 520/18.03.2005, 521/18.03.2005, 522/18.03.2005 încheiate cu S.C. Piscicola S.A. C.-V., în calitate de vânzătoare, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea, având ca obiect servitute de trecere.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a susținut că deținea calitatea de proprietară asupra bunurilor situate în Amenajarea Piscicolă C.-V., respectiv aferente fermelor Hreblea I și II și a stațiilor de pompare cu numerele 1 - 12, ce a constituit obiectul contractelor de vânzare-cumpărare nr. 505/18.03.2005, 509/18.03.2005, 520/18.03.2005, 521/18.03.2005, 522/18.03.2005 încheiate cu S.C. Piscicola S.A. C.-V., în calitate de vânzătoare.
Pe rolul Judecătoriei Tulcea a fost înregistrat dosarul nr._, având ca obiect instituirea unei servituți de trecere, între aceleași părți.
A mai reținut prima instanță că, în speță, sunt incidente prevederile art. 581 Cod procedură civilă, care atribuie instanței competența de a ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, normă juridică din care decurg condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale: urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.
Raportat la prima cerință, instanța de fond a apreciat că urgența era justificată de necesitatea protejării dreptului real de proprietate pretins de reclamantă, atins în substanța sa, prin îngrădirea prerogativei exercitării folosinței bunului.
Ca atare, urgența ordonanței președințiale rezida din principiul constituțional al inviolabilității proprietății private, consacrat de art. 44 din Constituția României și art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fără ca reclamanta să fie ținută să facă dovada efectivă a prejudiciului cauzat de lipsa de folosință a bunului, pentru că s-ar încălca caracterul absolut și exclusiv al dreptului real de proprietate reclamat.
Prin urmare, obligarea reclamantei care se pretinde proprietară să justifice, în probatoriul ordonanței președințiale, motivele pentru care solicita să i se permită, provizoriu, accesul la propriile sale bunuri, ar fi constituit o ingerință nepermisă adusă dreptului de acces la justiție, în conținutul său autonom garantat de art. 6 alin. 1 civil din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu referire la art. 1 Protocolul 1 adițional.
Mai mult decât atât, din datele speței a rezultat, dincolo de orice dubiu rezonabil, că din luna aprilie 2012 reclamanta a încercat exercitarea atributului posesiei asupra bunurilor mai sus menționate, solicitând delegarea unui executor judecătoresc care să constate faptul că pârâta îi împiedica folosința acestora, sens în care a introdus pe rolul Judecătoriei Tulcea o cerere de asigurare dovezi, ce a constituit obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Tulcea, pe fond fiind pronunțată o soluție de admitere, modificată în tot prin decizia civilă nr. 371/2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea.
Or, din luna aprilie 2012 până la data pronunțării hotărârii judecătorești de către prima instanță s-au scurs aproape 6 luni de zile, perioadă în care reclamanta nu și-a putut exercita atributul folosinței bunurilor care îi aparțineau în baza titlurilor translative de proprietate mai sus menționate, existând pericolul iminent ca această situație de fapt să continue până la soluționarea dosarului nr._ înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea, în detrimentul dreptului de proprietate pretins de reclamantă asupra bunurilor imobile.
S-a mai reținut că este lipsită de relevanță juridică în prezentul litigiu pasivitatea reclamantei în perioada 2007 – aprilie 2012, anterioară momentului la care aceasta a decis exercitarea efectivă a prerogativelor dreptului real de proprietate, importanță având situația de fapt existentă, din care a reieșit că reclamanta încearcă fără succes, de jumătate de an, să redobândească posesia bunurilor.
Cerința caracterului vremelnic al ordonanței președințiale era dovedit, fără echivoc, de valabilitatea acestei măsuri de permitere a accesului la bunuri până la soluționarea cauzei nr._ înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, având ca obiect servitute de trecere.
Condiția neprejudecării fondului a rezultat din toate considerațiile mai sus expuse, în raport de care se putea observa că instanța de fond a examinat doar aparența dreptului pretins, fără a se pronunța asupra fondului litigiului, ce a constituit obiectul dosarului mai sus arătat.
Impotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâta .., cu sediul în municipiul Tulcea, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 3041) Cod proc. civ., susținând în esență că prima instanță a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 581 Cod proc. civ., în speță nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege, respectiv urgența, caracterul vremelnic al nașterii și necercetarea fondului, ci numai aparența sa.
Tribunalul reține că recursul este întemeiat.
