Contestaţie la executare. Decizia nr. 197/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 197/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 197/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 197
Ședința publică de la data de 16 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta-contestatoare DIRECȚIA G. a FINANȚELOR P. T., cu sediul în mun. T., . bis, împotriva sentinței civile nr. 3049 din data de 18 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect „contestație la executare”, în contradictoriu cu intimatul I. N., cu domiciliul în mun. T., ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av.Tiganov C. I., în temeiul împuternicirii avocațiale nr._/2013, depuse la dosar, în calitate de reprezentant al intimatului, lipsă fiind apelanta-contestatoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei care învederează părțile, obiectul cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare, de asemenea, se învederează că apelul este declarat și motivat în termen, scutit de la plata taxei judiciare de timbru; intimatul nu a depus întâmpinare la dosar, după care:
La interpelarea instanței, reprezentantul intimatului având cuvântul, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.
Apărătorul intimatului, având cuvântul în combaterea apelului, arată că instanța de fond a constatat corect tardivitatea formulării contestației în raport cu dispozițiile art. 712 alin. 2 NCPC, dispoziții care prevăd un termen de 5 zile de la comunicare pentru formularea contestației împotriva încheierii executorului judecătoresc. Contestația la executare este nefondată, potrivit art. 622 NCPC debitoarea creditoare trebuia să își execute obligația de bună voie și să nu aștepte ca intimatul creditor să recurgă la executarea silită.
Invocarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice este nefondată, întrucât referitor la faptul că nu s-a respectat termenul de 6 luni stipulate de legiuitor în favoarea contestatoarei, pentru a fi aplicabilă această prevedere instituția publică trebuia să facă dovada lipsei fondurilor la început de executare silită ori intimatul a probat lipsa fondurilor pentru plata creanței stabilite în sarcina sa, motiv pentru care această prevedere nu se aplică.
Curtea Constituțională apreciază că interpretând dispozițiile OG nr. 22/2002 în consonanță cu jurisprudența Curții Europene acordarea unui termen de grație pentru creanței stabilită prin titlu executoriu este o măsură excepțională ce trebuie dispusă cu precauție în ipotezele reglementate de lege, astfel încât dreptul de acces la justiție să nu devină iluzoriu.
Pentru motivele expuse, apărătorul intimatului, av. Tiganov C. I., solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
De asemenea, apărătorul intimatului, solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 lei, depunând la dosar chitanța din 16.12.2013.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 din NCPC declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 01.04.2013, sub nr._, contestatoarea DIRECȚIA G. a FINANȚELOR P. T., a formulat în contradictoriu cu intimatul I. N., contestație la executare împotriva încheierii din data de 04.03.2013 și a somației din data de 18.03.2013, întocmite în dosarul de executare nr. 14/2013 al B.E.J. G. D. I..
În motivare, contestatoarea a arătat că onorariul de avocat în faza de executare, precum și onorariul executorului judecătoresc și cheltuielile de executare sunt nejustificat de mari. Contestatorul avea posibilitatea înaintării către organul fiscal a unei cereri în vederea restituirii sumei stabilite, până la punerea în executare a hotărârii judecătorești, titlu executoriu. A mai arătat contestatoarea că potrivit dispozițiilor O.G. nr. 22/2002 are un termen de 6 luni stipulat de legiuitor în favoarea sa, pentru a face demersurile necesare în scopul îndeplinirii obligațiilor de plată din titlul executoriu, respectiv să plătească creditorului sumele dispuse prin Sentința civilă nr. 1467/22.04.2010 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 818/15.10.2010 pronunțată de Tribunalul T.. În ceea ce privește onorariul de avocat pentru faza de executare silită a apreciat contestatoarea că acesta este nejustificat de mare în condițiile în care angajamentul a constat doar în redactarea unei simple cereri către executorul judecătoresc.
Intimatul nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 201 alin. 2 Noul Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La termenul din data de 12.09.2013, prima instanță a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva încheierii din data de 04.03.2013 pronunțată de B.E.J. G. D. I. în dosarul nr. 14/2013.
Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 3049 din data de 18 septembrie 2013 a admis excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva încheierii din data de 04.03.2013 pronunțată de B.E.J. G. D. I. în dosarul nr. 14/2013, invocată din oficiu și a respins contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția G. a Finațelor P. T. în contradictoriu cu intimatul I. N., împotriva încheierii din data de 04.03.2013 pronunțate de B.E.J. G. D. I. în dosarul nr. 14/2013, ca tardiv formulată.
Totodată, a respins contestația la executare formulată împotriva executării silite înseși, ca nefondată.
Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării contestației la executare prima instanță a reținut următoarele:
Prin somația nr. 14/2013/18.03.2013, în baza art. 667 Noul Cod procedură civilă, contestatoarea a fost somată să își aducă la îndeplinire obligația din titlul executoriu, aceasta fiind comunicată împreună cu copiile certificate ale titlurilor executorii, inclusiv încheierea din data de 04.03.2013 pronunțată în baza art. 669 alin. 4 Noul Cod procedură civilă, la data de 21.03.2013 (fila 5, 27).
Potrivit art. 711 alin. 1 și 3 Noul Cod procedură civilă împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii. După începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
Prin urmare, pe calea contestației la executare, ca și mijloc procedural specific executării silite, se pot ataca executarea silită însăși, în cadrul acesteia putându-se invoca impedimente la însăși începerea executării silite, orice act de executare, pentru motive ce țin exclusiv de legalitatea acestuia, încheierile date de executorul judecătoresc, refuzul executorului judecătoresc de a efectua o executare silită, refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, încheierea instanței de încuviințare a executării silite.
De asemenea, s-a mai reținut că, în ceea ce privește termenul pentru formularea contestației împotriva încheierilor executorului judecătoresc, dacă acestea nu sunt definitive, art. 714 alin. 2 Noul Cod procedură civilă a stabilit un termen de 5 zile de la comunicare, acesta fiind unul de decădere, astfel încât nerespectarea sa atrage respingerea contestației la executare ca tardivă.
Or, contestatoarea a înțeles să formuleze contestația la executare, la data de 01.04.2013, data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul acestei instanțe, adică după trecerea unui interval de 10 zile de la data comunicării încheierii nr. 14/2013/04.03.2013 (fila 4, 30, 34).
Conform art. 656 alin. ultim Noul Cod procedură civilă, încheierile executorului judecătoresc se comunică părților și pot fi atacate numai cu contestație la executare iar potrivit art. 669 alin. 4 Noul Cod procedură civilă cheltuielile de executare pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. 2 și 3 Noul Cod procedură civilă se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni.
În concluzie, prima instanță a apreciat că, aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 451 alin. 2 Noul Cod procedură civilă în cazul încheierilor executorului judecătoresc care stabilesc cheltuielile de executare nu înseamnă, în opinia instanței, că aceasta le poate reduce din oficiu, fără ca partea să fi atacat în termen legal încheierea prin care au fost stabilite.
În ceea ce privește contestația împotriva executării silite înseși, prima instanță a reținut că debitoarea contestatoare trebuia să execute benevol și integral obligația care îi incumba din titlurile executorii iar intimatul creditor a fost constrâns de atitudinea sa să recurgă la executare silită, în condițiile în care anterior începerii executării silite, aceasta din urmă nu a întreprins niciun demers pentru a-și executa obligația de plată.
Contestatoarea a susținut că s-au ignorat dispozițiile O.G. nr. 22/2002, prin nerespectarea termenului de 6 luni stipulat de legiuitor în favoarea sa.
