Plângere contravenţională. Decizia nr. 237/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 237/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 237/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.237
Ședința publică din data de 24 martie 2015
Completul compus din:
Președinte: V. A.
Judecător: M. L. Șurculescu
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta-petenta S.C. E. I. SRL cu sediul în ., ., impotriva sentintei civile nr519/11.11.2014 pronuntata de Judecatoria Babadag in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimata I. T. DE M. Tulcea, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si legal timbrat, după care,
Potrivit art.394 C.pr.civ. instanta, constatand ca nu sunt motive de amanare, apreciaza dosarul in stare de judecata si ramane in pronuntare, luand act ca s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa, conform art.223 pct.3 C.pr.civ.
TRIBUNALUL:
Prin plângerea contravențională adresată Judecătoriei Babadag la data de 06.06.2014 și înregistrată sub nr._, petenta S.C. E. I. S.R.L. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 03.04.2014.
Prin sentința civilă nr. 519 din 11 noiembrie 2014, Judecătoria Babadag a admis excepția tardivității formulării plângerii contravenționale formulată de către intimat prin întâmpinare și a respins plângerea, ca tardiv formulată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la 03.04.2014 de I. T. de M. Tulcea, petenta . a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de_ lei, reținându-se în sarcina petentei că ar fi primit la muncă pe numiții Ludosanu G., Sait I. U. și M. T., fără a le încheia contracte de muncă în forma scrisă, faptă prevăzută de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 republicată.
În soluționarea plângerii contravenționale instanța a reținut prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Verificând termenul în care a fost formulată plângerea, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia și a constatat că a fost întocmit la data de 03.04.2014, iar în urma comunicării acestuia prin poștă cu confirmarea de primire, dovada comunicării nr. AR_ s-a întors la expeditor cu mențiunea că actul sancționator a fost primit de către petentă la data de 15.04.2014.
Având în vedere că plângerea contravențională a fost depusă la oficiul poștal la data de 05.06.2014, instanța de fond a reținut că aceasta a fost formulată cu depășirea termenului imperativ de 15 zile prevăzut de O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
A mai reținut instanța că potrivit adresei nr. 445/1R/11.09.2014 emisă de Compania Națională Poșta Română S.A., actul sancționator a fost predat numitului P. I. I., legitimat cu act de identitate . nr._, iar susținerile petentei potrivit cărora persoana care a semnat pe dovada comunicării procesului-verbal, numitul P. I. I., audiat în cauză la termenul de judecată din data de 11.11.2014, nu a primit nicio împuternicire din partea reprezentanților legali ai petentei, nu au fost reținute drept motiv pentru a considera viciată procedura de comunicare a procesului-verbal.
În consecință, prima instanță a reținut că petenta are cunoștință despre toate comunicările ce au fost primite la adresa sediului social, această manieră de primire a corespondenței fiind acceptată în mod tacit de către reprezentantul legal al petentei și față de toate aceste considerente a reținut că plângerea petentei este tardiv formulată.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat apel petenta S.C. „E. I.” S.R.L. solicitând anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe motivat de faptul că plângerea a fost respinsă pe excepție, instanța necercetând fondul cauzei conform art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă.
Astfel, apelanta-petentă apreciază că în mod greșit a considerat instanța de fond că plângerea este tardiv formulată, întemeindu-și concluzia pe împrejurarea că aceasta a fost depusă la oficiul poștal la data de 05.06.2014 cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Arată apelanta că susținerile sale potrivit cărora persoana care a semnat pe dovada comunicării procesului-verbal, audiată în cauză, nu a primit nici o împuternicire din partea reprezentanților legali, nu pot fi primite drept motiv pentru a considera procedura de comunicare a procesului verbal.
Consideră apelanta că prin modul de interpretare a declarației martorului P. I. coroborat cum modul de comunicare a unor acte de procedură în prezenta cauză, prima instanță a înlăturat și ignorat celelalte probele administrate, printr-o referire simplistă și neargumentată, iar în acest sens arată că instanța nu a reținut în raport de probele administrate că Administratorul S.C. „E. I.” S.R.L. în urma controlului efectuat de I.T.M. Tulcea în data de 24.07.2012 și sesizării Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin. 3 din Legea nr. 53/2003, iar în urma cercetărilor care au durat aproximativ 2 ani, P. de pe lângă Tribunalul Tulcea prin rezoluția dată în dosarul nr. 533/P/2013 din 04.10._ a dispus neînceperea urmăririi penale față de M. G. și sesizarea I.T.M. Tulcea.
Precizează că I.T.M. Tulcea a întocmit procesul-verbal de contravenție ce face obiectul cauzei după 6 luni de la prezenta rezoluție, sancționând-o cu amenda în cuantum de 30.000 lei, procesul-verbal de contravenție fiind trimis prin poștă cu confirmare de primire, iar agentul poștal în loc să procedeze în cazul în care nu găsește nici o persoană să afișeze actul trimis, l-a dat unei persoane străine societății, iar pe confirmarea de primire a menționat și faptul că este delegat și nu se află la acel moment la sediul societății.
Arată apelanta petentă că s-a înscris în fals cu privire le mențiunile făcute pe actul de primire a procesului-verbal de contravenției în timpul derulării cauzei și s-a înscris în fals cu privire la mențiunile delegatului și semnătura care nu aparțin unei persoane angajate sau delegate, dar prima instanță a respins cererea apreciind că nu sunt întrunite condițiile legale prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă.
