Obligaţie de a face. Decizia nr. 1209/2015. Tribunalul TULCEA

Pe cale de consecință, a constatat nelegalitatea modului de facturare a serviciului de canalizare în procent de 100% din cantitatea de apă facturată și a obligat pârâta la emiterea facturilor pentru serviciul de canalizare în procent de 90%.

A obligat pârâta la calcularea și aplicarea unui tarif pentru alimentarea cu apă și canalizare pentru serviciile prestate efectiv reclamantului, prin eliminarea tarifului pentru serviciul de epurare.

Totodată, a respins capătul de cerere privind constatarea inopozabilității hotărârilor Consiliului Local Hârșova nr. 146/30.10.2008, nr. 133/15.10.2009 și a Hotărârii A. nr. 5/2011, ca neîntemeiat.

În baza art. 453 alin. 2 cod procedură civilă, a constatat că părțile nu își datorează reciproc cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în prezenta cauză, reclamantul I. V. solicită a se constata nelegalitatea modului de facturare a serviciului de canalizare în procent de 100% din cantitatea de apă facturată, obligarea pârâtei la emiterea facturilor pentru serviciul de canalizare în procent de 90%, obligarea pârâtei la calcularea și aplicarea unui tarif pentru alimentarea cu apă și canalizare pentru serviciile prestate efectiv reclamantului, prin eliminarea tarifului pentru serviciul de epurare, precum și constatarea inopozabilității hotărârilor Consiliului Local Hârșova nr. 146/30.10.2008, nr. 133/15.10.2009 și a Hotărârii A. nr. 5/2011.

În fapt, instanța de fond a reținut că . operatorul serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare al unităților administrativ-teritoriale membre ale Asociației de Dezvoltare Intercomunitară A.-Canal C., inclusiv al orașului Harsova.

În conformitate cu prevederile HG 855/2008, s-a înființat Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Apa Canal Constanta(A.), fiind membre A. 67 de unități administrativ -teritoriale din jud. Constanta, jud. Ialomița, jud. Călărași, jud.I., jud. Dambovita, jud. Prahova, jud. B.. Prin emiterea Hotărârii nr. 146/30.10.2008 Consiliul Local al orașului Hârșova a aprobat aderarea la Asociația de Dezvoltare Intercomunitara Apa Canal Constanta(A.) si a aprobat Statutul si Actul Constitutiv A..

La data de 15.05.2008, între părți s-a încheiat contractul nr. 399, având ca obiect asigurarea serviciilor publice de alimentare cu apa si de canalizare în conformitate cu reglementările legale in vigoare.

Potrivit notificării nr. 1285/14.09.2013 emisă de către pârâtă, reclamantul a fost somat să achite suma de 114,63 lei, sumă reprezentând sume datorate potrivit facturilor emise în perioada ianuarie 2012 – februarie 2013.

Potrivit corespondenței purtate de către părți anterior promovării prezentei acțiuni, reclamantul I. V. a contestat în mod repetat procentul de 100% utilizat la calcularea contravalorii facturilor emise în executarea contractului nr. 399/15.05.2008, solicitând pârâtei fișele de fundamentare pentru stabilirea, ajustarea sau modificarea prețului la apă și canalizare pentru localitatea Hârșova, Hotărârile Consiliului Județean și avizele A.N.R.S.C., cu precizarea modului concret în care prestarea serviciului de furnizare a apei și de canalizare la nivelul localității Hârșova a determinat modificarea și ajustarea prețului sau tarifelor. Totodată, reclamantul a contestat și facturarea de către pârâtul a serviciului de epurare.

Drepturile și obligațiile dintre părți sunt reglementate prin Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și canalizare, Ordinul 88/2007 și Ordinul ar. 90/2007 reglementează efectele juridice ale prestării serviciilor publice de gospodărie comunale.

Potrivit art.43 din Legea nr.51 /2006, prețurile și tarifele pentru plata serviciilor de utilități publice se ajustează sau se modifică prin hotărâri ale autorităților deliberative ale unităților administrativ-teritoriale ori, după caz, ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitara cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, cu respectarea metodologiilor elaborate de autoritatea de reglementare competentă. Hotărârile autorităților deliberative ale unităților administrativ-teritoriale sau, după caz, ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitara cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, în numele și pe seama unităților administrativ-teritoriale membre, vor ține seama, după caz, de avizele de specialitate ale autorităților de reglementare competente.

Potrivit art.34 alin.(4) din Legea nr.241/2006 a serviciului de alimentare cu apa si de canalizare, modificata si completata, procedurile de ajustare sau modificare a preturilor și tarifelor se stabilesc prin normele metodologice elaborate de A.N.R.S.C. și aprobate prin ordin al președintelui acesteia. De asemenea, potrivit alin.(5) al aceluiași articol, stabilirea, ajustarea sau modificarea preturilor și tarifelor se aprobă prin hotărâri ale autorităților deliberative ale unităților administrativ-teritoriale sau, după caz, cu respectarea mandatului încredințat, prin hotărâri ale adunării generale a asociațiilor de dezvoltare intercomunitară de apă și de canalizare, în baza avizului de specialitate eliberat de A.N.R.S.C.

