Contestaţie la executare. Decizia nr. 65/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 65/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 65/2014
Ședința publică de la 19 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N. G.
Judecător E. B.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul . T., cu sediul în T., ..7, jud. T., împotriva sentinței civile nr.3172/26.09.2013, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata A./ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. P. CONTRIBUABILII MIJLOCII A JUDEȚULUI T., cu sediul în T., . bis, jud. T..
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12 februarie 2014, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța a amânat pronunțarea la data de 19 februarie 2014, pentru a se depune concluzii scrise, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 09.05.2013 sub nr._, contestatorul S.C. T. P. SA T. în contradictoriu cu intimata A./ Administrația Finanțelor P. pentru Contribuabilii Mijlocii a județului T., a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._/ 22.04.2013 și a somației nr. 36/_ /4792 din 22.04.2013 solicitând, și suspendarea executării.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că în perioada toamnă 2012 - primăvară 2013 a fost supusă unui control al organelor de specialitate ale D.G.F.P. T., în urma căruia i-a fost impus un debit de peste 5.200.000 lei prin decizia de impunere nr. F-TL 162/21.03.2013, contestată în termen, în conformitate cu drepturile pe care i le acordă legea și, deși soluționarea contestației la decizia susmenționată este în stadiu incipient,
D.G.F.P. a manifestat maximă celeritate în a dispune măsuri asigurătorii prin instituirea sechestrului pe mijloacele de transport în comun și popriri pe conturile de disponibilități din societățile bancare, acțiuni contestate în dosarele nr. 2._ și 3._ și declanșarea executării silite prin somația de plată pe care o contestă prin prezenta cerere.
În drept contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 172-172 ș.a. din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și pe cele incidente din codul de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii și arătând că în urma inspecției fiscale s-a stabilit un debit de 5.224.601 lei prin decizia de impunere nr. F-TL 162/21.03.2013, iar când aceasta a ajuns la scadență s-au emis aceste actele de executare contestate.
La 24.05.2013 contestatoarea a depus o cerere modificatoare solicitând și suspendarea executării silite.
Prin sentința civilă nr.3172/26.09.2013, Judecătoria T. a respins contestația la executare împotriva titlului executoriu nr._/ 22.04.2013 și somației nr. 36/_ /4792 din 22.04.2013, ca nefondată.
P. a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, în perioada toamnă 2012 - primăvară 2013 a fost supusă unui control al organelor de specialitate ale D.G.F.P. T., în urma căruia i-a fost impus un debit de peste 5.224.601 lei prin decizia de impunere nr. F-TL 162/21.03.2013.
În baza acestui titlu de creanță s-a început executarea silită, intimata emițând titlul executoriu nr._/27.09.2011 și somației nr._/27.09.2011 comunicate contestatorului.
Contestatorul a formulat critici împotriva actelor de executare învederând că decizia de impunere nr. F-TL 162/21.03.2013 a fost contestată pe căile legale, așa încât titlul executoriu și somația de plată emise urmare acesteia nu oferă deocamdată convingerea fermă și neîndoielnică a existenței certe a creanței care i se impune, motiv pentru care apreciază aceste acte ca premature și nejustificate la acest moment.
Potrivit art. 3 alin. 6 din OG nr. 92/2003 „împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.
Potrivit art. 172 alin. 3 din c.proc.fisc., „contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
Împotriva titlului de creanță devenit prin ajungerea la scadență titlul executoriu exista o procedură specială de contestare potrivit art.205 din OG nr. 92 /2003, astfel încât instanța a reținut că nu se pot formula apărări de fond împotriva deciziei de impunere în cadrul contestației la executare.
În ceea ce privește titlul executoriu nr._/ 22.04.2013 si somația nr. 36/_ /4792 din 22.04.2013 emise de intimată instanța a reținut că acestea îndeplinesc toate condițiile de legalitate și fiind comunicate contestatorului.
Pe de altă parte nu se poate discuta despre o eventualitate prematuritate a executării, simpla contestației a deciziei de impunere neatrăgând suspendarea de drept a titlului de creanța. Atât în faza administrativa de contestare, cât si în cea jurisdicțională contestatorul are posibilitatea de a obține suspendarea. Instanța a mai reținut că nu exista o hotărâre de suspendare a efectelor decizia de impunere nr. F-TL 162/21.03.2013 astfel încât în mod corect au fost emise titlul executoriu nr._/ 22.04.2013 și somația nr. 36/_ /4792 din 22.04.2013.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel, contestatorul S.C. T. P. SA T..
