Plângere contravenţională. Decizia nr. 698/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 698/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-10-2012 în dosarul nr. 698/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 698
Ședința publică de la 24 Octombrie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-intimată DIRECȚIA G. a FINANȚELOR P. T., cu sediul în mun. T., . bis, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 477 din data de 11 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimata-petentă .., cu sediul în com. Greci, .. 19, jud. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar; intimata-petentă nu a depus la dosar întâmpinarea; recurenta-intimată a solicitat judecata cauzei în lipsă, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin sub nr._, petenta S.C. „F.” S.R.L. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 12.03.2012 de către intimata Direcția G. a Finanțelor P. T., prin care a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 219 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 92/2003.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că agentul constatator nu avea un ordin de serviciu pentru realizarea unui astfel de control și nu s-a deplasat la sediul petentei, din procesul-verbal lipsind elemente esențiale, respectiv data, ora și locul săvârșirii faptei, la aceste rubrici agentul constatator făcând alte mențiuni decât cele prevăzute la art.16 din O.G. nr. 2/2001.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că de la data înființării societății, respectiv 02.06.2011 și până la data întocmirii procesului-verbal, petenta nu a dobândit nici un fel de bunuri sau venituri supuse impozitării, situație față de care nu avea obligația declarării acestora și întrucât nu a avut nici un fel de activitate și nici un angajat societatea nu datora nici alte sume cu titlu de contribuție.
În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul, având în vedere că sancțiunea aplicată este mult prea mate în raport cu gravitatea faptei și situația economică a petentei.
Plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile. O.G. nr. 2/2001.
În susținerea plângerii au fost anexate în copie procesul-verbal contestat, certificat de înregistrare, deciziile asociatului unic, certificat constatator, încheiere O.R.C.
Intimata Direcția G. a Finanțelor P. T. a depus întâmpinare și a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, motivat de faptul că petentei i-au fost comunicate notificările privind nedepunerea în termen a declarațiilor de impozite taxe și contribuții, iar în urma verificării dosarului fiscal pe anul 2011, organul constatator a procedat la întocmirea procesului-verbal.
În dovedirea susținerilor s-a anexat întâmpinării documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat.
Pentru soluționarea cauzei, instanța a avut în vedere înscrisurilor existente la dosarul cauzei. De asemenea având în vedere dispozițiile art. 33 din O.G. nr. 2/2001, instanța a dispus audierea martorului asistent la încheierea procesului-verbal – Anuți M..
Prin sentința civilă nr. 477 din 11.07.2012 a Judecătoriei Măcin, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentă și înlocuită sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 12.03.2012 de către intimata Direcția G. a Finanțelor P. T., petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 219 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 92/2003.
S-a mai reținut în sarcina petentei faptul că, în urma verificării dosarului fiscal, s-a constat că agentul economic nu a depus declarațiile fiscale pe anul 2011, respectiv declarațiile fiscale 112 pentru lunile iunie-decembrie din anul 2011 și luna ianuarie 2012.
A arătat judecătorul primei instanțe că, în conformitate cu dispozițiilor normative incidente în cauză, respectiv art. 219 alin (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, constituie contravenții următoarele fapte: neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume, precum și orice informații în legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile și veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora, iar în conformitate cu alin (2) lit. d) al aceluiași articol contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru persoanele fizice, și cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. a), b), g) - m);
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care a trecut la analiza susținerilor petentei privind nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Analizând motivele de nelegalitate invocate de petentă, instanța a apreciat că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele care succed:
Astfel, în ceea ce privește descrierea faptei, instanța a reținut că întocmirea procesului-verbal contestat s-a realizat cu indicarea tuturor elementelor prevăzute la art. 16 din O.G. nr. 2/2001, arătându-se toate împrejurările necesare verificării de către instanță a temeiniciei sancționării petentei. Procesul-verbal cuprinde data și locul constatării faptei contravenționale, fiind încheiat în urma verificării dosarului fiscal al petentei, verificare ce a avut loc la sediul A.F.P. Măcin (aspect confirmat și de către martorul asistent Anuți M.).