De asemenea, potrivit art.35 din Legea nr.241/2006, operatorul are dreptul să solicite periodic ajustarea preturilor și tarifelor, în funcție de modificările intervenite în structura costurilor, cu mențiunea ca in cazul gestiunii delegate, stabilirea, ajustarea sau modificarea preturilor și tarifelor se poate face și pe baza unor reguli sau formule de calcul convenite prin contractul de delegare a gestiunii serviciului între autoritățile administrației publice locale sau, după caz, între asociațiile de dezvoltare intercomunitară de apă și de canalizare și operator și avizate de A.N.R.S. C.

Contractul nr. 399/15.05.2008 încheiat între părți este emis în baza Ordinului nr. 88/2007, emis de ANRSC, pentru aprobarea Regulamentului cadru al serviciului de alimentare cu apă și canalizare și Hotărârii Autorității Delegante pentru aprobarea regulamentului tehnic de organizare și funcționare a serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare în localitățile în care . operează. Instanța reține că acest contract este unul de adeziune, utilizatorul neavând posibilitatea negocierii clauzelor acestuia la momentul încheierii acestuia.

Potrivit art. 10 din contract, Cantitatea de apa uzata deversată în rețeaua de canalizare se stabilește la 90 % din volumul întregii cantități de apa facturata, conform contractului.

Potrivit art. 29 din contract, în toate problemele care nu sunt prevăzute in prezentul contract si/sau ca urmare a modificărilor legislative, părțile se supun prevederilor legislației specifice in vigoare, ale Codului civil si Codului comercial, fără a se încheia acte adiționale la contract

În conformitate cu prevederile art. 30 din contract, acesta se poate modifica cu acordul părților, prin acte adiționale, privind oricare alte reglementari decât cele de la art. 28, acestea devenind părți componente ale contractului. Nesemnarea actului adițional prin care se modifică clauzele contractului pot conduce la rezilierea contractului. Contractul se reziliază de drept în condițiile "Codului Civil Român" cu suportarea de daune de către partea în culpa.

Potrivit art. 177 din Regulamentul local al serviciului de alimentare cu apă și canalizare, ce constituie Anexa nr. 1 la Hotărârea nr. 5/2011, cantitatea de apă uzată preluată în rețeaua de canalizare pentru toate categoriile de utilizatori se stabilește ca fiind egală cu cantitatea de apă facturată, iar potrivit art. 177 alin. 1 din Ordinul nr. 88/2007, cantitatea de apa uzata evacuata de utilizatorii casnici, stabilita în cadrul contractului de prestare/furnizarea serviciului, reprezintă o cota procentuala, de regula intre 80% și 100% din cantitatea de apa rece furnizata, prin hotărâre a autorității administrației publice locale, pe baza unui studiu de specialitate efectuata de un institut de specialitate".

Astfel, în ceea ce privește facturarea cantității de apă uzată prin aplicarea procentului de 100% din cantitatea de apă facturată, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 29 din contractul încheiat între părți, nu este necesară încheierea de acte adiționale în două situații:

1. în toate problemele care nu sunt prevăzute în contract;
2. în urma modificărilor legislative.

Dacă situația prevăzută la punctul nr. 1 nu este incidentă în cauză, întrucât procentul de 90% este prevăzut în contract la art. 10, în ceea ce privește cea de-a doua situație, instanța urmează a analiza dacă în cauză a intervenit o modificare legislativă care să permită modificarea unilaterală a clauzelor contractuale de către pârâtă, respectiv a procentului de apă uzată deversată, fără încheierea unui act adițional la contract.

În cauză, modificările legislative invocate de către pârâtă sunt reprezentate de anexa nr. 1 la Hotărârea nr. 5/2011, respectiv de Regulamentul local al serviciului de alimentare cu apă și de canalizare. În opinia instanței, o modificare legislativă de natură a se impune ope legis relațiilor dintre părți ar fi trebuit să vizeze o modificarea a unui act normativ specific activității de alimentare cu apă și canalizare desfășurate de către pârâtă, modificare care să respecte normele de tehnică legislativă prevăzute de legea nr. 24/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, Regulamentul local invocat de către pârâtă, indiferent dacă apariția acestuia este determinată sau nu de efectuarea unui studiu de specialitate, ar fi trebuit să se aplice numai după încheierea unui act adițional cu reclamantul, această împrejurare nefiind exceptată de la încheierea actelor adiționale, conform art. 29 din contractul nr. 399/15.05.2008.

În consecință, pentru considerentele mai sus expuse, instanța de fond a apreciat că este întemeiată cererea reclamantului privind constatarea nelegalității modului de facturare a serviciului de canalizare în procent de 100% din cantitatea de apă facturată, dar și cererea privind obligarea pârâtei la emiterea facturilor pentru serviciul de canalizare în procent de 90%, având în vedere caracterul nelegal al facturării ce urmează a fi constatat de către instanță.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, ce vizează obligarea pârâtei la calcularea și aplicarea unui tarif pentru alimentarea cu apă și canalizare pentru serviciile prestate efectiv reclamantului, prin eliminarea tarifului pentru serviciul de epurare, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 33 din Legea nr. 241/2006, drepturile și obligațiile operatorilor în raport cu autoritățile administrației publice locale se prevăd în regulamentul propriu al serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, urmărindu-se asigurarea echilibrului contractual pe baza respectării principiului încasării prețurilor și tarifelor aferente serviciului public furnizat/prestat, stabilite potrivit normelor în vigoare 

Totodată, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, operatorii au obligația de a furniza/presta serviciul de alimentare cu apă și de canalizare numai pe baza unui contract încheiat cu utilizatorii serviciului, precum și obligația de a respecta prevederile contractuale.