În motivarea apelului s-a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că împotriva titlurilor contestate s-au exercitat căile jurisdicționale de atac și au fost depuse și dovezi în acest sens.
S-a mai susținut că pe rolul Curții de Apel C. sunt înregistrate dosarul nr._, care are ca obiect anularea deciziei prin care D.G.F.P. T. a respins contestația împotriva deciziei de impunere nr. F-TL 162/21.03.2013, cu consecința anulării în tot a acesteia din urmă, a raportului de inspecție fiscală și a obligației de plată a sumelor impuse și dosarul nr._, având ca obiect suspendarea executării deciziei de impunere nr. F-TL 162/21.03.2013, a raportului de inspecție fiscală și a plății sumelor stabilite.
Pe de altă parte, așa cum s-a susținut și la instanța de fond societatea are statut de întreprindere, iar executarea începută, creează societății grave probleme organizatorice și funcționale, punând în pericol continuarea serviciului de transport public local pe care îl prestează societatea. În afară de aceste aspecte, efectele disponibilizării de către D.G.F.P. T., a sumei de peste 272.000 lei se resimt major în execuția bugetară, iar în perspectiva sezonului rece, societatea este pusă în situația de nu mai putea achita obligațiile față de furnizorii de combustibil, lubrifianți, anvelope de iarnă, piese de schimb ceea ce, practic, echivalează cu paralizarea transportului public local, consecință imposibil de reparat ulterior.
În concluzie s-a solicitat, admiterea apelului, admiterea cererii de anulare sau suspendare a executării titlului executoriu nr.58.483/22.04.2013 și a somației de plată nr.36/_ /4792/22.04.2013.
Examinând criticile aduse de apelantă împotriva sentinței civile mai sus nominalizate, prin prisma dispozițiilor art. 476 și următoarele Cod procedură civilă, tribunalul reține că acestea au caracter nefondat, pentru următoarele considerente:
Susținerile apelantei în sensul că ar fi intrat abia la jumătatea lunii iulie anul curent în posesia soluției defavorabile dată contestației sale împotriva deciziei de impunere F-TL nr. 162/21.03.2013 constituie simple chestiuni de fapt, care nu produc consecințe juridice civile în raporturile cu creditoarea intimată.
Împrejurarea că pe rolul Curții de Apel C. ar fi înregistrate o cerere de anulare a deciziei emise de DGFP și o cerere de suspendare a deciziei de impunere mai sus nominalizate nu constituie motive de temeinicie a contestației la executare, cât timp nu s-a dovedit că ar exista vreo cauză de ineficacitate a titlului de creanță fiscală pus în executare silită.
În alte cuvinte, simpla promovare a unor acțiuni în justiție împotriva titlului de creanță fiscală nu atrage lipsa de valabilitate a acestuia și nu conduce la suspendarea actului administrativ, chiar apelanta recunoscând că a primit o soluție defavorabilă la contestația formulată.
Nu în ultimul rând, împrejurarea că apelanta ar avea statut de întreprindere publică, iar executarea silită i-ar crea grave probleme organizatorice și funcționale nu constituie o cauză legală de anulare a actelor de executare, cât timp acestea au fost întocmite cu respectarea legii.
Din contră, este recunoscut principiul de factură constituțională că legea este egală pentru toți, ceea ce înseamnă că apelanta nu poate beneficia de un statut juridic privilegiat, în funcție de natura serviciilor pe care le prestează. Dacă s-ar accepta această ipoteză, ar însemna că apelanta nu ar putea fi niciodată executată silit, teză care nu este admisibilă, întrucât tinde la generalizarea și legitimarea unei conduite de nerespectare a legii de către persoanele juridice care prestează servicii în beneficiul comunității.
P. considerentele expuse, nu există temeiuri valide pentru desființarea hotărârii pronunțate de prima instanță, care are caracter legal și temeinic, astfel încât apelul va fi respins ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelantul . T., cu sediul în T., ..7, jud. T., împotriva sentinței civile nr.3172/26.09.2013, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata A./ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. P. CONTRIBUABILII MIJLOCII A JUDEȚULUI T., cu sediul în T., . bis, jud. T., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. G. E. B. N. M.
Jud.fond MLS
Red.jud.DNG/11.03.2014
Tehnored.gref.N.M./12.03.2014/4 ex./.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 146/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 67/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