S-a mai arătat că art.2 din OG nr.22/2002 nu interzice însă începerea executării silite și întocmirea somației prevăzute de art. 666 Noul Cod procedură civilă, chiar art. 2 făcând referire la somația de plată comunicată debitorului și nu la o simplă cerere. Mai mult decât atât art. 3, în continuare, precizează că dacă debitorul nu își îndeplinește obligația de plată în termenul de 6 luni, creditorul va putea solicita executarea efectivă potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie (art. 3 face referire la "efectuarea executării" iar nu la începerea executării), de unde rezultă că O.G. nr. 22/2002 prin art. 2 și 3 nu interzic începerea executării silite în cadrul termenului de 6 luni, interpretare de altfel imposibilă a dispozițiilor legale atât timp cât termenul de 6 luni curge de la data comunicării somației de plată, evident, cu excepția cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somație.
De asemenea, prima instanță a mai reținut că din coroborarea dispozițiilor art. 2, 3 și următoarele din O.G. nr. 22/2002 și art. 622, art 631 Noul Cod procedură civilă, reiese că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Nota specifică a acestui tip de executare constă în impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de așteptare, în cazul în care instituția publică se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri. Așadar, creditorul unei instituții publice, având în vedere și realitatea constituțională a statului de drept, așteaptă din partea instituției publice executarea de bunăvoie a obligației pecuniare. În cazul în care instituția publică, ce ar trebui să se comporte în cadrul relațiilor sociale ca un subiect de drept-exemplu pentru ceilalți participanți la raporturile juridice, nu execută obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri, la început de executare ori în cursul acesteia, O.G. nr. 22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite.
Totodată, s-a mai arătat că, în speță contestatoarea nu a executat de bunăvoie obligația executorie inserată într-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel încât, în 01.03.2013, creditorul s-a adresat unui organ competent pentru executarea silită a sumei ce îi era datorată.
Cum contestatoarea nu a probat lipsa fondurilor pentru a achita suma stabilită în sarcina sa prin titlurile executorii,prima instanță a apreciat că nu devin incidente prevederile legale menționate mai sus, astfel încât în mod corect s-a procedat la declanșarea procedurii de executare silită potrivit dispozițiilor Noului Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel contestatoarea, criticând-o ca netemeinică și nefondată.
Cu privire la tardivitatea formulării contestației la executare apelanta a arătat că în data de 21.03.2013 a fost înregistrată la secretariatul Administrației Județene a Finanțelor P. T., sub nr. 5626, somația emisă de către B.E.J. D. I. în dosarul de executare nr. 14/18.3.2013, urmare încuviințării executării silite de către Judecătoria T., în data de 15.03.2013, precum și încheierea emisă în data de 04.03.2013, în același dosar de executare fiind meționată de asemenea și în somație ca fiind atașată în copie, astfel că, contestația la executare a fost formulată și înregistată la arhiva Judecătoriei T. în data de 01.04.2013, în termenul prevăzut de dispozițiile art. 714. alin.1/1. din Codul de Procedură Civilă. Potrivit acestui text de lege “Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită proporiu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: 1.contestatorul a luat cunoștința de actul de executare pe care îl contesta”,iar în raport de data de 21.03.2013, cand contestatoarea a luat la cunoștința de actele de incuviințare a executării silite, contestatia nu este tardiva.
Față de respingerea contestației la executare ca fiind nefondată, apelanta arată că, în ceea ce privește suma in cuantum de 100 lei, reprezentând onorariul executorului judecătoresc, în cuantum de 50 lei și cheltuieli de executare în cuantum de 50 lei, potrivit dispozițiilor art. 613, alin. 1, 2 si 3, Cod Procedură Civila rezultă că “Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie; în cazul în care debitorul nu executa de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, daca legea nu prevede altfel; în consecință creditorul avea posibilitatea formulării și inaintării către organul fiscal a unei cereri în vederea restituirii sumei stabilite, până la punerea in executare a respectivei hotărâri”.
S-a mai susținut că, potrivit dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. Astfel, Statul R.-Ministerul Finanțelor P., reprezentata prin Direcția Generala a Finanțelor P. T. are la dispoziție 6 luni de la data comunicării somației de plata pentru a duce la îndeplinire cele consemnate in titlu executoriu respectiv sa plateasca reclamantului suma stabilita.