Totodată, instanța de fond a reținut prevederile art. 2 pct. 2.37 din Regulamentul Tehnic de Organizare și Funcționare a R., potrivit căruia serviciul de canalizare reprezintă totalitatea activităților necesare pentru colectarea, transportul și evacuarea apelor uzate de la utilizatori la stațiile de epurare, precum și epurarea apelor uzate și evacuarea apei epurate în emisar. 

Analizând contractul nr. 399/15.05.2008, instanța de fond a reținut că în clauzele sale contractuale nu este prevăzut nici un tarif pentru prestarea serviciului de epurare.

Pornind de la principiul tarifării echitabile consacrat atât de art. 33 din Legea nr. 241/2006, cât și de art 3 din Ordinul nr. 88/2007, precum și de la răspunsul dat de pârâtă la întrebarea nr. 10 din răspunsul la interogatoriu, potrivit căruia apa uzată este deversată prin pompare, în emisar, completat cu răspunsul nr. 11 la interogatoriu, potrivit căruia stația de epurare va deveni operațională în cursul anului 2015, instanța de fond a reținut că la nivelul orașului Hârșova nu există stație de epurare, astfel încât încasarea acestui tarif apare ca fiind nejustificată. Mai mult decât atât, instanța de fond a apreciat că nu se poate face aplicarea prevederilor art. 16 din contract, potrivit cărora modificarea de prețuri și tarife intervenită potrivit hotărârii A. nr. 5/11.02.2010 (privind tarifarea unitară) poate opera prin simpla aducere la cunoștință a utilizatorilor, întrucât acest tarif pentru serviciul de epurare, nefiind prevăzut în contract și neavând la bază un serviciu efectiv prestat, nu se poate factura decât tot pe baza unui act adițional încheiat cu reclamantul în condițiile art. 30 din contract.

În ceea ce privește cererea privind constatarea inopozabilității hotărârilor Consiliului Local Hârșova nr. 146/30.10.2008, nr. 133/15.10.2009 și a Hotărârii A. nr. 5/2011, pentru motivul că tariful se aplică în mod unitar numai acolo unde serviciul este efectiv prestat și nu indiferent dacă există sau nu o stație de epurare, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a invocat un temei de drept și nici instanța nu a invocat unul, care să dea posibilitatea instanței să aplice sancțiunea inopozabilității acestor acte ce vizează aplicarea tarifării unitare, numai prin raportare la persoana reclamantului, acesta având deschise alte căi, respectiv o acțiune în contencios administrativ, prin care să solicite constatarea nelegalității (iar nu a inopozabilității) acestora.

În ceea ce privește cererea formulată de către reclamant prin apărător ales, ce vizează constatarea caracterului abuziv al clauzei cuprinse în art. 29 din contractul nr. 399/15.05.2008, instanța de fond a reținut că această cerere a fost formulată cu ocazia acordării cuvântului pe fondul cauzei, fără a se formula o cerere de modificare a acțiunii conform art. 204 cod procedură civilă și fără a se obține cu ocazia formulării cererii acordul pârâtei, astfel încât instanța de fond a apreciat că este în imposibilitate de a analiza această cerere.

În baza art. 453 alin. 2 cod procedură civilă, instanța de fond, după compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de către părți în prezenta cauză, a constatat că părțile nu își datorează reciproc cheltuieli de judecată.

Împotriva Încheierii din 08.01.2015 pronunțată de Judecătoria Hârșova în dosarul nr._ și a sentinței civile nr.266/29.06.2015 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._ a formulat apel pârâta .>

Se susține în motivarea apelului că prin Încheierea din 08 ianuarie 2015 Judecătoria Harsova a respins excepția inadmisibiliatii invocată, cu motivarea ca cererea reclamantei se judeca separat si reclamantul si-a modificat temeiul de drept.

Consideră apelanta că încheierea a fost data cu incalcarea disp.art.425 pct.5 C.pr.civ., nefiind aratate motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza soluția, nici motivele pentru care s-au inlaturat cererile pârtilor.

Dispoziția legala prin care s-a consacrat principiul general potrivit careia hotararile trebuie sa fie motivate a fost edictata in scopul de a asigura o buna administrare a justitiei, de a garanta imparțialitatea judecătorului, precum si de a da posibilitatea instantelor judecătorești superioare sa exercite controlul judecătoresc.

Referitor la condițiile pe care sa le indeplineasca o motivare corespunzătoare a hotararii, in doctrina vechiului cod de procedura civila s-a apreciat ca aceasta trebuie sa fie pertinenta, completa, intemeiata, omogena, concreta, convingătoare si accesibila.

