Plângere contravenţională. Decizia nr. 42/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 42/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 42/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.42
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2013
Președinte: I. A.
Judecători: D. N.
E. N.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de către recurentul-petent E. D. cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat A. F. situat in T., ., judetul T., impotriva sentintei civile nr.3302 din 09.11.2012 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contraventionala, in contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE AL JUDETULUI T. – S. R. T..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, s-a depus intampinare si s-a solicitat judecata cauzei in lipsa, după care,
Nemaifiind motive de amanare, instanta constata dosarul in stare de judecata si lasa cauza in pronuntare.
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr._ din data de 27.02.2012 numitul E. D. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ emis de I. de Politie al Județului T. prin care a fost sancționat cu amenda de 630 lei pentru faptul că a condus autoturismul marca Mitsubishi, cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 103 km/h pe DN 22 (E 87) în localitatea Somova, județul T..
Prin sentința civilă nr. 3302 din 09.11.2012 Judecătoria T. a respins plângerea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 10.02.2012, petentul E. D. a fost sancționat contravențional cu amenda în sumă de 630 lei pentru faptul că a condus autoturismul marca Mitsubishi, cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 103 km/h pe DN 22 (E 87) in localitatea Somova, județul T., aceasta fiind încadrată în drept pe dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006 și sancționată prin dispozițiile art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, fiind aplicată amenda de 630 lei..
A reținut instanța de fond că în materie contravențională, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este apreciată în mod diferit în funcție de sistemul de drept în care se aplică, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Cu privire la persoana sancționată, instanța a arătat că aceasta are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, sarcina instanței de judecată fiind aceea de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
A mai arătat prima instanță că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul autonom al acestei noțiuni, delimitat de Convenție, iar în analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
A considerat prima instanță că, în lumina acestor principii, petentului i-a fost asigurat dreptul la un proces echitabil, însă acesta nu a făcut dovada contrară a situației de fapt consemnate în procesul-verbal de contravenție și nici a susținerilor din cererea introductivă, reținând că în cauză acesta nu a depus diligente pentru administrarea altor probe decât înscrisurile depuse o dată cu cererea de chemare in judecată.
Instanța de fond a reținut că intimata a depus o dată cu documentația ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție, înregistrarea foto, atestatul aparatului radar, buletinul de verificare metrologică, făcând dovada săvârșirii faptei contravenționale de către petent, astfel încât a apreciat că dispozițiile legale invocate de petent nu sunt incidente în cauză, agentul constatator aplicând sancțiunea contravențională, în raport de indicativul de viteză înregistrat de cinemometrul de control rutier.
A considerat instanța că petentul ar fi putut eventual reproșa agentului constatator că nu a aplicat marja de eroare, în sensul de a consemna alte mențiuni decât cele constatate prin mijloacele tehnice din dotare, reținând că sub acest aspect, procesul-verbal de contravenție nu a fost criticat.
Prima instanță a constatat că prin probele administrate în cauză în conformitate cu dispozițiile art. 1169 cod civil și art. 129 Cod procedură civilă nu s-a făcut dovada susținerilor petentului, și având în vedere că mențiunile procesului-verbal de constatare fac dovada celor constatate până la proba contrară, a apreciat că situația de fapt reținută corespunde realității.
Astfel, a arătat judecătorul fondului, faptul că procesul-verbal, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu face proba contrarie, nu constituie o încălcare a prezumției de nevinovăție, ci o modalitate de stabilire legală a vinovăției în raport cu art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului.
S-a reținut de către instanță că petentul nu a făcut dovada că situația de fapt constatată în cuprinsul procesului-verbal nu corespunde adevărului, susținerile făcute în cuprinsul plângerii nefiind susținute de probe. Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor edictate de legiuitor pentru valabilitatea sa, iar situația de fapt a fost în mod corect reținută.
La individualizarea sancțiunii contravenționale, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, instanța reținând că procesul-verbal de contravenție . nr._ a fost temeinic și legal întocmit de agenții constatatori din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului T..
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul E. D., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivare, recurentul a susținut că în fața primei instanțe a arătat că a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei și aplicarea unui număr de 9 puncte penalizare, întrucât potrivit afirmațiunilor agentului constatator, a fost depistat conducând autoturismul marca Mitzubischi cu nr. de înmatriculare_ pe DN 22 în localitatea Somova, fiind înregistrat de aparatul radar video cu viteza de 103 km/h, abatere filmată pe caseta nr. 331.
