Reziliere contract. Decizia nr. 197/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 197/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 197/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 197
Ședința publică de la data de 09 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător L. N.
Grefier A. S.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta pârâtă S.C. A. PHOENIX S.R.L., cu sediul în mun. Tulcea, ., împotriva sentinței civile nr. 4297 din data de 19 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect „reziliere contract”, în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A C. DE C. A S.-FILIALA TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ..1, jud. Tulcea.
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 09.04.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. cererea formulată la data de 09.04.2013 și înregistrată pe rolul Judecatoriei Tulcea sub nr._ reclamanta ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A C. DE C. A. S. – FILIALA TULCEA a solicitat instanței să se constate rezilierea contractului cu nr. 161 din 05.09.2012 încheiat cu . TULCEA și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor constând în contravaloarea chiriei datorate pentru spațiului în suprafață de 20 m. p. pentru perioada noiembrie-decembrie 2012 și ianuarie-martie 2013- în sumă de 1250 lei, contravaloarea penalităților ce au decurs din neplata sumelor datorate, calculate conform contractului, până la data de 01 aprilie 2013 (în sumă de 565 lei - anexa 9), precum si a penalităților calculate până la plata efectivă. A mai solicitat reclamanta obligarea pârâtei la plata cheltuielilor judiciare.
În motivarea cererii s-a arătat că, în fapt, începând cu data de 05 septembrie 2012, între reclamantă și pârâtă s-a încheiat un contract de închiriere (nr. 161) cu privire la un spațiu de 20 m. p. situat în Casa de C. a S. Tulcea.(anexa 1), termenul contractului fiind de 1 (un) an, până la data de 04 septembrie 2013 . La data de 01 noiembrie 2012 s-a emis factura cu nr._ aferentă contravalorii chiriei pentru spațiu pe luna noiembrie, factură ridicată de către reprezentantul firmei (anexa 3). A mai învederat reclamanta că i s-a solicitat pârâtei să facă cerere de reziliere a contractului, cerere pe care pârâta nu a făcut-o iar la data de 21 februarie 2013 reclamanta a notificat ., prin B. B. A. aceasta din urmă răspunzând prin B. C. C. O. că nu i-a fost pus la dispoziție spațiul, însă, arată reclamanta că în acel spațiu funcționează efectiv societatea în cauză, ea fiind înregistrată la Registrul Comerțului.
Pârâta . a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională la cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă solicitând respingerea cererii principale ca nefondată, cu cheltuieli de judecată invocând excepția de neexecutare a contractului de către reclamantă, mai exact a faptului că reclamanta nu și-a executat obligația de a pune la dispoziție spațiul închiriat în conformitate cu art 5 fila din Contractul nr. 161/05.09.2012, spațiul respectiv nefiind predat nici în prezent către pârâtă și nu a asigurat utilități pentru spațiul închiriat, conform art. 5 litc din contract, fapt ce dovedește că spațiul respectiv nu a fost folosit de pârâtă. A mai învederat pârâta că creanța nu este certă, lichidă și exigibilă deoarece deși reclamanta pretinde în petitul acțiunii chirie pentru perioada noiembrie -decembrie 2012 și ianuarie-martie 2013, aceasta nu a depus la dosar decât o factură pentru luna noiembrie 2012 iar faptul că la ORC Tulcea, figurează ca sediu social locația indicată de reclamantă nu echivalează cu predarea efectivă a acesteia în folosință, predare care nu a fost făcută niciodată și după cum reiese din chiar contractul indicat de reclamanta, acesta nu este înregistrat la A.N.A.E . A mai învederat pârâta că spațiul închiriat a fost tot timpul la dispoziția reclamantei care l-a și închiriat altor persoane astfel că nu a fost privată de folosință acestuia nici un moment astfel că pârâta nu poate fi evacuată dintr-un spațiu pe care nu îl ocupă și nu l-a ocupat în mod efectiv niciodată, nu datorează chirie întrucât nu a beneficiat de imobilul închiriat și nu datorează penalități deoarece nici obligația principală nu este reală și nu datorează cheltuieli judiciare reclamanta fiind cea care se află în culpă procesuală . A mai învederat pârâta că reclamanta i-a reținut suma de 500 lei garanție și solicită restituirea acestei sume indexat cu dobânda legală, în temeiul art 209 si următoarele din NCPC, art. 1531 și următoarele din NCC. A mai solicitat pârâta obligarea reclamantei la plata cheltuielilor judiciare.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 4297 din data de 19 decembrie 2013 a admis cererea formulata de reclamanta Asociația Națională a C. de Cultura ale S.-Filiala Tulcea și a constatat rezilierea contractului de închiriere nr.161/05.09.2012 încheiat între părți.
A obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 1250 lei reprezentând contravaloare chirie pentru perioada noiembrie 2012-martie 2013, la plata sumei de 1802 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 15 oct 2013, precum și in continuare până la data plății efective, penalități calculate în procent de 0,5% pe fiecare zi de întârziere.
Aceeași instanță a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă ca nefondată, precum și cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut următoarele:
La data de 05.09.2012, între părți a intervenit contractul de închiriere nr.161, prin care reclamanta, in calitate de locator, a închiriat paratei, in calitate de locatar, camera nr.4 din imobilul situat in mun.Tulcea, ., aripa de N, etaj 1, prețul chiriei fiind de 250 lei /luna.
Perioada de derulare a contractului de închiriere a fost de un an cu începere la data de 05.09.2012, iar la data de 12.09.2012, parata a obținut in baza contractului de închiriere, înscrierea ca persoana juridica in registrul comertului de pe langa Tribunalul Tulcea, fapt atestat de certificatul de înmatriculare aflat la fila 6 din dosar.
La data de 01.11.2012, reclamanta a emis factura . nr._ in valoare de 250 lei, însușita de parata prin semnătura(f7).
Dispozițiile legale incidente in cauza (art.1777 si urm. C.civ.) reglementează natura juridica a contractului de închiriere, care este un contract in temeiul căruia o persoana, locator, se obliga sa asigure unei alte persoane, locatar folosința temporara, totala sau parțiala a unui bun in schimbul unei sume de bani reprezentând chirie. Normele de drept incidente in materie instituie ca obligație principala a chiriașului achitarea chiriei in cuantumul si la termenele stabilite prin contract (art. 1780 cod civil).
Astfel, ținând cont de cele stipulate in conținutul contractului (art.13 din contract) coroborat cu art. 1270 cod civil prin care se instituie obligația parților de a-si îndeplini in totalitate si cu buna credința sarcinile asumate in contractele pe care le încheie, in cazul in care o parte nu își îndeplinește obligațiile contractuale, contractul se desființeze de drept, fără a mai fi necesara punerea in întârziere și fără orice alta formalitate prevăzuta de lege.
Reclamanta a facut dovada, in conditiile art.1169 C.civ. a existentei raporturilor contractuale intre parti, in schimb parata nu a facut dovada neandeplinirii obligatiei de plata a chiriei.In aparare, parata a invocat exceptia de neexecutare a contractului, motivat de faptul ca acest contract de inchiriere nu a fost niciodata pus in executare, fapt pentru care pretentia solicitata de reclamanta nu este intemeiata.
Instanta a înlăturat aceste aparari ca nefiind pertinente, atat timp cat parata s-a inregistrat cu sediul social la adresa indicata in contractul de inchiriere, iar in ceea ce priveste sustinerea ca acest spatiu a fost inchiriat unui alt locatar este o simpla afirmatie nesustinuta de nicio proba administrata in cauza.