Motivarea deciziei nu poate fi implicita, ci trebuie sa se refere la criticile in concret formulate de apelant si la argumentele de fapt si de drept pentru care acestea nu au putut fi primite[1]. (CSJ, s.civ., dec.nr.827/2001)

In cauza, arată apelanta că motivarea primei instante nu indeplineste niciuna din condițiile enumerate. Din aceasta motivare nu rezulta care au fost temeiurile de drept in raport de care instanta a apreciat cererea intimatului admisibila.

De asemenea, arată apelanta că prin hotararea pronuntata nu au fost analizata niciunul din motivele de inadmisibilitate invocate.

Daca . reconventionale in raport de procedura speciala a cererii de valoare redusa a ramas fara susținere prin disjungerea cererii si precizarea temeiurilor de drept ca fiind art.12 din Contract, art.1270 C civ di art.528 C., învederează apelanta că nu același lucru se poate spune despre celalalte motive de inadmisibilitate invocate.

Chiar in condițiile formarii unui nou dosar si precizării temeiurilor de drept, precizează apelanta că excepția inadmisibilitatii era intemeiata din perspectiva disp. art.35 C., potrivit cu care cel care are interes poate sa ceara constatarea existentei sau inexistentei unui drept, cererea neputand fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului pe orice alta cale prevăzută de lege.

Or, prin cererea reconventionala intimatul-reclamant a soliciatat constatarea nelegalitatii modului de facturare a serviciului de canalizare.

De asemenea, precizează apelanta că intemeiata era excepția si in ceea ce privește cererea de constatare a inopozabilitatii unor acte administrative, niciunul din temeiurile de drept precizate de intimat neputand deschide calea unei astfel de acțiuni.

Referitor la consecințele nerespectarii dispozițiilor privitoare la motivarea hotararilor, doctrina si jurisprudenta vechiului cod de procedura civila au apreciat ca fiind incidente fie disp.art.304 pct.7 sau chiar disp.art.304 pct.5 C.pr.civ., insa s-au pronuntat in sensul ca lipsa motivării hotararii atrage nulitatea sau casarea ei.

Cu privire la criticile aduse sentinței civile nr.266/29.06.2015, subliniază apelanta că în mod greșit s-a constatat nelegalitatea modului de facturare a serviciului de canalizare in procent de 100% din cantitatea de apa facturata si s-a dispus obligarea societatii la emiterea facturilor pentru serviciul de canalizare in procent de 90%;

Prima instanta a retinut ca modificarea Regulamentului local al serviciului de alimentare cu apa si canalizare nu este o modificare legislativa de natura a se impune ope legis relațiilor dintre parti, un astfel de efect juridic avand numai o modificare a unui act normativ specific activitatii de alimentare cu apa si canalizare, modificare care sa respecte normele de tehnica legislativa prevăzute de legea nr.24/2000. Regulamentul local, indiferent daca apariția acestuia este determinata sau nu de efectuarea unui studiu de specialitate, ar fi trebuit, in opinia instantei de fond, sa se aplice numai dupa incheierea unui act adițional cu reclamantul, aceasta împrejurare nefiind exceptata de la incheierea actelor adiționale, conform art.29 din contractul nr.399/15.05.2008.

Hotararea Judecătoriei Babadag, contravine, in opinia apelantei, dispozițiilor legale care guvemeaza serviciul de alimentare cu apa si canalizare pentru următoarele considerente:

Prin Hotararea nr.5/2011 adoptata de A., ca autoritate deleganta, s-a aprobat modificarea Regulamentului serviciului de alimentare cu apa si de canalizare in UAT membre ale A. APA-CANAL CONSTANTA (Regulamentul local al serviciului) in care isi desfasoara activitatea operatorul.

Art. 177 din Regulamentul ce constituie anexa nr. 1 la Hotararea nr.5/2011 adoptata de A. prevede urmatoarele: „cantitatea de apa uzata preluata in rețeaua de canalizare pentru toate categoriile de utilizatori se stabilește ca fiind egala cu cantitatea de apa facturata (100% din apa facturata)”.

Dispozițiile Regulamentului local sunt in acord cu prevederile art. 177 (1) din Ordinul nr. 88/2007 emis de ANRSC, pentru aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de alimentare cu apa si de canalizare.

Arată, în continuare apelanta, că problema de drept dedusa judecații este aceea de stabili daca modificările aduse Regulamentului serviciului prin Hotararea autoritatii delegante nr.5/2011, pe parcursul derulării contractului de delegare de gestiune a serviciului de utilitati publice si a contractului de furnizare a serviciului de utilitati publice cu privire la modul de stabilire a preturilor si a tarifelor practicate pentru prestarea acestor servicii de utilitati publice, produc efecte juridice, de drept, in raporturile juridice deja existente intre operator si utilizatori.

In considerarea caracterului de serviciu de utilitate publica al serviciului de alimentare cu apa si canalizare, drepturile si obligațiile pârtilor sunt reglementate prin acte normative si administrative normative, clauzele inscrise in contractul incheiat intre operator si utilizator fiind o transpunere a dispozițiilor legale speciale in materie si nu exprima acordul de voința concordanta al operatorului si utilizatorului prin care cele doua parti contractante sa stabileasca clauze prin care vor preciza relațiile lor contractuale, pentru a putea fi calificate contracte civile.

Concret, subliniază apelanta că Regulamentul serviciului de alimentare cu apa este aprobat prin acte administrative, respectiv Ordinul ARSC nr. 88/2007 (Regulamentul cadru) si hotararea autoritatii delegante (Regulamentul local).

