Plângere contravenţională. Decizia nr. 67/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 67/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 67
Ședința publică de la data de 19 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Mădalina L. S.
Judecător V. A.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelantul-petent
M. C. L., cu domiciliul în .. S., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 505 din data de 17 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimata R. NAȚIONALĂ a P.-R. prin DIRECȚIA S. TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 19.02.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată Judecătoriei Măcin la data de 15.04.2013 și înregistrată sub nr._, petentul M. C. L. ,a formulat plângere contravenională împotriva procesului verbal constatare a contravenției silvice încheiat în data de 21 martie 2013 și înregistrat sub nr.1033/25 martie 2013 comunicare ce a avut loc în data de 02.04.2013, încheiat de organul constatator din cadrul Ocolului Silvic S. ce aparține de Ocolul Silvic Tulcea, solicitând admiterea plângerii, anularea procesului verbal și exonerarea de plata amenzii în sumă de 600 lei .
În motivarea plângerii s-a arătat de petent că prin procesul verbal încheiat și înregistrat sub nr. 1033 din 25 martie 2013, la Ocolul Silvic S. și comunicat prin poștă la 02 aprilie 2013, a fost amendat cu suma menționată, motivat de faptul că ar fi fost găsit pășunând cu bovinele în unitățile administrative ce aparțin de Cantonul silvic 12 T., fapt nereal .
Petentul la data de 22.04.2013 a depus precizări prin care arată că procesul intentat are ca pârât Direcția S. Tulcea și în subordinea căreia se află Ocolul Silvic S. din care face parte lucrătorul care pretinde săvârșirea contravenției respective .
La data de 09.05.2013 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondate și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției nr. 1033/25.03.2013 ca fiind încheiat temeinic și legal .
Soluționând cauza, Judecătoria Măcin prin sentința civilă nr. 505 din 17 octombrie 2013 a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul M. C. L..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță verificând, conform disp. art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor și nu conține nici alte vicii de formă care să atragă anularea, în sensul că s-a menționat în procesul verbal că petentul nu formulează obiecțiuni, proces verbal ce a fost semnat de petent, astfel că urmează a respinge această susținere a petentului.
Având în vedere că prin decizia pronunțată în cauza A. c. România, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a înlăturat prezumția deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției pentru a acorda în mod real, efectiv dreptul la un proces echitabil, instanța de fond a apreciat că se pot administra probe în înțelesul dispozițiilor codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părților litigante de a dovedi că starea de fapt este alta decât cea reținută în procesul verbal atacat.
S-a mai reținut în ceea ce privește contravenția reținută în sarcina petentului că aceasta întrunește elementele unei acuzații în materie penală în sensul art.6 paragraf 1 din CEDO întrucât câmpul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter represiv și preventiv.
În speță, petentului îi sunt recunoscute garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție, prevăzută de paragraful nr.2 al art.6 din CEDO.
De asemenea, prima instanță a arătat că, petentul a administrat proba testimonială cu martorul L. T. care a declarat că locuiește la marginea satului, curtea sa fiind aproape de pădure, iar în ziua de 15 martie 2013 i-a spus lui M. Ș., care este tatăl lui M. C.-L. că vacile sale care ieșiseră din pădure gonite de pădurar sunt în spatele grădinii lui .
A mai declarat martorul că petentul M. C. locuiește împreună cu tatăl său, dar nu are cunoștință dacă bovinele sunt ale petentului și ale tatălui său sau numai ale petentului .M. Ș. nu a fost cu vacile la păscut având un păstor pe nume N. C. care este venit din M. iar în prezent nu mai este la M. Ș..
S-a mai arătat că, potrivit art. 1375 cod civil, proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa, astfel că rezultă că răspunderea pentru animale incubă persoanei care, la momentul producerii prejudiciului, avea paza juridică a acestora.
Paza juridică decurge ca regulă din dreptul pe care îl are o persoană de a se folosi de animalul respectiv, care implică prerogativa de comandă, de direcție și supraveghere asupra animalului, iar în această situație se află proprietarul animalului ori persoana căreia proprietarul i-a transmis folosința animalului, dar nu și cel care are paza materială asupra acestuia, deoarece proprietarul nu acordă dreptul paznicului de a se folosi în propriul său interes de animalul încredințat .
Față de dispozițiile legale sus citate și considerentele expusem, prima instanța a apreciat că nu este fondată susținerea petentului că nu poate el răspunde contravențional dacă păstorul N. C. din neatenție a lăsat să pătrundă animalele în pădure, iar răspunderea îi revine acestuia în exclusivitate, contravenția fiind lui imputabilă, iar procesul verbal de constatare trebuia încheiat pe numele acestuia și nu cum greșit s-a procedat.
În ceea ce privește susținerea petentului, cu referire la modul de întocmire a procesului verbal că martorul indicat a semnat formal procesul verbal, întrucât nu a fost prezent la constatarea contravenției,fiind în concediu de creștere a copilului, prima instanță a reținut următoarele:
În conformitate cu art.19 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, ar în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor și în acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Analizând procesul verbal de contravenție prima instanță a constatat că acesta a fost întocmit în lipsa contravenientului M. C. L. motiv pentru care a fost semnat de către martorul L. C., fiind astfel satisfăcute cerințele articolului 19 alin.1 din OG nr.2/2001.