Cu privire la cererea reconventionala, prima instanță a avut in vedere art.4 lit.a din contractul de inchiriere, potrivit caruia »la inchirierea contractului se achita anticipat o garantie constituita din valoarea chiriei pe doua luni, care vor constitui plata chiriei pentru ultimile doua luni din contract… ».
Avand in vedere ca reclamanta a solicitat contravaloarea chiriei pana in luna martie 2013, garantia a fost avuta in vedere la stabilirea sumelor solicitate de reclamanta prin cererea introductiva, astfel incat a operat o compensatie a celor doua datorii reciproce.
Având in vedere considerentele anterior expuse, prima instanță a respins cererea reconvenționala ca nefondată, cu consecința respingerii și a cheltuielilor de judecata solicitate de parata.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a formulat apel pârâta S.C. A. P. S.R.L., criticând-o sub aspectul netemeiniciei și al nelegalității.
De asemenea, apelanta a invocat excepția nulității hotărârii apelate motivat de faptul că în dispozitivul hotărârii nu sunt indicate toate elementele prevăzute de art. 425 lit. c din NCPC, (nefiind menționate toate datele de identificare ale părților astfel cum impune cerința legală-numărul de înmatriculare la ORC, Codul de identificare fiscală, contul bancar al părților), precum și excepția nulității hotărârii atacate motivat de faptul că în temeiul art. 425 alin. 3, dispozitivul acesteia nu cuprinde instanța la care urmează a se depune calea de atac, precum și indicarea greșită a termenului de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește critica hotărârii atacate pe fondul cauzei, apelanta a arătat următoarele:
Motivarea primei instanțe cu privire la admiterea acțiunii principale și respingerea cererii reconvenționale este greșită.
Singura motivație pentru care prima instanță a respins excepția de neexecutare a contractului este aceea că în esență nu s-a dovedit că spațiul nu a fost pus la dispoziție. Pe lângă considerentul că faptul negativ este o prezumție, iar dovada faptului pozitiv trebuia făcută de reclamantă, se impune a se
observa faptul că intimata reclamantă nu a făcut dovada predării
efective a spațiului închiriat în conformitate cu prevederile art. 5
lit. a din contractul depus la dosar, în sensul de a depune la dosar
eventualul proces verbal de predare primire a spațiului, în acest
sens a fost invocată neexecutarea de către intimata reclamantă a
contractului în cauză.
Faptul că a fost înregistrat ca sediu al societății la ANAF și la ORC,
spațiul închiriat, nu echivalează cu predarea faptică, efectivă a
acestui spațiu către apelanta pârâtă, cum greșit reține prima
instanță, care nu a folosit niciodată acest imobil, neprimind nici
cheile imobilului în cauză, de altfel, spațiul a fost permanent la dispoziția intimatei reclamante.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea printre altele pe dispozițiile
art. 1041 alin. 4 din NCPC, însă reclamanta nu a solicitat instanței
evacuarea la care se referă această procedură, astfel că textul de lege
nu este aplicabil în cauză, cererea fiind greșit întemeiată în drept,
iar sentința apelată nelegală sub acest aspect.
Cu privire la cererea modificatoare depusă de intimată-reclamantă apelanta a învederat că, aceasta a fost formulată peste termenul legal și nu și-a dat consimțământul cu privire la primirea acesteia peste acest termen, conform art. 204 alin. 3 din NCPC.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată, apelanta a precizat că aceasta este fondată, având în vedere că e nu a beneficiat nici un moment de spațiul închiriat și nu datorează vreo sumă de bani intimatei reclamante, iar reținerea acestei garanții reprezintă o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei.
În concluzie, apelanta a solicitat în principal, admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, apelanta a solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
Intimata Asociația Națională a C. de C. ale S.-Filiala Tulcea, în termen procedural, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că, referitor la excepțiile invocate de apelantă acestea nu pot constitui un motiv de anulare a sentinței atacate, deoarece așa cum menționează art. 442-445 Cod proc. civ., aceste omisiuni se pot îndrepta prin cerere și nu pot fi cerute pe calea apelului, iar pe fondul cauzei instanța a respectat procedurile legale.
