Obligaţie de a face. Decizia nr. 51/2012. Tribunalul TULCEA

Decizia nr. 51/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-05-2012 în dosarul nr. 51/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL TULCEA

SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE CIVILĂ Nr. 51/2012

Ședința publică de la 23 Mai 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE: V. A.

JUDECĂTOR: C. B.

Grefier: L. R.

Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant P. D. cu domiciliul în ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.795/14.03.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata pârâtă E. E. D. cu domiciliul în Tulcea, ..11, ., jud.Tulcea, prin curator P. M. cu domiciliul în ., jud.Tulcea, având ca obiect obligația de a face - punere sub interdicție.

La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat curatorul intimatei pârâte, P. M., lipsă fiind apelantul reclamant și intimata pârâtă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, nemotivat și netimbrat, precum și că, nu s-a solicitat judecata și în lipsă, după care:

Curatorul P. M. având cuvântul arată că are taxa de timbru și depune dovada la dosar.

Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat sau probe de administrat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra apelului.

Curatorul P. M. având cuvântul în apel, pentru intimata pârâtă, arată că nu este mulțumită de hotărârea primei instanțe și solicită o reexaminare a cauzei.

T R I B U N A L UL

P. cererea înregistrata pe rolul Parchetului de pe lângă Judecatoria Tulcea si ulterior, pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr._, din data de 31.08.2011 reclamantul P. D. cu domiciliul în ., jud.Tulcea a solicitat punerea sub interdicție a pârâtei E. E. D. cu domiciliul în Tulcea, ..11, ., jud.Tulcea, întrucât aceasta este bolnava cu diagnosticul de schizofrenie paranoică, de aproximativ 30 de ani, sens in care o propune pe soția sa, P. M. sa-i reprezinte interesele.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esența, că soția sa este singura rudă pe care pârâta o mai are și că aceasta este internată în Secția Psihiatrie a Spitalului Județean Tulcea de aproximativ 2 luni și nu primește pe nimeni în vizita.

În cauza s-a efectuat un raport de expertiza medico-legală și s-au depus înscrisuri din care rezultă boala de care suferă pârâta.

Pârâta s-a prezentat în instanță, a răspuns întrebărilor adresate, propunând chiar si probe în apărarea sa.

P. sen civ. nr. 795/14.03.2012 a Judecătoriei Tulcea a fost respinsă acțiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că pârâta E. E. D. figurează în evidentele secției de psihiatrie a Spitalului Județean Tulcea, fiind diagnosticata cu schizofrenie paranoidă și că potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 1 din Decretul nr. 32/1954, „președintele instanței sesizată cu o cerere de punere sub interdicție va lua măsuri ca cererea, împreună cu înscrisurile anexate, să fie comunicate procurorului. Acesta va dispune efectuarea cercetărilor ce va socoti necesare, va lua și părerea unei comisii de medici specialiști, iar dacă cel a cărui punere sub interdicție este cerută, se găsește internat într-o instituție sanitară, va lua și părerea medicului sub supravegherea căruia se află”.

A mai arătat instanța de fond că din raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză s-a constatat că pârâta suferă într-adevăr de schizofrenie paranoidă, însă are discernământul diminuat și nu abolit. De asemenea, a mai reținut judecătorul fondului că pârâta este cooperantă la tratament, poate să se gospodăreasca singura si sa se autoîntrețină, astfel încât are dreptul la autodeterminare, fără a se impune punerea acesteia sub interdicție, aspecte ce rezultă atât din concluziile raportului de expertiza medico-legala, cât și din adresa emisă de către medicul șef de secție, în a cărui evidență este înregistrată pacienta.

Totodată, judecătorul fondului a procedat la ascultarea pârâtei, constatând ca starea sa este una buna, fiind receptiva la întrebările adresate, conștientizând realitățile sociale in care trăiește și consecința actelor sale.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul P. D., apel care însă nu a fost motivat în fapt sau în drept.

Examinând hotărârea apelată prin prisma probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, instanța constată că apelul nu este întemeiat. Astfel, așa cum a reținut și prima instanță din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, probă esențială într-o astfel de cauză, rezultă că deși pârâta suferă de schizofrenie paranoidă, nu are discernământul abolit ci doar diminuat, capacitatea de autoîngrijire fiind păstrată sub tratament permanent și control psihiatric lunar.

P. urmare, și instanța de apel apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune punerea sub interdicție a pârâtei, aceasta fiind o măsură extremă, care poate fi luată numai în situația în care o persoană este lipsită total de discernământ și nu are capacitatea de a se îngriji singură, situație ce nu este incidentă în prezenta speță.

Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge apelul formulat de către apelantul P. D. în contradictoriu cu intimata E. E. D., împotriva sentinței civile nr.795/14.03.2012 a Judecătoriei Tulcea, ca nefondat.

Urmează a păstra sentința civile nr.795/14.03.2012 a Judecătoriei Tulcea, ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de către apelantul P. D. în contradictoriu cu intimata E. E. D., împotriva sentinței civile nr.795/14.03.2012 a Judecătoriei Tulcea, ca nefondat.

Păstrează sentința civile nr.795/14.03.2012 a Judecătoriei Tulcea, ca legală și temeinică.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 23.05.2012.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,

V. A. C. B. L. R.

Jud.fond.CV

Red.jud.BC/05.07.2012

Tehnored.LR/05.07.2012

5 ex./ .>

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 51/2012. Tribunalul TULCEA