Plângere contravenţională. Decizia nr. 102/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 102/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 102
Ședința publică de la data de 12 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. N.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil promovat de către apelanta-intimată ANAF/DIRECȚIA G. R. a FINANȚELOR P. T., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ a FINANȚELOR P. T. (fosta D.G.F.P.T.), cu sediul în mun. T., . bis, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 3657 din data de 29 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „plângerea contravențională”, în contradictoriu cu intimatul-petent D. D. M., cu domiciliul în loc. Izvoarele, jud. T., reprezentant legal al PFA D. M..
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 12.03.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 16.07.2013 sub numărul de dosar_, petentul D. D. M., cu domiciliul în loc. Izvoarele, jud. T., reprezentant legal al PFA D. M. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal ./2009 nr._, întocmit la data de 27.06.2013 de intimata DGFP – AIF T..
Petentul a arătat că, a fost sancționat contravențional pentru că nu a condus evidențele fiscale în partidă simplă în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991, fiind sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 4000 lei.
Totodată, contestatorul a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție întrucât acesta nu a fost completat de agentul constatator cu datele personale ale contravenientului, eronat fiind menționat codul de înregistrare fiscală. De asemenea, a apreciat petentul că agentul constatator nu a precizat locul săvârșirii faptei, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, iar la pct. III Alte mențiuni nu este completată data înmânării procesului-verbal.
Intimata Direcția G. R. a Finanțelor P. G. – Administrația Județeană a Finanțelor P. T. a formulat întâmpinare, prin care a cerut respingerea plângerii petentului ca nefondată și menținerea procesul verbal ca temeinic și legal.
A arătat intimatul că urmare inspecției fiscale generale efectuate în perioada 18-27.06.2013 la PFA D. D. M. organul de inspecție fiscală a constatat că evidența contabilă și tehnico-operativă nu este ținută la zi și este incompletă; de asemenea, s-a reținut că petentul PFA D. M. nu a respectat prevederile legale privind întocmirea și utilizarea documentelor pentru toate operațiunile efectuate prin înregistrarea în contabilitate în perioada controlată, precum și păstrarea și arhivarea acestora.
Cu privire la susținerile petentului privind o eventuală nerespectare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 17 din OG nr. 2/2001 intimata a precizat că organul de control a respectat întocmai prevederile articolelor sus-menționate.
Petentul nu a răspuns la întâmpinare.
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 3657 din data de 29 octombrie 2013 a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul D. D. M., reprezentant legal al PFA D. M. împotriva procesului verbal ./2009 nr._, întocmit la data de 27.06.2013 de intimata DGFP – AIF T., a individualizat sancțiunea contravențională și a redus cuantumul amenzii aplicate petentului prin procesul verbal de contravenție ./2009 nr._ din data de 27.06.2013, de la suma de 4000 lei la suma de 300 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind operante cazuri de nulitate absolută.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, s-a reținut, în prealabil, că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentei i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează.
Cu privire la o eventuală nerespectare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 17 din OG nr. 2/2001 instanța de fond a înlăturat susținerile petentului pentru următoarele considerente:
Din probele administrate a rezultat că fapta există și a fost comisă de petent, fiind prevăzută de art. 41 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 82/1991, constând în „nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor P., respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la utilizarea și ținerea registrelor de contabilitate.
În cuprinsul procesului-verbal de contravenție agentul constatator a reținut că petentul nu a condus evidențele fiscale în partidă simplă, neexistând o stare de echivoc în ceea ce privește caracterul contravențional al faptei.
Prin urmare, a apreciat instanța de fond că, petentul nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului verbal, care apare ca temeinic și corespunzător cu adevărul judiciar dovedit în fața instanței de judecată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale s-a constatat că, potrivit art. 42 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, sancțiunea pentru fapta comisă de petent este amenda de la 300 lei la 4.000 lei.
Întrucât s-a constatat că amenda aplicată petentului (4000 lei) este în cuantumul maxim prevăzut de lege, instanța de fond a redus amenda aplicată
la cuantumul minim, de 300 lei, întrucât intimatul nu a indicat niciun motiv pentru care s-ar justifica menținerea cuantumului maxim. Totodată, s-a apreciat că, amenda aplicată în cuantumul minim este susceptibilă a conduce la îndreptarea petentului, care este astfel încurajată să se conformeze pe viitor exigențelor impuse de legislația din domeniul fiscal.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel intimata ANAF/Direcția G. R. a Finanțelor P. G., prin A.J.F.P. T., criticând-o sub aspectul netemeiniciei și al nelegalității.
În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat că, intimatul-petent folosește jurnalele de taxa pe valoarea adăugata, conform prevederilor OMEF. 1372/2008, și art. 156 alin. (1), (3) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare doar pentru trim. 4/2011.
Petentul motivează în nota explicativă referitor la nedepunerea declarației informative 394 că nu a întocmit declarația, datorită faptului ca semințele pentru germinare utilizate la înființarea culturilor au fost din producția proprie a anilor anteriori, iar lucrările agricole s-au efectuat cu utilajele proprietate personală, susțineri care nu pot fi avute în vedere, întrucât din documente rezultă că au fost efectuate livrări de cereale pentru intimatul care avea obligația raportării acestora indiferent dacă sunt sau nu cu taxare inversă cât și a prestărilor de servicii de la terți care nu au fost raportate in declarația informativă.
