Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1222/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1222/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-12-2015 în dosarul nr. 1222/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1222
Ședința publică de la 23 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Judecător: L. D. P.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul - reclamant C. I., cu domiciliul în C., ., .. C, ., împotriva sentinței civile nr. 1854/12.06.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât Z. O. cu domiciliul ales la Cabinet I. de Avocat C. A. din Tulcea, . de Comerț nr. 22, jud. Tulcea și intimații – reclamanți C. V., C. P. și C. V., toți cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat A. A. din Tulcea, .. 39, jud. Tulcea, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 noiembrie 2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 09 decembrie 2015 și la această dată.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 19.05.2014 sub nr._ reclamanții C. I., C. V., C. V. și C. P. au formulat acțiune în contradictoriu cu pârâtul Z. O., solicitând obligarea acestuia să lase în deplină proprietate si liniștită posesie imobilul teren în suprafață de 150 mp situat în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea și stabilirea liniei de hotar care desparte cele două proprietăți. Totodată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului să elibereze terenul pe care îl ocupă fără drept, să desființeze partea de construcție pe care a ridicat-o pe proprietatea lor si sa se retragă cu construcția de la limita dintre proprietăți conform normelor legale, apreciind că acesta a ocupat o suprafață de aproximativ 13 mp. Reclamanții au solicitat de asemenea și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 1854 din data de 12 iunie 2015 a admis în parte acțiunea având ca obiect revendicare imobiliară/grănițuire formulată de reclamanții C. I., C. V., C. V., C. P., în contradictoriu cu pârâtul Z. O., a obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 10 mp teren, individualizată prin punctele 5-6-11-12-13-14-3-4 în Anexă grafică nr. 3 la Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert E. D. și a dispus grănițuirea imobilelor prin stabilirea limitei de hotar pe linia reprezentată de punctele 4-5 în Anexă grafică nr. 3 la Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert E. D..
De asemenea, a respins celelalte capete de cerere ale reclamanților, ca nefondate și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, în cuantum de 3.525 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, terenurile părților în litigiu sunt învecinate, iar anterior au constituit un singur lot în suprafață de 300 mp situat pe .) nr.40, proprietatea numitelor Izotov N., Izotov V., Izotov N. și C. A..
Prin Actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1327/30.04.1999 la Biroul notarului public „E. Frosina” din Tulcea terenul în suprafață de 300 mp a fost separat prin constituirea lotului nr. 1 format din 150 mp teren curte și casă de locuit în suprafață de 22 mp, ce a fost atribuit numitelor Izotov N., Izotov V. și Izotov N. și a lotului nr. 2 format din 150 mp teren fără construcție, atribuit numitei C. A..
La data de 14.09.2004 pârâtul Z. O. a dobândit împreună cu soția sa Z. E. dreptul de proprietate asupra lotului nr. 1 de teren în suprafață de 150 mp (150,32 mp conform schiței) situat în Tulcea, . bis (fostă . nr. 40) prin cumpărare de la Izotov N., Izotov V. și Izotov N., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2488/14.09.2004 de Biroul notarului public „E. Frosina” din Tulcea.
În cauză a fost efectuat raportul de expertiză tehnică topo-cadastrală de către expert E. D., prin care s-a stabilit că imobilul reclamanților este situat pe ., iar suprafața reală de teren ocupată este de 139.00 mp, identificată prin contur poligonal 1-2-8-9-10-11- 12-6-7 în Anexa grafică nr. 1, în timp de imobilul pârâtului este situat pe . și suprafața reală ocupată este de 173.00 mp, identificată prin contur poligonal 12-11-10-9-8-2-3-4-5.
Expertul a precizat că suprafața totală rezultată din măsurători este de 312.00 mp, ambele imobile se învecinează pe latura de vest cu imobilul cu numărul cadastral_, ale cărui coordonate nu au fost bine determinate creându-se o suprapunere virtuală cu acesta, în sensul că imobilul reclamanților se suprapune virtual pe o suprafață de 1,7 mp, iar imobilul pârâtului pe o suprafață de 2,3 mp.