In egala masura, continutul Contractului de furnizare al serviciilor de alimentare cu apa si canalizare este reglementat prin acte administrative, respectiv Ordinul ANRSC nr.90/2007 si hotararea autoritatii delegante.

Actele normative speciale in materia serviciilor de utilitati publice reglementează atributul autoritatilor administrației publice locale de a adopta hotarari in legătură cu stabilirea, ajustarea, modificarea si aprobarea preturilor, tarifelor sau taxelor speciale, pe baza avizelor de specialitate ale autoritatii de reglementare in domeniu, iar, in baza acestor hotarari, contractul de delegare a gestiunii serviciului conține clauze exprese privitoare la tarifele practicate si la procedura de stabilire, modificare sau ajustare a acestora.

Potrivit art.35 alin.(5) din L.nr.241/2006, „Stabilirea, ajustarea sau modificarea prețurilor și tarifelor se aprobă prin hotărâri ale autorităților deliberative ale unităților administrativ-teritoriale sau, după caz, cu respectarea mandatului încredințat, prin hotărâri ale adunărilor generale ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă și de canalizare, în baza avizului de specialitate eliberat de A.N.R.S.C. și cu condiția respectării următoarelor cerințe:

a) asigurarea furnizării/prestării serviciului la nivelul indicatorilor de performanță stabiliți de autoritățile administrației publice locale și precizați în hotărârea de dare în administrare ori în contractul de delegare a gestiunii serviciului, după caz;

b) realizarea, pe perioada angajată, a unui raport calitate-cost cât mai bun pentru serviciul furnizat/prestat și asigurarea unui echilibru între riscurile și beneficiile asumate de părțile contractante;

c) asigurarea exploatării, întreținerii și administrării eficiente a infrastructurii

aferente serviciului și a bunurilor aparținând domeniului public sau privat al

unitătilor administrativ-teritoriale.

Menționează apelanta că reglementari similare se regăsesc si in Legea 51/2006, art.43 alin. 5, iar în conformitate cu art. 33 alin.l lit.b si c din L.nr.241/2006, operatorii au dreptul de a ajusta periodic prețurile și tarifele, în raport cu modificările intervenite în costuri, respectiv de a modificarea prețurile și tarifelor, în condițiile legii, dacă a intervenit o schimbare semnificativă a echilibrului contractual sau în structura costurilor.

In același timp, utilizatorii au, potrivit art.31 alin. (5) din L.nr.241/2006, obligația de a respecta clauzele contractului de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, inclusiv prevederile regulamentului serviciului.

Obligația respectării, atat de către operator, cat si de către utilizator, a regulamentului serviciului rezulta fara putinta de tagada si din prevederileart.29 din 0rdinul nr.90/2007 care instituie interdictia părtilor de a insera in contract alte clauze care sa fie contrare sau care sa modifice sensul dispozițiilor din regulamentul serviciului de alimentare cu apa si canalizare.

Învederează apelanta că dispozițiile mai sus-mentionate reglementează dreptul autoritatii delegante de a opera modificări in legătură cu stabilirea preturilor si tarifelor, de a ajusta si modifica preturile, prin acte administrative, fara ca utilizatorii sa poata opune principiul de drept civil pacta sunt servanda.

Modificarea cantitatii de apa uzata facturata nu este altceva decât o modificare a modalitatii de stabilire a preturilor pentru apa uzata, o modificarea a structurii costurilor aferent acestui serviciu, ce este la indemana autoritatii delegante si poate fi aplicata printr-un act administrativ.

In același sens, in literatura de specialitate s-a statuat in sensul ca, daca pe parcursul derulării contractului de delegare de gestiune a serviciului de utilitati publice si a contractului de furnizare a serviciului de utilitati publice apar modificări ale modului de stabilire si a tarifelor practicate pentru prestarea acestor servicii de utilitati publice, ope legis, intre parti nu vor opera tarifele stabilite intre parti la data incheierii contractului, ci noile tarife intervenite in cursul executării contractului[2].

Mai susține apelanta că aplicabilitatea directa in raporturile dintre opreatori si utilizatori a hotararilor autoritatii delegante cu privire la modalitatea de stabilire a preturilor, ce include in continutul sau si catitatea de apa facturata, rezulta fara indoiala, din art.31 alin.5 din L.nr.241/2006 si art.29 0.nr.90/2007, care reglementează interdicția părtilor in raportul juridic născut din prestarea serviciilor de alimentare cu apa si canalizare de a deroga de la dispozițiile Regulamentului serviciului.

Aceasta deoarece Regulamentul serviciului are valoarea normativa si aplicabilitate generala pentru toti utilizatorii, iar modificările intervenite sunt de imediata aplicare. Eventualul refuz al utilizatorului de a respecta regulamentul in vigoare nu poate atrage decât sancțiunea rezilierii contractului, deoarece disp.art.31 alin.5 din L.nr.241/2005 obliga utilizatorii la respectarea prevederilor Regulamentului serviciului.

