Plângere contravenţională. Decizia nr. 146/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 146/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 146
Ședința publică de la data de 25 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelantul-petent I. C., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Individual de Avocatură „I. L.”, mun. G., ., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 675 din data de 22 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul I. de POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în mun. T., ., jud. T..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează părțile, obiectul cauzei, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că, apelul este formulat în termen, motivat și legal timbrat; intimatul a depus la dosar întâmpinare, 2ex., un exemplar al întâmpinării s-a comunicat apelantului-petent, care nu a formulat răspuns la întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.394 alin. 1 din NCPC, declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea formulată și înregistrată la Judecătoria Măcin sub nr._ din 3 iulie 2014, petentul I. C. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 5 iunie 2014 încheiat de IPJ T. – Poliția Rutieră Măcin și exonerarea de la plata amenzii.
Soluționând cauza, Judecătoria Măcin prin sentința civilă nr. 672 din data de 22 octombrie 2014 a respins plângerea contravențională formulată de petentul I. C..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din procesul-verbal de contravenție rezultă că, pe 5 iunie 2014, orele 11:21, pe . Măcin, jud. T., a fost surprins autoturismul marca VW Golf, cu nr. de înmatriculare_, condus de petent, circulând cu viteza de 77 km./h. faptă ce constituie contravenție prevăzută de art. 121 alin.l din RA OUG nr. 195/2002 și pentru care în baza art. 100 alin.2 și 108 alin.1 lit.”b” pct.2 din OUG nr. 195/2002 i s-a aplicat o amendă de 340 lei și trei puncte penalizare.
Împotriva procesului-verbal de contravenție petentul a formulat plângere solicitând anularea acestuia deoarece nu a săvârșit contravenția iar la momentul la care a fost depistat de aparatul radar nu i s-a arătat înregistrarea video sau vreo fotografie din care să reiasă că circula cu acea viteză. De asemenea, nu i s-a comunicat dacă aparatul radar era verificat metrologic sau lucrătorul care a întocmit procesul-verbal era atestat să lucreze pe aparatul radar.
Petentul a invocat că s-au încălcat dispozițiile art. 16 alin.7 din OG nr. 2/2001 în sensul că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal, respectiv dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001 în sensul că procesul-verbal nu a fost semnat de un martor care să confirme motivul pentru care contravenientul nu a semnat procesul-verbal de contravenție.
Prin întâmpinarea depusă, IPJ T. a solicitat respingerea plângerii arătând că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale iar din planșele foto anexate rezultă că petentul a circulat cu viteza de 77 km./h. în zona de limitare a vitezei la 55 km./h. Atât din plângerea contravențională cât și din raportul lucrătorului de poliție, rezultă că petentul a refuzat să ia la cunoștință și să semneze procesul-verbal de contravenție, ceea ce reflectă faptul că avea posibilitatea efectivă de a face obiecțiuni.
De asemenea, raportând fapta reținută în sarcina petentului la dispozițiile normative invocate în actul constatator prima instanță a constat că această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite în procesul-verbal contestat.
S-a mai reținut că, procesul-verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a dus la încheierea sa și care conduce în mod rezonabil la o acuzație ce se bazează pe împrejurări de fapt care pentru a putea fi înlăturate, necesită susțineri întărite de probe din partea celui sancționat.
Petentul nu a administrat probe prin care să răstoarne prezumția relativă de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție.
Mai mult, agentul constatator a depus la dosar planșe foto în care este surprins autoturismul condus de petent circulând cu viteza de 77 km./h. într-un sector de drum în care viteza maximă admisă era de 50 km./h, iar măsurarea vitezei s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
În consecință, în lipsa unor probe care să susțină cele afirmate de petent în plângere, s-a constat că fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 121 alin. l din R OUG nr. 195/2002.
Cu privire la celelalte critici aduse procesului-verbal prima instanță a reținut că, în procesul-verbal este consemnat că petentul a solicitat să-i fie transmis la domiciliu procesul-verbal, cea ce rezultă că știa de acel drept al său de a formula obiecțiuni și rezultă indirect că nu a înțeles să facă obiecțiuni.
De altfel, din fișa de cazier auto a petentului rezultă că în perioada 28 octombrie 2010 – 28 februarie 2014 a mai fost sancționat numai pentru depășirea vitezei de încă cinci ori având și alte sancțiuni aplicate pentru alte contravenții săvârșite, situație care dă convingere instanței că petentul își cunoștea foarte bine drepturile.
Cu privire la semnarea procesului-verbal de un martor în cazul refuzului contravenientului de a semna procesul-verbal s-a reținut că este vorba de o nulitate virtuală, situație în care anularea intervine doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturat decât prin anularea actului.
Cum rolul martorului este acela de a confirma modalitatea de întocmire a procesului-verbal, s-a considerat că petentului nu i s-a produs nici o vătămare.
Verificând conform dispozițiilor art. 5 alin.5 și art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001 proporționalitatea sancțiunii, prima instanță a apreciat că sancțiunile aplicate au fost corect individualizate în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Pentru toate aceste considerente, s-a constat că existența faptei reținute în sarcina petentului este dovedită, iar fapta întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilită de organul constatator.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a formulat apel petentul I. C., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelantul că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă cu certitudine că a condus autoturismul cu viteza consemnată de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal, respectiv 77km/h.