S-a menționat în expertiză că dat fiind că ambele imobile au alte dimensiuni pe laturi și alte suprafețe decât cele din schița de partaj voluntar întocmită de către P. A. în data de 30.04.1999, s-a realizat la solicitarea reclamanților o partajare a celor două imobile cu respectarea doar a dimensiunilor referitoare la lățimi, situație în care imobilul reclamanților ar avea o suprafața de 155.00 mp cu 5.00 mp mai mult decât în actul de partaj (contur poligonal 1-2-13-14-15-16-12-6-7) iar imobilul pârâtului ar avea suprafața de 156.00 mp cu 6 mp mai mult decât în actul de partaj (contur poligonal 13-17-18-15-14 Anexa grafică nr. 2), linia de hotar dintre cele două proprietăți fiind definită de către punctele 13-14-15-16 din Anexa grafică nr. 2.
A precizat expertul că potrivit acestei linii de hotar, construcția C1 care aparține pârâtului Z. O. este „tăiată” în punctele 14-15 ocupând 0.16 mp din terenul reclamanților (contur poligonal 14-15-9, Anexa grafică nr.2.), iar pârâtul ocupă din proprietatea reclamanților suprafața de 15.00 mp teren în care este inclusă și suprafața de 0.16 mp ocupată de construcție, iar din domeniul public ocupă suprafața de 1.00 mp (contur poligonal 3-4-5-18-17) din cauza construcției noi a gardului de pe latura străzii Liniștei.
Expertul a realizat și o a doua variantă de partajare a imobilelor în care a ținut cont de suprafețele din actul de partaj, respectiv câte 150.00 mp pentru fiecare parte, terenul reclamanților fiind reprezentat de conturul poligonal 1-2-3-4-5-6-7 cu suprafața de 150 mp, iar cel al pârâtului reprezentat de conturul poligonal 5-4-8-9-10 în suprafață de 150.00 mp. S-a precizat că în această variantă pârâtul ocupă suprafața de 10.00 mp din proprietatea reclamanților (contur poligonal 5-6-11-12-13-14-3-4), suprafața de 11.00 mp fără acte (contur poligonal 15-10-9-16) și suprafața de 1.00 mp din domeniul public al municipiului Tulcea (contur poligonal 17-18-19-15-18-16), iar limita de hotar dintre cele două proprietăți este definită de către punctele 4-5 din Anexa grafică nr. 3.
Prin răspunsurile la obiecțiunile formulate de reclamanți cu privire la încălcarea de către pârât a proprietății lor cu streașina casei, expertul a precizat că în cazul variantei A (anexa grafică nr. 1 Răspuns la obiecțiuni), se încalcă proprietatea reclamanților cu 3.00mp (contur poligonal A-B-C), iar pe latura A-B pârâtul a depășit limita proprietății reclamanților cu 0,53m. Pentru varianta B, (anexa grafică nr. 2 Răspuns la obiecțiuni) s-a arătat că pârâtul încalcă proprietatea reclamanților cu 2.00 mp (contur poligonal A-B-C-D), pe latura A-B pârâtul a depășit limita proprietății reclamantului cu 0.22 m, iar pe latura C-D cu 0.09 m.
Din probatoriul administrat în cauză prima instanță a reținut că acțiunea reclamanților este admisibilă numai în parte, în sensul că s-a făcut dovada ocupării unei părți din terenul lor de către pârât, dar nu suprafața indicată în cererea de chemare în judecată.
Față de propunerile de lotizare întocmite de expert, instanța nu a putut lua în considerare varianta expusă în Anexă grafică nr. 2 la Raportul de expertiză, realizată la solicitarea reclamanților, care presupune o partajare a celor două imobile cu respectarea doar a dimensiunilor referitoare la lățimi și cu suprapunerea liniei de hotar peste construcția realizată de pârât. Singurele argumente în susținerea acestei variante ar fi respectarea dimensiunilor pe lățimi ale loturilor de teren, astfel cum sunt consemnate în schița anexă la actul de partaj voluntar întocmită de către P. A. la data de 30.04.1999, dar se constată că nici în această variantă suprafețele de teren nu sunt în fapt cele prevăzute în act, respectiv de câte 150 mp pentru fiecare parte.