A mai arătat că, în data de 10.02.2012, în jurul orei 09,20 se deplasa cu autovehiculul marca Mitzubishi cu nr. de înmatriculare_, aflându-se în misiune și a fost oprit de un echipaj de poliția care i-a adus la cunoștință faptul că a condus autovehiculul cu o viteză foarte mare în raport de cea maxim admisă pentru acel segment de drum și că a adus la cunoștință polițistului că nu a circulat cu o viteză atât de mare pe cât a pretins acesta și că era practic imposibil să folosească o astfel de viteză.
Susține recurentul că potrivit aprecierilor sale, viteza de deplasare a vehiculului era peste limita legal admisă pentru acel segment de drum, dar acest fapt s-a datorat împrejurării că se afla în urmărirea unui alt autovehicul și cu toate că în fața agentului constatator și-a declinat calitatea de comisar în cadrul Serviciului antidrog din cadrul M.A.I. - Secția C., acesta a considerat necesar să îl oprească, să determine posibilitatea celuilalt vehicul urmărit să dispară și să îl sancționeze contravențional.
Precizează recurentul că în sensul determinării cu exactitate a vitezei de deplasare a vehiculului condus de el, a solicitat instanței de fond să solicite instituției din care face parte agentul constatator să depună la dosarul cauzei: copia buletinului de verificare metrologică a „aparatului radar video” cu care a fost depistat conducând peste viteza legal admisă; marca și . radar video montat pe autoturismul din dotarea agentului constatator și dovada legăturii dintre marca indicată și faptul că a fost înregistrat cu acest aparat, precum și copia atestatului dat agentului constatator de a utiliza aparatul radar video (fără .), autoritatea care l-a testat pe agentul constatator și temeiul de drept în baza căruia acesta a fost atestat de autoritatea mai sus arătată, iar la solicitarea instanței, intimata a comunicat actele solicitate, mai puțin dovada legală din care să rezulte că șeful Serviciului R. din cadrul I.P.J T. este abilitat legal să ateste proprii subordonați
În apărare, Inspectoratul de Poliție al Județului T. – S. R. T. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea procesului-verbal, ca temeinic și legal.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, se reține că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 129 al. 5 Cod pr. civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În cauză, prima instanță a realizat o corectă stabilirea a faptelor și aplicare a legii, pe baza probelor administrate.
Recurentul-petent recunoaște faptul că a condus autovehiculul cu o viteza mai mare decât cea maxim admisă însă susține că acest fapt s-a datorat împrejurării că se afla în urmărirea altui autovehicul, însă, nu a adus nicio probă în acest sens nici la instanța de fond și nici cu ocazia prezentului recurs, motiv pentru care acest motiv de critică a hotărârii este nefondat.
În ce privește probele administrate în cauză de către organul constatator, chiar recurentul-petent recunoaște că, la solicitarea instanței, intimata a comunicat actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție, fiind audiat în același timp atât agentul constatator, cât și martorul asistent.
Referitor la susținerea că nu s-a depus la dosarul cauze dovada că șeful Serviciului Poliției Rutiere este abilitat să emită atestat de operator radar, aceasta nu are temei de drept, iar la dosar s-a depus atestatul agentului constatator de instructor formator, dispoziția sefului inspectoratului nr. 1/3.01.2008 și procesul-verbal din 2.06.2008 încheiat la Baza centrală asigurare tehnică a misiunilor și certificatul de atestare pentru Rășnoveanu V., instructor constatator al agentului constatator.
Relativ la fapta contravențională săvârșită de către recurentul-petent se reține că acesta a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat contravențional, planșa fotografică depusă la doar arătând cu claritate viteza cu care acesta a circulat în localitate, respectiv 103 km/h în condițiile în care limita maximă de viteză, admisă pe sectorul de drum pe care circula, este de 50 de km/h.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, va fi respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de către recursul civil formulat de către recurentul-petent E. D., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat A. F. situat in T., . B, județul T., împotriva sentinței civile nr. 3302 din 09.11.2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE AL JUDETULUI T. – S. R. T., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 23 ianuarie 2013.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTORI, GREFIER
I. A. D. N. P. L.
E. N.
Jud. fond. C.V.
Redactat jud. D.N./ 05.02.2013
Tehnoredactat gref. G.R./04.03.2013/2 ex.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 51/2012. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 36/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