În ceea ce privește ordinul de serviciu al agentului constatator, instanța a reținut că acesta nu a fost întocmit pentru realizarea verificării petentei din 12.03.2012, deoarece atribuțiile de verificare și identificare a contribuabililor care nu și-au îndeplinit obligațiile declarative, precum și cele de aplicare a sancțiunilor contravenționale privind nerespectarea regimului depunerii declarațiilor fiscale sunt prevăzute în fișa postului agentului constatator..
A arătat judecătorul primei instanțe că mențiunile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 trebuie cuprinse în procesul-verbal sub sancțiunea nulității relative, astfel că acestea pot atrage nulitatea procesului-verbal numai dacă au cauzat petentului-contravenient o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului respectiv, instanța reținând că în același sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 22/2007, pronunțată în cadrul recursului în interesul legii.
Instanța de fond a apreciat că din mențiunile procesului-verbal nu rezultă nici un element care să conducă la anularea procesului-verbal sub aspectul legalității sale.
Analizând motivele de netemeinicie invocate în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța a considerat că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Astfel, organele de control ale intimatei au constatat că, deși societatea este înregistrată din anul 2011 ca plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, impozit pe veniturile din salarii și contribuții începând cu luna iunie 2011, nu a depus declarațiile fiscale 112 pentru lunile iunie-decembrie din anul 2011 și luna ianuarie 2012 (aspect de altfel necontestat de către petentă).
A considerat instanța de fond că împrejurarea că societatea nu a desfășurat nicio activitate și nu a avut nici un angajat nu are relevanță, atât timp cât Legea nr. 571/2003 și normele de aplicare (H.G. nr. 44/2004) nu condiționează depunerea acestor declarații de aceste aspecte.
Pentru aceste motive, prima instanță a constatat că fapta reținută în sarcina petentei întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat.
Analizând proporționalitatea sancțiunii aplicate, prin raportare la faptele săvârșite, instanța de fond a reținut în raport de criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, și având în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite prin prisma împrejurărilor în care fapta a fost săvârșită (lipsa intenției și implicit lipsa unui anume scop) și urmarea produsă (lipsa unui prejudiciu efectiv), că împrejurările concrete de săvârșire a faptei imprimă acesteia un grad de pericol social redus, cu atât mai mult cu cât activitatea societății a fost suspendată până la 01.05.2015 (rezoluția O.R.C. aflată la fila 51).
În raport de aceste aspecte, având în vedere dispozițiile coroborate ale art. 34 și 38 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, care permit instanței sa aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului, prima instanța a apreciat că scopul stabilirii și sancționării răspunderii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 și art. 5 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 2/2001.
Împotriva acestei sentințe organul constatator D.G.F.P. T. a formulat recurs.
În motivarea recursului, s-a arătat că organele de control ale D.G.F.P. T., A.F.P. Măcin au constatat că societatea, deși în anul 2011 este înregistrată, potrivit situației vectorului fiscal ca plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, impozit pe veniturile din salarii și contribuții începând cu luna iunie 2011, nu a depus declarațiile fiscale 112 pentru lunile iunie –decembrie 2011 și luna ianuarie 2012.
Susține în continuare recurenta că potrivit dispozițiilor art. 1122 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și H.G. nr. 44/2004 privind normele de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal o persoană juridică română care este nou înființată poate opta să plătească impozit pe veniturile microîntreprinderilor, începând cu primul an fiscal dacă condiția prevăzută la art. 1121 lit. d) (capitatul social al acesteia este deținut de persoane, altele decât statul și autoritățile locale) este îndeplinită la data înregistrării la registrul comerțului și condiția prevăzută la art. 1121 lit. b) este îndeplinită în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrării.
Mai arată recurenta că potrivit alin 5, persoana juridică română nou-înființată care a optat pentru plata impozitului pe veniturile micro întreprinderilor, potrivit art. 1122 alin. (4) din Codul fiscal, și care nu a angajat în termenul de 60 de zile de la data eliberării certificatului de înregistrare este plătitoare de impozit pe profit de la data înregistrării acestuia la registrul comerțului, iar în conformitate cu prevederile art. 1122 (5) Microîntreprinderile nu mai aplică acest sistem de impunere începând cu anul fiscal următor anului în care nu mai îndeplinesc una dintre condițiile prevăzute la ar. 1121.