În planșa foto nr.8, fotografie în care apare și numărul de înmatriculare al mașinii, viteza înregistrată de aparatul radar este de 43km/h, deci o viteză care nu depășește limita legală.
In fotografia cu nr.5 în care apare viteza de 77 km/h nuse poate observa în mod clar, dacă acel autoturism este al petentului sau este un alt autoturism, întrucât nu este vizibil numărul de înmatriculare al mașinii sau alte elemente de identificare care să conducă la concluzia că autoturismul din imagine este al petentului. Mai mult, nu se știe dacă viteza din planșa foto nr.5 era în afara localității, deci în afara limitei de 50 km/h sau în interiorul localității.
Intimata prin înscrisurile depuse la dosar nu a făcut dovada celor susținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Din planșele foto depuse la dosar rezultă fără putință de tăgada că viteza cu care circula autoturismului era de 43km/h la momentul la care a fost înregistrat de aparatul radar și nicidecum nu se circula cu viteza de 77 km/h.
De asemenea, apelantul a mai arătat că, în jurisprudența C.E.D.O. au fost pronunțate numeroase decizii (cauza Ozturk contra Germaniei; cauza A. contra României) care au statuat faptul că și în dreptul român procedura contravențională are caracter penal, iar persoana căreia i s-a aplicat o sancțiune contravențională se bucura de prezumția de nevinovăție, agentul constatator fiind obligat să administreze probe în susținerea celor consemnate în procesul-verbal contravențional.
Este adevărat că tot din jurisprudența C.E.D.O. (cauza Salabiaku contra Franței) rezulta faptul că prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea celui sancționat contravențional nu este o prezumție absolută, după cum nici prezumția de veridicitate a celor consemnate in procesul-verbal contravențional nu reprezintă o prezumție absolută.
Ceea ce, trebuie avut în vedere este faptul că petentul trebuie să facă dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal contravențional numai în situația în care probele administrate de organul constatator sunt de natura a convinge instanța de judecată de vinovăția contravenientului dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
Cum, însă în cauza de față intimatul nu a adus dovezi din care să reiasă cu certitudine și fără putință de tăgadă vinovăția petentului, nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de care acesta se bucură.
Pentru aceste considerente, apelantul a solicitat admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul anularii procesului-verbal de contravenție, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale.
In drept s-au invocat disp.art. 466 și următoarele Cod proc.civ.
Intimatul I. de POLIȚIE JUDEȚEAN T. a depus la dosar în termen procedural întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este temeinică și legală.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.
Astfel, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 5 iunie 2014, încheiat de I.P.J. T., Poliția Rutieră Măcin, s-a reținut că la data de 5 iunie 2014, orele 11,21, pe . Măcin, județul T., a fost surprins autoturismul marca VW Golf, cu număr de înmatriculare_, condus de petentul apelant, circulând cu viteza de 77 km/h, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 din RA O.U.G. nr. 195/2002 și pentru care în temeiul art. 100 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 2 din același act normativ, i s-a aplicat o amendă de 340 lei și trei puncte de penalizare.
Potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Contrar susținerilor apelantului, viteza cu care circula în localitate este de 77 km/h și în toate planșele foto se poate observa cu claritate că numărul de înmatriculare al autovehiculului este_, care îi aparține.
Se reține de către instanța de control judiciar că în speță, situația de fapt a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin. 2 din O.U.G nr. 195/2002, după cum rezultă și din buletinul de verificare metrologică. Mai este de reținut că măsurarea vitezei de circulație a fost efectuată de către un operator calificat conform paragrafului 4.2 din norma de metodologie legală NML 021-05, aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor, aprobată prin Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 emis de Biroul Român de Metrologie Legală.
Instanța de control judiciar reține că situația de fapt din procesul-verbal de contravenție a fost constatată cu respectarea cerințelor metodologice prevăzute de paragraf 3.5.1 și 4.3 din norma metodologică aprobată prin ordinul menționat mai sus, și pe cale de consecință, va înlătura ca netemeinice susținerile formulate de către apelant prin motivele de apel.
De reținut în cauză este fișa de cazier rutier a apelantului care este plină cu contravenții săvârșite și de amenzi aplicate și din care mai rezultă că în perioada 2010 – februarie 2014, apelantul a săvârșit încă cinci contravenții constând în depășirea vitezei.
Analizând procesul-verbal de contravenție din perspectiva sancțiunii aplicate, instanța reține că potrivit art. 49 alin. 1 O.U.G. nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, apelantul fiind înregistrat în localitatea Măcin, cu viteza de 77 km/h.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelantul-petent I. C., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Individual de Avocatură „I. L.”, mun. G., ., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 675 din data de 22 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul I. de POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în mun. T., ., jud. T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 25 Februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R. A. V. Ș. R. D. B.
Red./dec.civ.jud.R.S./09.03.2015
Red.sent.civ.jud. D.A.
Tehnored.gref.DB/DS/4ex./09.03.2015
..apelant/1 ex. intimat.
| ← Anulare act. Decizia nr. 19/2015. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 65/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