Potrivit art. 581 alin. 1 Cod proc. civ., instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din conținutul dispozițiilor art. 581 Cod proc. civ., decurg următoarele condiții pentru admisibilitatea ordonanței președințiale: urgența, caracterul vremelnic al măsurii și necercetarea fondului, ci numai aparența sa.
In speță, cererea de ordonanță președințială nu întrunește aceste condiții.
Referitor la urgență, reclamanta a arătat prin cererea de chemare în judecată că de mai mult de 4 ani nu-și poate folosi bunurile pentru că recurenta le ocupă abuziv și se deteriorează pe zi ce trece, și în plus, are o situație economică precară, determinată și de această situație, respectiv de faptul că nu-și poate folosi bunurile.
In speță, împrejurarea că reclamanta a rămas în pasivitate și nu a manifestat diligență pentru conservarea bunurilor pe care pretinde că le deține în proprietate, nu justifică urgența măsurii dispuse pe calea ordonanței președințiale .
Pe de altă parte, reclamanta nu a dovedit în speță paguba iminentă pe care ar suferi-o urmare neluării măsurii pe cale de ordonanță președințială.
Din contractele de vânzare-cumpărare depuse de reclamanta intimată la dosarul cauzei și facturile fiscale care însoțesc contractele de vânzare-cumpărare rezultă că aceasta este proprietară pe diguri, canale și alte suprafețe neproductive, care sunt distincte de bunurile mobile și imobile deținute în proprietate de recurentă.
Recurenta nu a dovedit în ce fel ar fi prejudiciată iremediabil dacă cererea de ordonanță președințială nu este admisă.
Pe de altă parte, deși aparent, reclamanta este proprietară pe digurile care împrejmuiesc suprafețele productive ale amenajării, recurenta deține în proprietate drumurile interioare construite pe aceste diguri, în timp ce terenul de sub diguri aparține domeniului public al județului Tulcea și este concesionat societății recurente, conform contractelor de concesiune nr. 10/2004, nr. 49/2001 și nr. 09/2004.
Referitor la aparența dreptului și neprejudicierea fondului, instanța constată că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 118/2000 și facturile fiscale nr._ din 16 octombrie 1999, și nr._, S.C. PISCICOLA S.A. C. V. i-a vândut recurentei mijloacele fixe Stația nr. 8 și Fabrica de gheață, situate în localitatea C. V..
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4263 din 12 octombrie 2003 și nr._ din 1 decembrie 2003, S.C. PISCICOLA S.A. C.-V., prin lichidator judiciar CONTINVEST S.R.L. i-a vândut recurentei acțiunile (arătate în cuprinsul facturilor) aferente Amenajărilor Piscicole Hreblea I și Hreblea II.
Din conținutul acestor acte rezultă aparent că, activele reclamantei intimate adjudecate la licitațiile organizate la data de 1803.2005 de lichidatorul judiciar CONTINVEST S.R.L. pentru valorificarea averii debitoarei sunt altele decât cele deținute de recurentă.
Se mai constată că, prin H.C.J. nr. 100/5/19 decembrie 2008 pentru modificarea H.C.J. Nr. 57/05.07.2001 privind aprobarea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al județului Tulcea, digurile și canalele drenoare aferente Amenajării Piscicole C. V. (C. I), pe care reclamanta pretinde că le deține în proprietate, au fost inventariate și incluse în domeniul public al județului Tulcea – pozițiile 99 și 100 în lista de inventar.
In aceste condiții, aparența dreptului este în favoarea recurentei.
Cum dreptul de proprietate pretins de reclamantă implică verificări și o judecată de fond care nu pot fi realizate în procedură sumară a ordonanței președințiale și cum, în cauză, condițiile speciale de admisibilitate a ordonanței președințiale nu sunt întrunite cumulativ, în mod greșit prima instanță a admis cererea reclamantei intimate.
Pe cale de consecință, recursul a fost admis și a fost modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii ca nefondată.
Intimata a fost obligată la plata sumei de 5 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de către recurenta-pârâtă .., cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2670 din 25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială, în contradictoriu cu intimata-reclamanta S.C. P. D. I. S.R.L., cu sediul în Bucuresti, .. 132, ., camera 3, sector 3 și sediul ales în Bucuresti, .. 5, ., . - 46, sector 3.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge cererea ca nefondată
Obligă intimata la plata sumei de 5 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
I. A. D. N. P. L.
E. N.
18.11.2012
Red.jud.EN
Tehnored. DS/ex. 2
23.11.2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 676/2012. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 648/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