Prin urmare, precizează apelanta că in cazul nemulțumirii utilizatorului fata de modificările aduse regulamentului serviciului, acesta nu are libertatea de a alege intre a aplica sau nu aceste dispoziții, ci are posibilitatea de a urma procedura in vederea anularii actului modificator al regulamentului, caz contrar fiind tinut la respectarea lui.

De altfel, obligația utilizatorului de a respecta dispozițiile Regulamentului modificat si interdictia de a deroga de la prevederile acestuia, a fost retinuta si de prima instanta, Judecătorul fondului precizând insa ca aplicarea dispozițiilor modificatoare ale regulamentului serviciului era conditionata de incheierea unui act adițional la contractul de furnizare al serviciului, iar refuzul de a incheia actul adițional atragea rezilierea contractului.

Consideră apelanta că o astfel de interpretare este defavorabila utilizatorului, deoarece aplicarea sancțiunii rezilierii pentru refuzul, dovedit in cauza, al intimatului de a incheia actul adițional, in condițiile actuale ale regionalizarii servicului de alimentare cu apa, ar lipsi utilizatorul de accesul la un serviciu absolut necesar vieții, acesta neavand posibilitatea de a opta pentru un alt operator al serviciului de apa sau pentru alte condiții de furnizare.

Prin urmare, singura interpretare nu poate fi, in opinia apelantei, decât aceea a aplicabilitatii directe a modificărilor aduse regulamentului in privința modalitatii de stabilire a costului aferent serviciului de apa uzata, in raport de natura serviciului de utilitate publica, ale cărui regim juridic este legal reglementat.

Menționează apelanta că aceasta interpretare este sustinuta de dispozițiile art.31 alin.5 din L.nr.241/2006 si art.29 0.nr.90/2007, fara a fi necesara o prevedere in acest sens in contractul incheiat intre parti.

In ceea ce privește, interpretarea art.29 din contractul nr.399/15.05.2008, potrivit caruia „Ca urmare a modificărilor legislative părțile se supun prevederilor legislației specifice in vigoare, ale Codului civil si Codului comercial, fara a se incheia acte adiționale la contract”, apreciază apelanta că in mod greșit a apreciat prima instanta ca actele administrative ale autoritatii publice locale sau ale autoritatii delegante nu intra sub incidența acestui articol.

Astfel, învederează apelanta că serviciile de apa si canalizare sunt reglementate atat prin acte normative, cat si prin acte administrative. Prin urmare, noțiunea de legislație specifica in vigoare include in continutul sau atat actele normative, cat si administrative, neputand admite ca modificarea 0.nr.88/2007 si 90/2007, respectiv a Regulamentului cadru al serviciului sau a Contractului cadru al serviciului nu atrage obligația pârtilor, reglementata la art.29 din Contract, de a se supune acestor modificări.

Niciun temei legal nu ar justifica incidența art.29 din Contract in cazul actelor administrative ale unei autoritati centrale si excluderea de la aplicare in cazul actelor administrative ale autoritatii delegante, cat timp legea nr.241/2006 recunoaște dreptul de reglementare al autoritatii delegante prin adoptarea de acte administrative.

Concluzionează apelanta, chiar daca, pentru argumentele expuse anterior, modificarea Regulamentului local este de imediata aplicarea in raporturile dintre parti indiferent de existenta unei prevederi in acest sens in Contract, este lipsita de temei distinctia facuta de judecătorul fondului cu privire la aplicarea art.29 din contract, excluzând de la aplicarea acestui articol modificările aduse prin acte administrative.

Susține apelanta că fara temei s-a dispus obligarea sa la calcularea unui tarif corespunzător serviciului efectiv prestat la nivelul localitatii Harsova, prin excluderea serviciului de epurare.

Potrivit art. 18 alin.2 lit.c pct.2 din Statutul A., potrivit carora „de indata ce asociații vor hotari trecerea la un sistem de tarifare unic in cadrul Contractului de delegare, Asociația va avea atributia de a aproba stabilirea, ajustarea si modificarea acestui tarif unic, in numele si pe seama acestora”.

Prin Hotararea A. nr.5/11.02.2010 s-a aprobat aplicarea sistemului de tarifare unic pe intreaga arie de operare a operatorului regional .>

Potrivit avizelor emise de ANRSC nr._ din 5.07.2011 si_ din 30.07.2012, preturile la serviciile publice de alimentare cu apa si de canalizare sunt stabilite astfel: pret/tarif unic pentru serviciul de alimentare cu apa potabila si pret/tarif unic pentru serviciul de canalizare-epurare, fara ca in structura acestui din urma serviciu sa fie individualizate tarife sau costuri distincte pentru serviciul de canalizare, respectiv de epurare.

Aplicarea hotararii A., ce produce efecte fata de toti utilizatorii in aria de acoperire a membrilor asociației, precum si a avizelor ANRSC mai sus-mentionate, exclude stabilirea unui tarif individualizat intimatului pentru prestarea serviciului de canalizare, distinct de tariful aprobat si avizat conform dispozițiilor legale.

Hotararea autoritatii delegante este o transpunere in Regulamentul local al serviciului a principiului solidarității utilizatorilor, specific politicii regionale în sectorul de apă si a fost urmare a aprobarii proiectului POS 2007-2013, fiind o condiție impusa atat de Ministerul mediului, in calitate de semnatar al contractului de finanțare din fonduri nerambursabile, cat si prin contractul de credit acordat de BERD.

