Plângere contravenţională. Decizia nr. 139/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 139/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 139/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.139
Ședința publică din data de 21 februarie 2013
Președinte: D. N.
Judecători: E. N.
F. Șurculescu
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurentul I. DE S. P. C. IN T. R. – I.S.C.T.R. cu sediul in Bucuresti, ..38, sector 1 si sediul procesual ales in Constanta, ., nr.2, . Constanta, impotriva sentintei civile nr.2846/05.10.2012 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plangere contraventionala, in contradictoriu cu intimata-petenta . cu sediul in Braila, ., judetul Braila.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe si a fost depusa intampinare, după care,
Vazand ca nu mai sunt motive de amanare, instanta constata dosarul in stare de judecata si lasa cauza in pronuntare.
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față:
Sub nr._, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea plângerea formulată de către petenta S.C. F. T. S.R.L., cu sediul în B., ., jud. B. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/10.04.2012, prin care a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 4 pct. 57.4 din H.G. Nr. 69/2002, solicitând anularea lui.
În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esență, că nu a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal contestat.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, arătând în esență, că procesul legal este legal și temeinic încheiat.
Prin sentința civilă nr. 2846 din 05.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ a fost admisă plângerea contravențională și anulat procesul-verbal de contravenție . nr._/10.04.2012, ca netemeinic.
Prima instanța a reținut în esență că prin procesul-verbal . nr._/10.04.2012 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 4 pct. 57.4 din HG 69/2012.
S-a consemnat în procesul verbal că la data de 02.03.2012 a fost depistat în trafic autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, utilizat de către petentă, la bordul căruia nu exista asigurarea pentru persoanele transportate și pentru bagajele acestora.
S-a constatat că actul sancționator a fost încheiat cu respectarea tuturor cerințelor de formă prev. de art. 16 - art. 19 din O.G. Nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal se reține că potrivit art. 4 pct. 57.4 din H.G. Nr. 69/_ constituie contravenție nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor a unuia sau mai multor documente printre care și polița de asigurare pentru persoanele transportate și bagajele acestora.
Art. 10 din același act normativ arată că inspecția, controlul și supravegherea modului de respectare a prevederilor Regulamentului (CE/ nr. 1.071/2009 ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, se efectuează în trafic și la sediul operatorilor de transport rutier de către inspectori din cadrul ISCTR .
În speța dedusă judecății, controlul vehiculului utilizat de către societatea petentă s-a efectuat în trafic pe data de 02.03.2012 iar actul sancționator s-a încheiat la data de 09.04.2012.
Prima instanța a considerat că, în condițiile în care cu ocazia controlului s-a constatat lipsa poliței de asigurare este inexplicabilă întocmirea procesului verbal după mai mult de o lună și că procedând de această manieră, agentul constatator, în mod nereal a menționat în procesul verbal că „ la fața locului nu s-a putut identifica nici un martor”, prin fața locului înțelegându-se locul efectuării controlului.
S-a mai reținut că la data controlului petenta avea polița de asigurare nr._/28.02.2012 pentru autovehiculul_, din conținutul căreia rezultă faptul că erau asigurate atât persoanele transportate, cât și bagajele acestora. În atare situație, luând în considerare și faptul că procesul-verbal s-a încheiat în mod nejustificat la o lună de la constatarea presupusei fapte contravenționale, instanța apreciază că în concordanță cu principiul de drept potrivit căruia dubiul profită totdeauna contravenientului, soluția ce se impune în cauză este de admitere a plângerii și de anulare a procesului legal ca nelegal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie considerând că este dată cu aplicarea greșită a legii.
Recurentul a arătat că la data și locul controlului a fost depistat în trafic autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ la bordul căruia nu exista asigurarea pentru persoanele transportate și pentru bagajele acestora, fapta sancționată de art. 4 pct. 57.4 din HG 69/2012, respectiv nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor a unuia sau mai multor documente printre care și polița de asigurare pentru persoanele transportate și bagajele acestora.
Pe de altă parte, se arată că procesul-verbal îndeplinește toate cerințele de legalitate si temeinicie.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
S-a arătat de intimata S.C. F. T. S.R.L. că, indiferent dacă asigurarea era sau nu era la bordul autovehiculului, ce este important este faptul că acea asigurare exista.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate se constată că recursul declarat este fondat urmând a se admite.