Apelanta S.C. A. PHOENIX S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat motivele invocate în cererea de apel.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed.
P. contractul de închiriere nr. 161/5.09.2012 intimata-reclamantă Casa de C. a S. Tulcea a pus la dispoziție apelantei-pârâte S.C. „A. Phoenix” S.R.L. Tulcea spre folosință pe o durată de 1 an de la data închirierii convenției, un spațiu situat în Tulcea . aripa de N, etajul 1, camera 4 în scopul desfășurării unei activități comerciale de reparații produse electrocasnice, contraprestația acestei obligații fiind plata unei chirii lunare în cuantum de 250 lei.
Excepția de neexecutare a acestei convenții, invocată și ca motiv de apel constând în nepredarea de către intimata-reclamantă a spațiului închiriat este un aspect care nu poate fi reținut ca veridic în condițiile în care apelanta a folosit acest spațiu, înregistrându-l ca sediu social la O.N.R.C., așa cum rezultă din furnizarea de informații extinse de la fila nr. 31 din dosarul instanței de fond.
Mai mult, apelanta-pârâtă, deși prezentă în fața instanței nu a propus nici un fel de probatorii în această privință deși excepția de neexecutare a fost invocată de aceasta.
Conform art. 249 NCPC, rezultă cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 250 din același act normativ, dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la fața locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.
Pe de altă parte, trebuie subliniat că imobilul închiriat a fost indisponibilizat în patrimoniul intimatei-reclamante, iar apelanta-pârâtă avea posibilitatea formulării unei acțiuni în justiție în vederea obligării locatorului la predarea spațiului pentru a evita producerea unui prejudiciu pe care l-a susținut aceasta.
Relativ la cererea de modificare a cererii introductive a intimatei-reclamante, este de observat faptul că apelanta-pârâtă nu a formulat un punct de vedere, rezultând existența unui consimțământ tacit al acesteia la modificare.
Mai mult decât atât, în drept, această cerere nici nu poate fi apreciată ca modificatoare, ci doar ca o cerere de majorare a câtimii obiectului cererii inițiale, ceea ce nu mai impunea un acord din partea apelantei-pârâte, conform art. 204 alin. 2 pct. 2 NCPC.
Conform art. 457 al. 2 rezultă că mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.
P. urmare, este lipsită de relevanță menținerea inexactă sau omisiunea din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia, dreptul de a ataca o hotărâre judecătorească izvorând din lege.
În același timp, lipsa din dispozitivul sentinței apelate a mențiunilor referitoare la numărul de înmatriculare la O.R.C., codul de identificare fiscală și contul bancar ale apelantei, nu este de natură a conduce la nulitatea hotărârii apelate, așa cum a solicitat apelanta în condițiile în care o astfel de lipsă nu conduce la o nulitate absolută, ci eventual la una relativă în condițiile dovedirii vătămării intereselor ocrotite de lege.
Față de toate aceste considerente și în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul ca nefondat și a păstra hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de către apelanta pârâtă S.C. A. PHOENIX S.R.L., cu sediul în municipiul Tulcea, ., împotriva sentinței civile nr. 4297 din data de 19 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect „reziliere contract”, în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A C. DE C. A S.-FILIALA TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, .. 1, județul Tulcea, ca nefondat.
Păstrează sentința atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică la data de 09 aprilie 2014.
Președinte, Judecător,
L. D. P. L. N.
Grefier,
A. S.
Red. sent. civ. jud. M.L.Ș.
Red. dec.civ. jud. P.L.D./09.05.2014
Tehnored. gref. D.B./gref. R.G./09.05.2014/4 ex.
. ex.apelantă/1 ex. intimată
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 48/2014. Tribunalul TULCEA | Anulare act. Decizia nr. 245/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
