Contestaţie la executare. Decizia nr. 142/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 142/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 142/2014
Ședința publică de la 22 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Judecător S. R.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta P. B. R. SA, cu sediul ales la av. F. Ovanesian, C., .-84, jud. C., împotriva sentinței civile nr.546/27.02.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimații BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI V. I. ȘI V. M., cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea și C. L., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, timbrat cu taxă de timbru în sumă de 278,20 lei, timbru judiciar în sumă de 0,30 lei, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ contestatoarea P. B. R. SA a formulat contestație la executare silită solicitând anularea procesului verbal de perimare a executării din data de 18.09.2013 în dosarul de executare nr. 372/2011 al B. V. I. și V. M., obligarea intimatului B. V. I. și V. M. la continuarea executării silite, restituirea, la rămânerea irevocabilă a hotărârii a taxei judiciare de timbru, obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, contestatoarea a arătat că la data de 12.04.2011 a formulat către B. V. I. și V. M. cu o cerere de executare silita a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr._44093, în contradictoriu cu debitorul C. L., formându-se dosarul de executare nr. 372/2011 al B. V. I. și V. M..
Mai arată că la data de 23.09.2013, BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI V. I. ȘI V. M. i-a comunicat procesul verbal de perimare a executării din data de 18.09.2013 din care rezulta ca creditoarea ar fi lăsat să treaca mai mult de 6 luni de la ultimul act de executare, fără a se stărui în continuarea acestuia, însă executorul se află în eroare.
Se susține că nu a putut interveni perimarea în condițiile în care creditoarea a formulat multiple cereri de continuarea executării la următoarele date: 31.05.2011, 30.06.2011, 27.09.2011, 20.12.2011, 11.04.2012, 31.08.2012, 19.12.2012, 17.01.2013, 04.04.2013, 26.08.2013.
Se învederează că, din formularea art. 389 c.p.c. rezultă că perimarea presupune culpa creditoarei, iar nu refuzul executorului de a continua executarea, în ciuda cererilor creditoarei.
Față de cele învederate anterior, creditoarea a solicitat admiterea acțiunii cu consecința anulării procesului verbal de perimare a executării din data de 18.09.2013 în dosarul de executare nr. 372/2011 al B. V. I. și V. M., obligării intimatului B. V. I. și V. M. la continuarea executării silite, restituirii, la rămânerea irevocabilă a hotărârii a taxei judiciare de timbru, obligării intimaților la plata cheltuielilor de judecata.
Soluționând cauza JUDECATORIA TULCEA prin sentința civila nr. 546/27.02.2014 a respins contestația ca nefondata.
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut următoarele:
În data de 12.04.2011 P. B. R. SA s-a adresat către B. V. I. și V. M. cu o cerere de executare silita a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr._44093, în contradictoriu cu debitorul C. L., formându-se dosarul de executare nr. 372/2011 al B. V. I. și V. M..
Prin încheierea din data de 11.05.2011 în dosarul nr._ (f. 62)s-a admis cererea formulata de creditoare prin BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI V. I. ȘI V. M. și s-a încuviințat executarea silita a debitorului C. L. în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr._44093 din 28.02.2008.
Ulterior în dosarul de executare nr. 372/2011 al B. V. I. și V. M. a fost emisă somația nr. 372/2011 din 13.05.2011 (f. 63). de asemenea s-au emis adrese cu aceiași data către Primăria mun. Tulcea (f. 65), ITM Tulcea (f. 66), primindu-se răspuns că debitorul este angajat ..
În baza acestei informații, B. V. I. și V. M. a emis adresa de înființare a poprii nr. 372/2011 din 25.05.2011către .(f. 69).
La data de 03.06.2011 B. V. I. a întocmit un procesul verbal ( f. 78) prin care a luat act de declarația debitorului cum că nu are bunuri mobile sau imobile în proprietate, ca are un venit de 180 lei si deține 10 părți sociala ., dispunând amânarea executării silite pentru primirea relațiilor de la Primăria Tulcea în legătura cu bunurile debitorului.