Acest principiu isi gaseste justificarea in faptul ca prestarea serviciului de alimentare cu apă și canalizare in unitatile administrativ teritoriale mai mici, cu mai putini locuitori, în condiții similare cu cele din zonele puternic urbanizate, si conforme prevederilor legale, presupune costuri investiționale și de operare mult mai mari raportat la fiecare locuitor in parte.

De asemenea, arată apelanta că trebuie luat in considerare si faptul ca prețul/tariful stabilit la nivelul unei arii de operare este calculat pe baza avizului ANRSC in conformitate cu regulile din Metodologia de analiză cost-beneficiu pentru investițiile în infrastructura de apă și de canalizare finanțate prin fonduri publice acordate de la bugetul de stat și/sau din fonduri nerambursabile aprobata prin 0.nr.65/2007.

Totodată, tariful trebuie să acopere costurile de operare ulterior finalizării investiției și o parte din costurile de amortizare a cheltuielilor de capital, ținând cont de nivelul acceptat al ratei de suportabilitate, calculată în condițiile legii.

Subliniază apelanta că în mod nejudicioas a apreciat instanta de fond modificarea de preturi si tarife interevnita potrivit hotararii A. nr.5/11.02.2010 privind tarifarea unitara nu poate opera prin simpla aducere la cunostinta utilizatorilor, potrivit art.16 din Contract, deoarece tariful pentru epurare nu este prevăzut in contract.

Precizează apelanta că tariful pentru epurare este inclus, fara a putea fi individualizat in structura aprobata de ANRSC, in continutul tarifului pentru serviciul de canalizare, care a fost avizat in considerarea costurilor cu investițiile si amortizarea lor.

Din acest punct de vedere, trebuie avut in vedere faptul ca investitia in statia de epurare de la Harsova se va regăsi in costuri si va fi suportat inclusiv de utilizatorii din Constanta sau Predeal, acesta fiind scopul principiului solidaritatii menit sa compenseze imposibilitatea locuitorilor unui oras mic precum Harsova de a suporta contravaloarea unei astfel de investitii (aprox.12 milioane euro).

A retine ca aplicarea acestui tarif era conditionata de incheierea unui act adițional la contract, consideră apelanta că contravine caracterului de utilitate publica al serviciului si al normelor speciale care il guvemeaza, cat timp este dovedit refuzul intimatului de a incheia act adițional la contract, echivaleaza cu o validare a atitudinii intimatului care ar beneficia de condiții de furnizare speciale ce contravin hotararii autoritatii delegante, obligând societatea la executarea unei obligații contrare hotararii autoritatii delegante, fapt nepermis de contractul de delegare a gestiunii serviciului.

Desi prima instanta a retinut ca refuzul intimatului de a semna actul adițional atrage sancțiunea rezilierii contractului de furnizare, iar refuzul a fost dovedit in cauza, a dispus admiterea cererii utilizatorului cu incalcarea principiului nemo auditur propriam turpitudine allegans.

Pentru toate considerentele expuse, solicita apelanta admiterea apelului si, in consecința, schimbarea incheierii apelate in sensul admiterii excepției inadmisibilitatii cererii, iar pe fond, schimbarea, in parte, a hotararii apelate in sensul respingerii întregii acțiuni ca neîntemeiate.

Totodata, solicită apelanta obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.

Intimatul reclamant I. V. a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, solicitând respingerea cererii de apel ca neîntemeiată și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin răspunsul la întâmpinare apelanta a reiterat, în principiu, susținerile din cuprinsul cererii de apel.

Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține că între părți a intervenit la data de 15.05.2008, contractul cu nr. 399 având ca obiect asigurarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare în conformitate cu reglementările legale în vigoare.

Ulterior încheierii convenției anterior menționate, prețurile și tarifele pentru serviciile furnizate de către pârâta-apelantă au fost modificate, fiind respectată procedura instituită în acest sens de dispozițiile art. 35 și următoarele din Legea nr. 241/2006 aspect confirmat de înscrisurile existente în dosarul de fond.

La data de 14.09.2014, reclamantul intimat a fost somat să achite contravaloarea serviciilor ce i-au fost furnizate în perioada 2012-2013 pentru care au fost aplicate prețurile și tarifele în vigoare la data emiterii facturilor și nu cele practicate la momentul încheierii contractului.

Criticile apelantei referitoare la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată din perspectiva dispozițiilor art. 35 din codul de procedură civilă nu sunt întemeiate. Constatarea nelegalității facturilor emise de către operatorul serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare implică de fapt aplicarea unei sancțiuni în privința actelor prin care se stabilește contravaloarea serviciilor furnizate, și anume a nulității absolute, iar o atare acțiune este una în realizare, nefiind așadar inadmisibilă.

În ce privește fondul cauzei, Tribunalul consideră că apelul este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 35 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2006, finanțarea cheltuielilor de operare necesare funcționării și exploatării serviciului se asigură prin încasarea de la utilizatori, pe baza facturilor emise de operatori, a contravalorii serviciilor furnizate/prestate. În cazul în care proiectele de investiții în sistemele de alimentare cu apă și de canalizare se dezvoltă prin fonduri publice asigurate, integral sau în parte, de la bugetul de stat și/sau din fonduri nerambursabile, finanțarea serviciului se face prin aplicarea de către operator a prețului/tarifului unic și a strategiei tarifare, care se fundamentează în conformitate cu Metodologia de analiză cost-beneficiu pentru investițiile în infrastructura de apă, aprobată prin hotărâre a Guvernului.