Pe de altă parte, prin acceptarea acestei variante s-ar ajunge ca reclamanții să obțină o suprafață de teren mai mare decât cea pe care o dețin în proprietate conform certificatului de moștenitor nr. 89/5.10.2010 emis de Biroul notarului public „C. A.” din C., respectiv 156 mp, ceea ar ce excede și obiectului cererii de chemare în judecată.
Instanța a constatat că a doua variantă de partajare a imobilelor propusă de expert, conform Anexei grafice nr. 3 la Raportul de expertiză, corespunde situației de fapt ce face obiectul litigiului dedus judecății, în condițiile în care s-a ținut cont de suprafețele din actul de partaj de câte 150.00 mp pentru fiecare dintre părți.
În aceste condiții, a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 10 mp teren, individualizată prin punctele 5-6-11-12-13-14-3-4 în Anexă grafică nr. 3 la Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert E. D..
Pe cale de consecință, nu a putu fi primită cererea reclamanților privind obligarea pârâului la desființarea părții din construcție de la limita dintre proprietăți.
Față de prevederile art. 560 din Codul civil, s-a dispus grănițuirea imobilelor prin stabilirea limitei de hotar pe linia reprezentată de punctele 4-5 în Anexă grafică nr. 3 la Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert E. D..
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel reclamantul C. I., criticând-o sub aspectul legalității și al temeiniciei.
A arătat apelantul că, deși imobilul învecinat reclamanților este al soților Z., cauza s-a judecat fără introducerea în cauză a soției Z. E., precum și faptul că instanța trebuia introducă în cauză U.A.T. Tulcea ca proprietară a terenului „ocupat abuziv de pârât" identificat de expert prin punctele 9,16,17,19,15 și 10 „Anexă grafică nr. 3";
A mai precizat apelantul că, expertiza efectuată în cauză este nulă deoarece că încalcă dispozițiile art. 335 C. pr. civilă potrivit căruia, părțile trebuie citate prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, expertiza tehnică fiind nulă și pentru că lucrarea nu este recepționată și declarată admisă de către O.C.P.I. Tulcea (așa cum se prezintă în modelul alăturat și care a servit altei cauze similare).
Mai consideră apelantul că, concluziile expertizei sunt eronate pentru că expertul este preocupat doar de situația actuală mutând punctele loturilor după bunul plac, pentru ca rezultatul să nu-1 împovăreze pe pârât.
Consideră apelantul că se impune refacerea expertizei topografice și pentru faptul că pentru a-1 favoriza pe pârât identifică înspre .. „ocupați fără acte" și îi conferă acestui teren statutul de domeniu public al municipiului Tulcea, ceea ce nu are suport probatoriu .
S-a mai susținut și că instanța nu a avut rol activ la administrarea dovezilor (art. 167 C. pr.civilă) aparent, existând suprapuneri ale fondurilor învecinate cu terenul în litigiu și o confuzie între planurile prezentate de părți datorită schimbărilor intervenite în tehnica de măsurare.
Deși expertul a formulat (la fila 94) cerere pentru studiul dosarului, s-a făcut că nu observă interesul său de a localiza în teren amprenta streșinii construcției pârâtului care pe lângă încălcarea proprietății sale face imposibil, virtual, realizarea unei construcții în vecinătate .
S-a mai susținut și că expertul tehnic nu a fost preocupat dacă pârâtul a respectat proiectul de execuție ce a fost avut în vedere la emiterea autorizației de construire nr. 296/_/ 04. 07. 2005, 39/ 10. 02. 2012 și 18/ 26.01. 2011.
Preocuparea expertului trebuia să existe din momentul în care a sesizat din probele dosarului și din constatările din teren că zidul construcției P+1 este amplasat pe hotar.
În concluzie, apelantul a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate, precum plata cheltuielilor de judecată.
Intimații, deși legal citați nu au formulat întâmpinare în termen procedural legal.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed:
Așa cum corect a reținut prima instanță, terenurile învecinate ale părților au constituit inițial un tot unitar în suprafață totală de 300 mp situat pe . din municipiul Tulcea, fiind proprietatea numitelor Izotov N., Izotov V., Izotov N. și C. A..