Ținând cont de considerentele expuse mai sus, prima instanță a constat că plângerea petentului este nefondată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel petentul M. C. L., criticând-o sub aspectul netemeiniciei și al nelegalității.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul arată în esență că, potrivit art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 ”procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient”. În procesul verbal de constatare a contravenției silvice nr. 1033 din 21 martie 2013 la rubrica ”contravenient, semnătură”, se consemnează ”contravenientul nu a semnat, deoarece nu era de față”.
Apelantul a mai susținut că, dacă era contravenientul ar fi fost la locul săvârșirii contravenției, iar dacă prezent fiind ar fi refuzat să semneze procesul-verbal de contravenție trebuia să se menționeze acest aspect.
În ceea ce privește dispozițiile art. 3 alin. 1 din OG nr. 2/2001 apelantul arată că, procesul-verbal de contravenție nr. 1033 nu conține limita minimă a sancțiunii amenzii aplicate, pe cale de consecință este lovit de nulitate.
Cât privește dispozițiile art. 1375 din Codul civil apelantul învederează că, animalele nu sunt proprietatea sa, așa cum rezultă din adeverința depusă la dosar, nu a avut paza juridică a animalelor întrucât părinții săi au avut păstor pe N. C. aspect care rezultă și din procesul-verbal de contravenție întocmit pe numele acestuia. Mai mult, a arătat că, familia M. Ș. avea o convenție cu păstorul N. C. aspect învederat și de către martorul L. T..
Totodată, apelantul precizează că, în ceea ce privește obiecțiunile consemnate în procesul verbal la rubrica ”Alte mențiuni” de către agentul constatator („bovinele nu strică nimic în pădure”), acestea nu îi aparțin, întrucât nu a fost de față la întocmirea procesului-verbal de contravenție.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel formulate, Tribunalul constată următoarele:
În susținerea motivelor de apel, apelantul a invocat în esența faptul că nu poate avea calitatea de contravenient, având in vedere ca acesta nu este proprietarul animalelor și nici nu deținea paza materiala a acestora la momentul constatării contravenției.
Susținerile apelantului sunt justificate pentru considerentele ce urmează.
Subiect activ al contravenției este persoana fizica ce săvârșește o fapta prevăzuta de legea contravenționala prin acte de executare. In consecința, contravenient este persoana fizica ce participa la săvârșirea unei contravenții în calitate de autor, instigator sau complice, cu condiția ca aceasta faptă să fie consumată.
Răspunderea contravenționala, fiind guvernată de principiul răspunderii personale, calitatea de contravenient o poate avea doar persoana fizică căreia legea îi impune o obligație.
Petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.11 lit.d din Legea nr.171/2010, potrivit căruia constituie contravenție silvică și se sancționează cu amendă de la 600 lei până la 1.000 lei” pășunatul în pădurile în care este interzis acesta, dacă valoarea prejudiciului adus pădurii, stabilită conform legii, este de până la 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei.”
Din probele administrate in fata instanței de fond rezulta ca la momentul săvârșirii contravenției nu petentul era cel care asigura paza animalelor, ci acestea se aflau in grija unui pastor angajat de tatăl petentului. Prin urmare, persoana vinovata de săvârșirea contravenției este cea care asigură paza materială și nicidecum petentul, cum in mod greșit a reținut instanța de fond, care a calificat in mod greșit temeiul de drept, întemeind soluția pe dispozițiile art.1375 Cod civ., respectiv răspunderea civilă delictuală.
Mergând pe acest raționament juridic, instanța de fond a opinat în sensul că dispozițiile legale anterior menționate atrag răspunderea contravențională, proprietarul animalelor având și calitatea de contravenient. Ori instanța de control reține că răspunderea contravențională poate fi antrenată în temeiul OG.nr.2/2001, care consacră principiul răspunderii personale a celui care a săvârșit acțiunea sau inacțiunea descrisă de norma de stabilire și sancționare a contravenției, în timp ce răspunderea civila delictuală implică o răspundere patrimonială pentru prejudiciile create de animale.
Pentru aceste considerente, se impune admiterea apelului, în sensul schimbării în tot a hotărârii instanței de fond și admiterii plângerii, cu consecința anulării procesului verbal de contravenție ca nelegal si netemeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil formulat de către apelantul-petent M. C. L., cu domiciliul în .. S., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 505 din data de 17 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimata R. NAȚIONALĂ a P.-R. prin DIRECȚIA S. TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
Schimbă în tot hotărârea atacată în sensul că admite plângerea și anulează procesul verbal de contravenție ca nelegal și neîntemeiat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 19 Februarie 2014.
Președinte, Judecător,
M. L. Șurculescu V. A.
Grefier,
D. B.
Red.jud.fond E.I.Ș.L.
Red./Tehnored. dec.civ.jud. Ș.M.L./07.03.2014/4 ex.
Tehnored.gref. DB/./intimată.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 65/2014. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 48/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