S-a mai susținut că, referitor la modul de respectare a prevederilor Ordinului 1040/2004 s-a constatat că, evidența contabilă și tehnico-operativă nu este ținută la zi și este incompletă în sensul că, petentul nu poate prezenta documente din care să rezulte cheltuielile efectuate și înscrise în declarația 200 în jurnalele de taxă pe valoare adăugată și în corelație cu jurnalele de taxă (jurnalul de cumpărări).
P.F.A. D. M. nu respecta prevederile legale privind întocmirea și utilizarea documentelor pentru toate operațiunilor efectuate prin înregistrarea arhivarea acestora și a prezentat date eronate in declarațiile 200 privind veniturile anuale.
Deficientele constatate pe parcursul inspecției, constituie contravenții in conformitate cu art. 41, pct. 1 si pct. 2, lit. c din Legea 82/1991 privind Legea Contabilității.
De asemenea, apelantul a mai arătat că, organul de inspecție nu poate lua în considerare răspunsurile petentului consemnate în Nota explicativă, întrucât legislația în domeniu prevede întocmirea obligatorie a documentelor și depunerea acestora la termen la organul fiscal cu date corecte și complete.
În final, s-a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței civile nr.
3657 din data de 29.10.2013, pronunțata de Judecătoria T., ca fiind netemeinică și nelegală.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile și sentința civilă apelată, tribunalul reține că apelul este neîntemeiat.
În fapt, potrivit Procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . Nr._/ 27.06.2013 întocmit ce D.G.F.P. T., în urma inspecției fiscale efectuate în perioada 17-27 iunie 2013, s-a reținut că operatorul economic PFA D. D. M. nu a condus evidențele fiscale în partidă simplă în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991 republicată, astfel că a comis contravenția prevăzută de art. 41 alin. 2 lit. b din Legea nr. 82/1991 pentru care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei.
În drept, conform art. 41 alin. 2 lit. b din Legea contabilității Nr. 82 din 24 decembrie 1991, ,,Constituie contravenție [..] 2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor P., respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la: [..]. b) utilizarea și ținerea registrelor de contabilitate;”
Conform art. 42 din același act normativ, ,, (1) Contravențiile prevăzute la art. 41 se sancționează [..] - cele prevăzute la pct. 2 lit. a), b) și c), cu amendă de la 300 lei la 4.000 lei;
Prin Raportul de inspecție fiscală generală Nr._/27.06.2013 se explicitează că operatorul economic nu a respectat prevederile O.N.A.F. Nr. 1040/ 8 iulie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în sensul că evidența nu este ținută la zi și este incompletă.
Relativ la individualizarea sancțiunii contravenționale, tribunalul reține că potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. Nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunile contravenționale trebuie să fie proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 3 din aceeași ordonanță, la stabilirea în concret a pericolului social trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În raport de aceste criterii legale, se concluzionează că sancțiunea stabilită de instanța de fond este proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.
În susținerea acestei aprecieri se reține că PFA D. D. M. este înregistrată în Registrul comerțului sub nr. F36/300/05.04.2006, desfășurându-și astfel activitatea de cultivare a cerealelor pe o perioadă relativ scurtă. Operatorul economic nu a mai fost verificat în privința îndeplinirii obligațiilor fiscale, contravenția pentru care a fost sancționat fiind constatată cu prilejul efectuării primei inspecții. Ca atare se află la prima abatere, nefiind făcută dovada unei persistențe în nerespectare normelor ce reglementează modul de organizare a contabilității. Pe de altă parte, comiterea faptei nu a fost negată, plângerea contravențională fiind întemeiată pe argumente ce vizează respectarea procedurii de aplicare a sancțiunii.
D. fiind și domeniul în care operatorul activează, care nu este neapărat unul profitabil, fiind notorii eforturile și greutățile agricultorilor, se reține că aplicarea unei sancțiuni împovărătoare poate avea efect descurajator în decizia de continuare a activității, ceea ce nu este de dorit. Evident, acesta trebuie să se conformeze normelor, însă sancțiunea stabilită de prima instanță chiar și într-un cuantumul minim, față de împrejurările concrete ale faptei, are aptitudinea de a îndeplini atât funcția de coerciție cât și cea de prevenție.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 480 din Legea Nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, tribunalul a respins apelul ca neîntemeiat cu consecința păstrării sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, apelul promovat de către apelanta intimată DIRECȚIA G. R. a FINANȚELOR P. G., prin A.J.F.P. T., cu sediul în mun. T., . bis, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 3657 din data de 29 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „plângerea contravențională”, în contradictoriu cu intimatul petent D. D. M., cu domiciliul în loc. Izvoarele, jud. T., reprezentant legal al PFA D. M..
Păstrează hotărârea atacată, ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 martie 2014.
Președinte, L. N. | Judecător, L. D. P. | |
Grefier, D. B. |
Red.jud.fond
Red./Tehnored. dec.civ. jud.L.N./19.04.2014
Tehnored. gref.DB/4 ex./ 2 ex. .>
| ← Anulare act. Decizia nr. 4/2014. Tribunalul TULCEA | Anulare act. Sentința nr. 573/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