Prin Actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1327/30.04.1999 la Biroul notarului public „E. Frosina” din Tulcea terenul în suprafață de 300 mp a fost împărțit în două loturi, astfel: lotul nr. 1 format din 150 mp teren curte și casă de locuit în suprafață de 22 mp, ce a fost atribuit numitelor Izotov N., Izotov V. și Izotov N. și a lotul nr. 2 format din 150 mp teren fără construcție, atribuit numitei C. A..
De cealaltă parte, pârâtul Z. O. a dobândit împreună cu soția sa Z. E. dreptul de proprietate asupra lotului nr. 1 de teren în suprafață de 150 mp (150,32 mp conform schiței) situat în Tulcea, . bis (fostă . nr. 40) prin cumpărare de la Izotov N., Izotov V. și Izotov N., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2488/14.09.2004 de Biroul notarului public „E. Frosina” din Tulcea, imobilul fiind ulterior înscris în cartea funciară nr._/N sub nr.. cadastral 4845.
La rândul lor, reclamanți au dobândit dreptul de proprietate asupra lotului nr.2 din imobil în urma decesului defunctei C. A. prin emiterea certificatului de moștenitor nr. 89/5.10.2010 emis de BNP C. A.-C., suplimentar la certificatul de moștenitor nr. 113/15.12.2008.
În probatoriu, prima instanță a administart proba cu expertiza topo-cadastrală întocmită de expert E. D., probă care a constituit obiect de critică a prezentului apel, fiind invocată nulitatea acesteia.
Astfel, încălcarea dispozițiilor art. 335 NCPC în sensul necitării părților cu scrisoare recomandată și confirmare de primire, nu va putea fi reținută de instanța de apel întrucât în raportul întocmit expertul a consemnat faptul că „ părțile au fost convocate la teren cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, reclamanții fiind reprezentați de către C. I. care a semnat procesul-verbal de prezență la teren, însă confirmarea primirii convocări nu a fost recepționată și nu poate fi prezentată la dosar.”
Conform art. 178 alin.3 lit.b NCPC rezultă că „Dacă legea nu prevede altfel, nulitatea relativă trebuie invocată: (…) pentru neregularitățile săvârșite în cursul judecății, la termenul la care s-a săvârșit neregularitatea sau, dacă partea nu este prezentă, la termenul de judecată imediat următor și înainte de a pune concluzii pe fond”.
Deși la dosar nu s-a depus dovada citării părților prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, această neregularitate nu a fost invocată nici la primul termen de judecată ce a urmat din data de 25.02.2015 și nici la termenul de judecată următor din data de 25.03.2015, astfel încât neregularitatea nu mai poate fi invocată în calea de atac a apelului, mai ales că vătămarea specifică nulității relative nu există în condițiile în care reclamanții au fost prezenți personal și prin reprezentant la eefctuarea raportului de expertiză.
În ceea ce privește documentele avute în vedere de expertul topograf la întocmirea lucrării, se constată că, deși acesta a consultat inclusiv planul de încadrare în zonă- intravilan al municipiului Tulcea întocmit în anul 1983, a avut în vedere în același timp și actul de partaj voluntar cu schița anexă, înscris ce a stat la baza încheierii actului de partaj la data de 30.04.1999, astfel încât această critică nu poate sta la baza întocmirii unei noi expertize topografice în cauză.
În același timp, nici colaborarea expertului cu o societate de profil specializată în măsurători, nici identificarea unei suprafețe ocupate de pârât din domeniul public al mun. Tulcea și nici omisiunea de analizare a proiectului de execuție a locuinței de către pârât, nu pot constitui motive pentru care instanța să admită efectuarea unei noi expertize topografice în cauză.
Totodată, localizarea amprentei streșinii construcției pârâtului s-a realizat în cadrul judecății în primă instanță, fiind arătată prin răspunsul la obiecțiuni al expertului (filele 140-142 dosar fond), iar varianta aleasă de prima instanță a ținut cont atât de actul de partaj, de schița anexă a acestuia, cât și de planul de încadrare în zonă intravilan întocmit în anul 1983, documentația cu nr. cadastral 4845, documentația cu nr. cadastral_, ortofotoplan și măsurătorile topo-geodezice la teren.