A.. 3 și 4 ale aceluiași articol stabilesc că strategia tarifară se elaborează de către unitatea administrativ-teritorială/asociația de dezvoltare intercomunitară pentru o perioadă de minimum 5 ani, se actualizează ori de câte ori este necesar și se aprobă prin hotărâre a autorității deliberative a unității administrativ-teritoriale sau, după caz, prin hotărâre a fiecărei unități administrativ-teritoriale membre a asociației de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă și de canalizare. Strategia tarifară constituie condiție de finanțare a proiectelor de investiții în infrastructura de apă realizate din fonduri publice acordate de la bugetul de stat și/sau din fonduri nerambursabile; Stabilirea nivelului prețului/tarifului unic se aprobă, cu avizul A.N.R.S.C., prin hotărâre a autorității deliberative a unității administrativ-teritoriale sau, după caz, cu respectarea mandatului încredințat, prin hotărâre a adunării generale a asociației de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă și de canalizare. După stabilire, ajustările ulterioare ale prețului/tarifului unic se aprobă de către A.N.R.S.C. în conformitate cu strategia de tarifare și cu formulele prevăzute în contractul de delegare a gestiunii și/sau în contractele de cofinanțare, anexe la contractul de delegare.

În continuare, alin. 8 arată că stabilirea, ajustarea sau modificarea prețurilor și tarifelor pentru serviciile de alimentare cu apă și de canalizare care se furnizează/prestează prin intermediul unei infrastructuri publice care se dezvoltă/extinde din alte surse de finanțare decât cele menționate la alin. (2), se aprobă prin hotărâri ale autorităților deliberative ale unităților administrativ-teritoriale sau, după caz, cu respectarea mandatului încredințat, prin hotărâri ale adunărilor generale ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă și de canalizare, în baza avizului de specialitate eliberat de A.N.R.S.C.

În speța dedusă judecății, prețurile și tarifele serviciilor furnizate de către apelanta-pârâtă au fost aprobate de către Asociația de Dezvoltare Intercomunitară A.-Canal C. la care orașul Hârșova a aderat la data de 30.10.2002 prin Hotărârile nr. 133/2009, nr. 5/2010 și nr. 5/2011.

Or, potrivit art. 10 alin. 10 din Legea nr. 51/2006, hotărârile adunărilor generale ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitare cu obiect de activitate serviciile de activități publice pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ.

În aceste condiții, susținerile reclamantului referitoare la nelegalitatea modului de tarifare aplicat de către pârâtă ulterior încheierii contractului, ar fi putut fi analizate, doar de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anularea deciziilor de modificare a tarifelor și nu de către instanța de drept comun investită cu soluționarea cererii ce face obiectul prezentei cauze.

Câtă vreme deciziile de modificare a tarifelor nu au fost anulate, acestea își produc efectele față de toți beneficiarii serviciului public, inclusiv față de cei ale căror contracte au fost încheiate anterior datei la care au intervenit modificările în discuție chiar și în absența unor acte adiționale la contract.

Se mai impune a fi precizat că majorarea tarifelor pentru prestarea unui serviciu public nu este condiționată de acordul utilizatorului în acest sens, acesta putând doar să conteste actele juridice unilaterale emise de operatori în cadrul procedurii instituite de Legea nr. 504/2004, lucru pe care reclamantul din prezenta cauză nu l-a făcut.

Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, concluzionând că soluția primei instanțe în ce privește primele două capete de cerere având ca obiect constatarea nelegalității modului de facturare și obligația de a face este greșită, Tribunalul va admite apelul și va schimbă în parte sentința civilă nr. 266/29.06.2015 a Judecătoriei Babadag în sensul că vor fi respinse ca nefondate și aceste capete de cerere.

Totodată vor fi păstrate celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Va fi obligată intimata la plata sumei de 1.500 de lei către apelantă, cheltuieli de judecată în apel, taxă de timbru și onorariu avocat, redus în conformitate cu dispozițiile art. 451 din Codul de procedură civilă, având în vedere criteriile stabilite în acest sens de aceleași prevederi legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelanta pârâtă . sediul în C., .-24, jud.C., împotriva Încheierii din 08.01.2015 pronunțată de Judecătoria Hârșova în dosarul nr._ și a sentinței civile nr.266/29.06.2015 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. V. cu domiciliul în Hârșova, ., jud.C., având ca obiect obligație de a face.

Schimbă în parte sent.civ.nr.266/29.06.2015 a Judecătoriei Babadag în sensul că respinge ca nefondate și celelalte capete de cerere.

Păstrează celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În temeiul art.451 și urm. Cod proc.civ.

Obligă intimatul la plata către apelantă a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de18 decembrie 2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,

S. G. C. D. A. L. R.

Jud. fond C.A.

Redactat jud. S.G./18.01.2016

Tehnored. gref. L.R./G.R./19.01.2016

4 ex./.>