La data de 28.10.2011 a fost emisa o noua adresa de înființare a popririi către . (f. 90).
La data de 30.01.2012 B. V. I. și V. M. a formulat cerere de validare a popririi către Judecătoria Tulcea (f. 96) formându-se dosarul cu nr. 678/2012 soluționat prin sentința civila nr. 1341/02.05.2012 (f. 98-99) prin care s-a validat poprirea asupra terțului poprit ..
La data de 05.12.2012 B. V. I. și V. M. a solicitat creditoarei P. B. R. SA să comunice dacă a solicitat executarea silita a terțului poprit ..
La data de 18.09.2013 B. V. I. și V. M. a întocmit procesul verbal de perimare a executării din data de 18.09.2013 în dosarul de executare nr. 372/2011 al B. V. I. și V. M. prin care, în temeiul art. 389 c.p.c. a constatat perimarea de drept a executării silite.
De asemenea, s-a reținut că P. B. R. SA a formulat multiple cereri de continuare a executării la următoarele date: 31.05.2011, 30.06.2011, 27.09.2011, 20.12.2011, 11.04.2012, 31.08.2012, 19.12.2012, 17.01.2013, 04.04.2013, 26.08.2013.
Potrivit art. 389 c.p.c. „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”.
Prima instanța a reținut că executarea silita, ca ultima faza a procesului civil si una din formele de manifestare a acțiunii civile, este guvernată de principiul disponibilității.
Aceasta înseamnă ca executarea silita se poate declanșa, in principiu, numai la cererea creditorului. Prin urmare creditorul va trebui sa sesizeze organul de executare printr-o cerere, la care este obligat sa depună titlul executoriu in original, in baza căruia urmează sa se facă urmărirea. După obținerea încuviințării executării silite executorul judecătoresc va începe executare silita, fiind obligat, conform legii si contractului încheiat cu creditorul, sa facă toate actele de executare cerute de creditorul urmăritor.
S-a reținut că, în baza aceluiași principiu al disponibilității tot creditorul este cel care va alege forma de executare, respectiv daca va dori ca executorul judecătoresc sa facă acte de urmărire mobiliara, imobiliara sau poprire, simultan sau succesiv, pana la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților, sau a altor sume acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare.
Prima instanța a reținut că în dosarul de executare nr. 372/2011 al B. V. I. și V. M. s-au parcurs pașii arătați, obținându-se inclusiv o sentința civilă de validare a popririi.
Astfel, avem de o parte executorul judecătoresc, auxiliar al justiției care este investit de stat in scopul de a impune realizarea întocmai a dispozițiilor cuprinse într-o hotărâre judecătorească sau . executoriu, iar de cealaltă parte creditorul, acea persoana căreia i s-a eliberat un titlu executoriu si care dorește sa isi valorifice creanța pe care acest înscris o constata.
Atât timp cat creditorul a declanșat procedura executionala prin cererea de executare silita adresata executorului judecătoresc, acesta trebuie sa fie diligent deoarece printr-o îndelungata lipsa de stăruință în executarea silită, se consideră ca a pierdut orice interes in soluționarea cererii sale, intervenind astfel perimarea executării silite, sancțiune procesuala care consta in desființarea tuturor actelor de executare îndeplinite in dosarul execuțional.
Potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, ”executarea silita si celelalte acte de executare (…) se îndeplinesc la cerere (…)”. Rezulta din textul legii ca, pentru a efectua orice act de urmărire executorul judecătoresc trebuie sa fie investit cu o cerere prin care creditorul să-i solicite îndeplinirea actului respectiv. De asemenea, creditorul ia cunoștința despre diligența de care trebuie sa dea dovada in executarea silita începută și din cuprinsul contractului pe care îl încheie cu executorul judecătoresc, in sensul ca i se aduce la cunoștința faptul ca organul de executare este împuternicit, în urma cererii făcute de creditor, sa procedeze la efectuarea actelor de executare solicitate de creditor.