Prin probele administrate, respectiv înscrisuri și audierea martorului P. I. I. a demonstrat fără dubii că procesul-verbal de contravenție atacat nu a fost comunicat în mod legal, așa cum prevede art. 27 din O.G. nr. 2/2001, iar instanța a respins cererea de înscriere în fals cu privire la faptul că procesul-verbal comunicat este semnat de altă persoană care nu are nici un raport cu petenta, instanța trecând peste aceste probe.
În situația dată a solicitat repunerea în termen conform art. 186 Cod pr. civilă a plângerii formulate, motivat de faptul că datorită acestei situații mai presus de voința sa, nu a putut depune plângere în termenul legal, depășirea termenului de formulare a plângerii contravenționale nefiind culpa sa, așa cum a susținut prima instanță.
Arată apelanta-petentă că, deși a demonstrat prin probele admise de prima instanță că persoana care a primit corespondența nu avea calitatea de a semna de primire, instanța a motivat că martorul audiat ar fi primit și alte acte procedurale de care are cunoștință, fără să ia în calcul faptul că alte acte procedurale au fost comunicate de agentul poștal și altor persoane fără a avea vreo calitate față de aceasta.
Prin urmare, consideră că agentul poștal a încălcat și în prezenta cauză procedura de comunicare a actelor procedurale de care, susține apelanta, a luat cunoștință din dosar prin intermediul apărătorului său și era în interesul său de a formula plângerea, având în vedere faptul că nu este vinovată de săvârșirea faptei, iar amenda aplicată este consistentă pentru a o putea achita.
Învederează apelanta-petentă că în concluziile formulate la termenul de judecată a făcut referire la faptul că actele de procedură au fost primite de mai multe persoane care nu aveau calitatea de a primi orice corespondență în numele societății, întrucât nu erau salariații sau împuterniciții acesteia, iar modul de organizare și desfășurare a activități societății nu poate fi imputabil în situația dată de maniera cum a motivat prima instanță.
În apărare, I. T. de M. Tulcea a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului, ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul nefondat.
Prin sentința civilă nr. 519 pronunțată de Judecătoria Tulcea la 11.11.2014, a fost admisă excepția tardivității plângerii invocate de intimata I.T.M. Tulcea, și a fost respinsă plângerea contravențională formulată de S.C. E. I. S.R.L. cu sediul în ., ., ca fiind tardiv formulată.
Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că procesul verbal de contravenție ce face obiectul plângerii a fost încheiat la 3 aprilie 2014, și a fost comunicat contestatoarei prin poștă, cu confirmare de primire, de către S.C. E. I. S.R.L., la data de 15 aprilie 2014.
Petenta S.C. E. I. S.R.L. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție, pe care a depus-o la oficiul poștal la data de 5 iunie 2014, astfel cum rezultă din ștampila aplicată de oficiul poștal pe plicul de trimitere a corespondenței (fila 23).
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva a procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, se poate face în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond pe baza probelor administrate, a reținut că plângerea a fost formulată de petentă cu depășirea termenului imperativ de 15 zile, prevăzut de dispozițiile legale sus menționate.
In ceea ce privește modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, în raport de apărările petentei, instanța de fond a apreciat în mod corect că, în condițiile în care societatea nu desfășoară niciun fel de activitate la sediul social la care este înregistrată în mod oficial, își asumă cu bună știință riscurile decurgând din această situație, și că atunci când are interes se prevalează de lipsa comunicării unor acte procedurale.
Pe de altă parte, deși a invocat necomunicarea procesului-verbal de contravenție, în ceea ce privește celelalte acte procedurale, s-a dovedit că petenta a luat la cunoștință de acestea, deși au fost comunicate la aceeași adresă a sediului social însă de această dată petenta nu a contestat modalitatea de comunicare.
Instanța reține totodată că, în speță, comunicarea procesului verbal de contravenție s-a făcut în condițiile stabilite prin decizia ICCJ nr. 10/2013, care a stabilit că procedura afișării procesului verbal de contravenție la sediul contravenientului, va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit din diverse motive comunicarea prin poștă cu aviz de primire.
Ori, în speță, comunicarea procesului verbal de contravenție s-a realizat în prima modalitate, cu aviz de primire, chiar dacă persoana care a semnat de primirea corespondenței nu era reprezentantul legal al societății, situație acceptată însă de această din urmă persoană.
Așa fiind, considerând că în speță comunicarea procesului-verbal de contravenție s-a făcut în condițiile legii și că societatea a avut cunoștință de comunicările care s-au făcut la adresa sediului social, instanța apreciază că plângerea contravențională a fost tardiv formulată, astfel încât în temeiul art. 480 Cod proc. civ., va fi respins apelul formulat ca nefondat și se va păstra hotărârea atacată ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de către apelanta-petenta S.C. E. I. SRL cu sediul în ., ., impotriva sentintei civile nr. 519/11.11.2014 pronuntata de Judecatoria Babadag in dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimata I. T. DE M. Tulcea, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
ca nefondat.
Păstrează hotărârea atacată ca temeinică și legală.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. A. M. L. Șurculescu
GREFIER,
P. L.
17.04.2015
Red.jud.VA
Tehnored. PL/DS/ex. 4
17.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 230/2015. Tribunalul... | Evacuare. Decizia nr. 235/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