Se observă că, în mod corect prima instanță a înlăturat varianta grafică nr. 2 întocmită de expertul topograf, întrucât nu există niciun temei legal în baza căruia să se reconstituie dimensiunile vechi doar pe una din laturile terenurilor părților, aceasta operațiune conducând evident la distorsionarea dimensiunilor celorlalte laturi.
În sistemul de cadastru actual, schița corectă datând din anul 1999 a celor două imobile nu mai poate respecta dimensiunile vechi din actul de partaj, astfel însât este necesară o repoziționare a loturilor din acest act, repoziționare cerută de tehnica nouă de măsurare folosită în prezent și de sistemul de cadastru actual inexistent în anul 1999.
Astfel, raportându-se la actul vechi de partaj din 1999 și la schița anexă acestuia, așa cum este corect, în varianta a II-a a expertizei (anexa grafică nr. 3), expertul tehnic a pornit de la faptul că, părțile dețin suprafețele de teren din actul de partaj, de 150 m.p. fiecare, reclamanții deținând în realitate 150 m.p., iar pârâtul 172 m.p., întregul teren fiind în suprafață de 222 m.p. Din suprafața de 172 m.p. s-a stabilit că pârâtul ocupă 10 m.p. din terenul reclamanților, 11 m.p. fără acte (spre . m.p. din domeniul public al mun. Tulcea.
Excluzând terenul ocupat de pârât fără acte de prtorpietate (12 m.p.), rezultă că totalul suprafeței deținute de părți este de 210 m.p. din care în urma admiterii revendicării în această variantă, reclamanții vor deține 160 m.p., iar pârâtul 150 m.p. (la care se adaugă evident cei 12 m.p. ocupați fără acte de proprietate).
Astfel, reclamanții nu sunt prejudiciați sau dezavantajați de pârât în vreun mod în condițiile în care raportat la starea actuală a terenului reclamanților care măsoară în prezent 139 m.p.( anexa grafică nr.1), în final aceștia vor ajunge la un total de 160 m.p., cu 21 m.p. mai mult decât în prezent, ceea ce este evident mai mult decât dețin în titlul de proprietate și mai mult chiar decât au solicitat prin acțiunea introductivă (13 m.p.).
Referitor la cea de-a doua critică din apel, referitoare la introducerea în cauză a unității administrativ-teritoriale Tulcea în calitate de proprietar al terenului ocupat abuziv de pârât, indentificat în anexa grafică nr. 3, aceasta va fi de asemenea respinsă ca neîntemeiată întrucât cererea trebuie judecată în limitele investirii instanței, litigiul purtându-se doar în raport de imobilul pârâtului Z. O..
Nici solicitarea de introducere în cauză a soției acestui pârât în calitate de persoană care figurează în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2488/14.09.2004 de B.N.P. E. Frosina nu poate fi avută în vedere de instanța de control judiciar în condițiile în care reclamanții nu sunt persoane vătămate prin această neregularitate, nedovedindu-se vătămarea suferită de apelanții reclamanți prin această necitare a numitei Z. E..
Mai mult decât atât, apelanții-reclamanți nu au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, ci doar rejudecarea cauzei în apel, iar în apel nu s-ar putea introduce părți noi întrucât se opun dispozițiile art. 478 alin. (1) Noul Cod de procedură civilă.
Față de toate aceste considerente, se constată că prima instanță a realizat o corectă analiză a situației de fapt și a încadrării în drept, iar în temeiul art. 480 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, apelul este privit ca neîntemeiat și va fi respins cu consecința păstrării sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelantul - reclamant C. I., cu domiciliul în C., ., .. C, ., jud. C., împotriva sentinței civile nr. 1854/12.06.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât Z. O. cu domiciliul ales la Cabinet I. de Avocat C. A. din Tulcea, . de Comerț nr. 22, jud. Tulcea și intimații – reclamanți C. V., C. P. și C. V., toți cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat A. A. din Tulcea, .. 39, jud. Tulcea, având ca obiect revendicare imobiliară, ca nefondat.
Păstrează sentința atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 decembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. N. L. D. P. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.G.N..
Red/Tehnored.dec.civ.jud. PLD/26.01.2016
Tehnored.gref.B.F.V./LAI/26.01.2016/7ex.
.. apelant/4 ex. intimat
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 962/2015. Tribunalul TULCEA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1209/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