Astfel, susține recurenta, afirmațiile petentei potrivit cărora nu avea obligația depunerii declarației menționate în procesul-verbal sunt eronate, .. având obligația depunerii acestor declarații, ea neîncadrându-se în nici una din condițiile de încheiere a calculului impozitului prevăzut de art. 1124 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal și a H.G. nr. 44/2004 privind normele de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și anume: „Perioada impozabilă a unei microîntreprinderi se încheie, în cazul divizărilor sau al fuziunilor care au ca efect juridic încetarea existenței persoanei juridice prin dizolvare fără lichidare, la una din următoarele date: a) la data înregistrării în registrul comerțului/registrul ținut de instanțele judecătorești competente a noii societăți sau a ultimei dintre ele, în cazul constituirii uneia sau a mai multor societăți noi; b) la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operațiunea sau de la altă dată stabilită prin acordul părților, în cazul în care se stipulează că operațiunea va avea efect la o altă dată, potrivit legii; c) la data stabilită potrivit legii, în alte cazuri decât cele menționate la lit. a) și b)
Perioada impozabilă a microîntreprinderii se încheie, în cazul dizolvării cu lichidare, la data depunerii situațiilor financiare la registrul unde a fost înregistrată potrivit legii, înființarea persoanei juridice respective
Arată în continuare recurenta că instanța de fond a constatat că fapta reținută în sarcina petentei întrunește elementele constitutive la contravenției stabilite de organul constatator prin procesul verbal contestat și având în vedere faptul că petentei i s-au comunicat notificările privind nedepunerea în termen a declarațiilor de impozite, taxe și contribuții pe care S.C. „F. S.R.L. le-a confirmat fără să le conteste, în urma verificării dosarului fiscal pe anul 2011. organul fiscal a procedat la întocmirea procesului-verbal de contravenție ./2009 nr._ din data de 12.03.2012, în conformitate cu prevederile art. 219 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală
Susține recurenta că în ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de petentă, instanța de fond a constatat că acestea sunt neîntemeiate, întrucât procesul-verbal menționat specifică, în mod corect locul, data și ora săvârșirii faptei, precum și fapta săvârșită conform prevederilor O.G. nr. 92/2003, de asemenea, respectându-se mențiunile prevăzute de art. 6 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, contrar afirmațiilor petentei și deși aceasta a reținut că S.C. „F.” S.R.L. se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzută de art. 219 alin. (1) lit. b din O.G. nr. 92/2003 a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în sumă de 1.000 lei cu sancțiunea avertismentului, cu toate că sancțiunea a fost aplicată în limitele actului normativ, nefiind specificată posibilitatea înlocuirii amenzii cu avertismentul.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate se constată că acesta este nefondat pentru cele ce urmează.
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 12.03.2012 de către recurenta Direcția G. a Finanțelor P. T., petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 219 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 2/2003, reținându-se faptul că, în urma verificării dosarului fiscal, s-a constatat că agentul economic nu a depus declarațiile fiscale pe anul 2011, respectiv declarațiile fiscale 112 pentru lunile iunie - decembrie din anul 2011 și luna ianuarie 2012
În mod judicios instanța de fond a constatat că fapta reținută în sarcina petentei întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator, prin procesul-verbal contestat.
În același mod, instanța de fond a constatat că împrejurările concrete de săvârșire a faptei imprimă acesteia un grad de pericol social redus, cu atât mai mult cu cât activitatea societății a fost suspendată până la 01.05.2015.
Susținerile recurentei potrivit cărora în speță nu există posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute, în condițiile în care, potrivit art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilirea și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În raport de toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 alin 1 din Codul de procedură civilă, urmează ca instanța să respingă recursul, ca nefondat și să mențină hotărârea atacată, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta-intimată DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. T., cu sediul în municipiul T., . bis, județul T., împotriva sentinței civile nr. 477 din data de 11 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimata-petentă .., cu sediul în comuna Greci, .. 19, județul T., ca nefondat.
Menține hotărârea atacata ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din la 24 octombrie 2012.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. D. P. R. A. V. Ș. R.
Potrivit disp. art. 261 alin.2 c.p.c. Grefier,
pentru jud. aflat în C.O. semnează D. B.
Președintele instanței,
C. D. A.
Jud. fond F.M.I.
Redactat jud. R.A.V./26.10.2012
Tehnoredactat gref. G.R./22.11.2012/2 ex.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 112/2012. Tribunalul TULCEA | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