Potrivit dispozitiilor art. 129 alin. (1) C. pr. civ.: ”Partile au îndatorirea ca, in condițiile legii, sa urmărească desfășurarea si finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația sa îndeplinească actele de procedura in condițiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecător, sa-si exercite drepturile procesuale conform dispozitiilor art. 723 alin.1, precum si sa-si probeze pretențiile si apararile.”
Or, executarea silita este ultima faza a procesului civil si una din formele de manifestare a acțiunii civile, fiind de asemenea guvernată de principiul disponibilității.
De asemenea, executorul judecătoresc nu poate ordona din oficiu efectuarea unei executări silite, acesta nu se poate substitui creditorului sau părților din executarea silita, nu poate efectua acte de executare decât dacă creditorul îi va cere. Actele de executare pe care executorul judecătoresc este obligat sa le efectueze urmare a investirii cu o cerere de executare sunt acele acte procedurale prin care se marchează o etapa în cadrul procedurii execuționale, cum ar fi somația de plata, procesul-verbal de situație, procesele-verbale încheiate conform prevederilor art. 388 C. pr. civ. [2], comunicarea infiintarii popririi, publicația de vânzare, îndreptarea unei erori materiale etc.
În privința rolului activ, executorul judecătoresc și-l poate manifesta doar în măsura în care a fost sesizat cu o cerere de executare din partea creditorului, pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute in titlul executoriu sau cu o cerere făcuta de debitor (numirea unui expert contabil, tehnic, îndreptarea de eroare materiala etc.) sau de către alte persoane interesate, rol activ exercitat de către executor in vederea respectării dispozitiilor legii si a drepturilor parților implicate in executare.
În cauza pendinte, creditorul P. B. R. SA a formulat periodic cereri de continuare a executării silite, fara sa precizeze exact actul de urmărire pe care il va avea de îndeplinit executorul judecătoresc (de ex.: cererea pentru efectuarea unei expertize tehnice sau contabile, actualizarea creanței din titlu, modalitatea de urmărire etc.), toate adresele având conținutul „ solicităm respectuos continuarea executării silite în dosarele de executare aflate pe rolul biroului dumneavoastră”(f. 11-32).
Scopul legii, acela de a realiza grabnic dispozițiile cuprinse in titlul executoriu, se realizează prin acte firești de urmărire. Aceasta înseamnă ca, odată declanșata urmărirea, creditorul urmăritor va trebui sa se implice in activitatea executionala, conform prevederilor art. 129 alin. (1) C. pr. civ., iar nu sa se limiteze doar la a depune periodic cereri de ”continuare” a executării silite, cereri pe care executorul judecătoresc uneori doar le înregistrează si le depune in dosarul de executare fara sa facă nici un act efectiv de urmărire.
Daca creditorul urmăritor a formulat periodic cereri de continuare a executării silite, de fiecare data cu puțin timp înaintea împlinirii termenului de 6 luni, aceasta nu este de natura a împiedica perimarea sa opereze de drept, întrucât, pe de o parte, cererea de continuare a executării silite nu constituie prin ea insasi act de executare (a nu se confunda cu cererea de executare silita in baza căreia începe executarea silita care, . de act de executare silita, iar pe de alta parte, creditorul are la indemna un mijloc procesual pentru obligarea executorului sa continue executarea silita, in măsura in care acesta ar refuza sa o facă, respectiv plângerea prevăzuta de art. 53 din Legea nr. 188/2000.
Deși in Codul de procedura civila nu este prevăzută in terminis o definitie a noțiunii de ”act de executare”, sfera conținutului acestei noțiuni poate fi stabilita foarte ușor daca avem in vedere dispozițiile art. 388 C. pr. civ., conform cărora ”Pentru toate actele de executare pe care le efectuează, executorul judecătoresc este obligat sa încheie procese-verbale (…)”.