Instanța reține că S.C. F. T. S.R.L. a fost sancționată pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 4 pct. 57.4 din H.G. Nr. 69/2012.
Așa cum rezultă din procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/10.04.2012, în urma controlului efectuat în trafic asupra autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ s-a constatat că nu exista la bordul acestuia asigurarea pentru persoanele transportate si bagajele acestora, în copie, în termen de valabilitate.
Problema de drept care se ridică în fața instanței este dacă respectiva asigurare trebuie să se afle la bordul autovehiculului sau este suficient ca ea să existe.
Răspunsul este dat de art. 4 pct. 57.4 din H.G. Nr. 69/_ care arată că constituie contravenție „ nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost […] asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente care cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie”.
Astfel răspunsul este că respectiva asigurare trebuie să se afle la bordul autovehiculului.
Faptul ca procesul-verbal, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta nu face proba contrarie, nu constituie o încălcare a prezumției de nevinovăție, ci o modalitate de stabilire legală a vinovăției în raport cu art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului. Petentul nu a făcut dovada că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal nu corespunde adevărului, susținerile făcute în cuprinsul plângerii nefiind susținute de probe. Față de cele constatate anterior, instanța reține că petentul a săvârșit contravenția pentru care fost sancționat.
Pe de altă parte nu se poate invoca faptul că instanța de fond nu a făcut cercetări asupra fondului. Astfel, reclamantul ar fi putut propune probe prin care să demonstreze că la data controlului în autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ se afla asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente care cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie, judecătorul fondului neputându-i-se imputa neexercitarea rolului activ în condițiile în care reclamantul în afara înscrisurilor care au însoțit plângerea contravențională nu a mai propus niciun fel de probe.
Tribunalul va înlătura susținerile primei instanțe cu privire la faptul că în condițiile în care cu ocazia controlului s-a constatat lipsa poliței de asigurare este inexplicabilă întocmirea procesului verbal după mai mult de o lună și că procedând de această manieră, agentul constatator, în mod nereal a menționat în procesul verbal că „ la fața locului nu s-a putut identifica nici un martor”, prin fața locului înțelegându-se locul efectuării controlului, instanța de recurs considerând că agentul constatator a întocmit în termen procesul-verbal de contravenție, iar din analiza art. 19 din O.G. nr. 2/2001. Prin „fața locului” nu se înțelege locul săvârșirii contravenției, ci locul întocmirii procesului-verbal, articolul citat referindu-se la procedura întocmirii actului sancționator si nu la constatarea faptei contravenționale cu atât mai mult cu cât partea finala a art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 se referă încheierea procesului-verbal care se poate realiza și în alt loc decât cel al săvârșirii faptei.
În ceea ce privește principiul de drept potrivit căruia dubiul profită totdeauna contravenientului, invocat de prima instanță, acesta nu-și poate găsi aplicabilitate în cauza pendinte atât timp cât reclamantul era în măsura să probeze faptul juridic pozitiv, respectiv că la bordul autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ se afla asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente care cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie așa cum este impusă de art. 4 pct. 57.4 din H.G. 69/_.
Față de cele menționate anterior, instanța va admite recursul declarat de recurentul I. DE S. P. C. ÎN T. R. ISCTR/I. TERITORIAL I în contradictoriu cu intimatul ., împotriva sentinței civile nr. 2846 din 05.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ si va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii ca nefondate a plângerii formulate de petenta S.C. F. T. S.R.L..
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta I. DE S. P. C. ÎN T. R. ISCTR/I. TERITORIAL II, cu sediul in Bucuresti, ..38, sector 1 si sediul procesual ales in Constanta, ., nr.2, . Constanta, împotriva sentintei civile nr. 2846/05.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea in dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata-petenta S.C. F. T. S.R.L. cu sediul în B., ., județul B..
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge plângerea formulată de petenta . ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
D. N. E. N. P. L.
F. Șurculescu
14.03.2013
Red.jud.FȘ
Tehnored. FȘ/ex.2
15.03.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 50/2013. Tribunalul TULCEA | Uzucapiune. Decizia nr. 792/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