De asemenea, apelanta a mai precizat că, suma în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat pentru faza de executare silită este nejustificat de mare în raport de dispozițiile art. 445 C.proc.civ., în situația în care angajamentul avocatului ales a constat doar în redactarea unei simple cereri către executorul judecătoresc, fiind disproporționat și lipsit de obiectivitate.
Pe cale de consecința, apelanta a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței civile apelate, în sensul micșorării onorariului executorului judecătoresc B.E.J. D. luliana, precum și a onorariului de avocat în faza de executare menționate în procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare încheiat în data de 04.03.2013 în dosarul de executare nr. 174/2012.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 282-298 Cod de Procedură Civilă.
Intimatul, legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată următoarele:
Apelanta contestatoare a formulat în cauză contestație atât împotriva încheierii din data de 04.03.2013, cât și împotriva somației din data de 18.03.2013, acte de executare emise în dosarul nr. 14/2013 de Biroul Executorului Judecătoresc G. D. I. la cererea intimatului I. N..
În mod corect prima instanță a făcut astfel aplicarea dispozițiilor art. 714 alin.2 din N.C.P.C. conform cărora contestația împotriva încheierii executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt potrivit legii definitive, se poate face în termen de 5 zile de la comunicare.
Fiind indiscutabil că apelanta contestatoare a primit atât încheierea cât și somația de executare la data de 31.03.2013, aspect pe care îl recunoaște și care este probat prin comunicările de la filele 5 și 27 din dosarul instanței de fond, rezultă că formularea contestației împotriva încheierii executorului judecătoresc la data de 01.04.2013 depășește termenul legal de 5 zile prevăzut de lege, fiind deci tardivă.
Instanța va înlătura critica vizând aplicarea dispozițiilor art. 714 alin. 1 pct. 1 din N.C.P.C invocată de recurentă întrucât acest text de lege se referă la actele de executare și nu la încheierea întocmită de executorul judecătoresc, rezultând astfel că nu este aplicabil în cauză.
De remarcat este faptul că instanța a respins ca tardivă numai contestația formulată împotriva încheierii executorului judecătoresc nu și pe cea împotriva somației cu privire la care s-a pronunțat pe fondul cauzei.
În cea ce privește onorariul executorului judecătoresc și onorariul avocatului care l-a reprezentat pe intimat în faza executării silite, se apreciază că în mod corect acestea au fost stabilite prin încheierea nr. 14/2013/04.03.2013 emisă de B.E.J. G. D. I., însă pentru a putea realiza o examinare a acestor onorarii asupra fondului dreptului era necesar ca și contestația apelantei să fie formulată în termenul legal. Cum acest lucru nu s-a realizat, în mod corect au fost respinse aceste capete de cerere privind cuantumul onorariilor și al cheltuielilor de executare silită.
Instanța de fond a realizat și o interpretare corectă a dispozițiilor art. 2, art. 3 și urm. din O.G. nr. 22/2002 și art. 622 și art. 631din N.C.P.C., în sensul că în temeiul acestora a respins contestația formulată împotriva somației de executare, în cauză nefiind probată de către apelanta lipsa fondurilor necesare pentru achitarea sumei stabilită prin titlurile executorii, neputând astfel să fie instituit termenul de 6 luni de așteptare prevăzut de aceste texte normative.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, apelul va fi respins, ca nefondat.
Conform art. 451 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă va fi obligată apelanta să plătească intimatului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de către apelanta-contestatoare DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. T., cu sediul în mun. T., . bis, împotriva sentinței civile nr. 3049 din data de 18 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect „contestație la executare”, în contradictoriu cu intimatul I. N., cu domiciliul în mun. T., ., ., ., ca nefondat.
Obligă apelanta să plătească intimatului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. M. Lumința D. P. D. B.
Red.jud. fond. I.S.
Red. dec.civ. jud. P.L.D./16.01.2014
Tehnored. gref. D.B./17.01.2014/4 ex.
./intimat/
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 893/2013. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 896/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