Astfel, prin ”act de executare” se înțelege orice operațiune juridica sau înscrisul care o constata, întocmit de către executorul judecătoresc sau de organe sau persoane care îndeplinesc atribuții in acest sens, cărora legea le conferă consecințe juridice si prin care se urmărește, in condițiile legii, realizarea activității de executare silita si se marchează o etapa in cadrul acestei proceduri .
Trebuie făcuta o distincție intre cererea de executare silita, prin care organul de executare a fost sesizat pentru începerea executării – aceasta fiind asimilata cu o cerere de chemare in judecata – și cererea de stăruință (de continuare) in executare, facuta periodic da către creditor, cerere neurmată de alte acte efective de urmărire, prin care acesta nu solicita efectuarea unui anumit act de executare, ci doar ii amintește executorului ca a fost investit la un moment dat cu o cerere de executare silita.
Totodată, pentru judecarea unei cauze, legiuitorul nu a prevăzut in nici un text de lege necesitatea unor ”cereri de continuare” sau de ”stăruința in judecata” prin care petentul, după ce a investit instanța cu cererea de chemare in judecata sa solicite din nou, prin diverse cereri”sa se continue” soluționarea litigiului pendinte.
Astfel, prima instanța a apreciat că, ”cererea de continuare a executării silite”, formulata de creditor, nu are caracter întreruptiv al cursului perimării de drept, in cazul ca aceasta nu este urmată de acte firești de executare.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs contestatoarea P. B. ROMANIA S.A. criticând-o ca fiind nelegala si netemeinica.
Sustine in esența contestatoarea recurenta ca prima instanța a apreciat in mod greșit ca in cauza a intervenit perimarea, in condițiile in care, aceasta in calitate de creditoare, a formulat mai multe cereri prin care a solicitat continuarea executării silite in cele trei forme prevăzute de lege, cereri cărora executorul judecătoresc trebuia sa le dea curs, si sa efectueze acte de executare silita.
Arata recurenta ca in acest mod a făcut dovada stăruinței in executarea silita, ca dispozițiile legale in vigoare nu impun creditorului sa solicite expres executorului judecătoresc sa îndeplinească un anumit act de executare silita, acestuia revenindu-i obligația, sa identifice actele de executare silita ce pot fi efectuate. Recurenta solicita admiterea recursului si modificarea hotărârii atacate, in sensul admiterii contestației la executare așa cum a formulat-o.
Examinând hotărârea atacata in raport de critica adusa acesteia Tribunalul retine ca recursul este neîntemeiat.
Se constata ca prima instanța a dat o interpretare corecta probelor administrate in cauza si dispozitiilor legale aplicabile in speța.
Cererile formulate de creditoarea recurenta după data de 05.12.2012, prin care a solicitat executorului judecătoresc continuarea executării silite, fara sa indice bunurile mobile sau imobile, sau sumele de bani pe care debitorul le deține, pentru a putea fi îndeplinite actele de executare silita asupra acestora, nu echivalează cu stăruința in executare si nu poate întrerupe termenul in care intervine perimarea.
In consecința, in mod corect prima instanța a reținut ca a intervenit perimarea cererii, procesul verbal de perimare întocmit de executorul judecătoresc la data de 18. 09.2013 fiind legal si temeinic.
Așa fiind, in temeiul art. 312 c.proc.civ., recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurenta P. B. R. SA, cu sediul ales la av. F. Ovanesian, C., .-84, jud. C., împotriva sentinței civile nr.546/27.02.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimații BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI V. I. ȘI V. M., cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea și C. L., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., jud. Tulcea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 mai 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. N. E. N. Ș. R.
Grefier,
N. M.
Jud.fond FS
Red.tehnored.jud.NE. 07.06.2014/2ex
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 545/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 296/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
