Pretenţii. Decizia nr. 298/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 298/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 298/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.298
Ședința publică din data de 27 mai 2014
Completul compus din:
Președinte: V. A.
Judecător: M. L. Șurculescu
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T. cu sediul în T., ., jud. T., impotriva sentintei civile nr.257/31.01.2014 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimatul-pârât L. M. domiciliat în T., ., jud. T..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Potrivit art.394 C.pr.civ. instanta, constatand ca nu sunt motive de amanare, apreciaza dosarul in stare de judecata si ramane in pronuntare, luand act ca s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa, conform art.223 pct.3 C.pr.civ.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr._, S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T. a solicitat obligarea pârâtului L. M. la plata sumei de 1259,68 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, actualizate până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr.257/31.01.2014 Judecătoria T. a respins cererea formulată de reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T., în contradictoriu cu pârâtul L. M., având ca obiect pretenții, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut căpârâtul L. M. a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind internat la Secția chirurgie a Spitalului Județean de Urgență T., în perioada 15.08-19.08.2010, cu diagnosticul politraumatism cranio-cerebral acut deschis prin agresiune.
Caracterul serviciilor medicale rezultă din F. de observație clinica generală potrivit căreia pârâtul a fost internată în secția chirurgie, în baza diagnosticului de trimitere a unității de primiri urgențe.
A arătat judecătorul fondului că potrivit art. 313 alin.1 din Legea nr. 95/2006 „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.”
Textul de lege este imperativ în privința obligației furnizorului de servicii medicale de a recupera cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală, însă de la persoanele care prin fapta lor aduc daune sănătății altei persoane și nicidecum de la persoanele agresate.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006 „ persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale”.
Potrivit art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006: „acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului ”.
Potrivit art. 93 din Legea nr. 95/2006 „Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat…din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări ”.
S-a arătat de către judecătorul fondului că nu există nici o dispoziție legală care sa oblige persoana vătămată de a formula plângere penală împotriva făptuitorului. Astfel, nu se poate reține nici faptul că persoana vătămată, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligație prevăzută de lege, astfel încât omisiunea să-i fie imputabilă și să constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul, prin instituirea prevederilor art. 313 a avut în vedere consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . și nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate. Este absurd a considera că persoana vătămata dintr-un fapt propriu beneficiază de asistența medicală de urgență gratuită, pe când persoana vătămată prin fapta unui terț să fie obligată la plata acestui serviciu. Raționamentul este susținut și de argumentul potrivit căruia, în situația în care persoana vătămată ar fi avut calitatea de persoana asigurată, prin aplicarea prevederilor art. 313 s-ar realiza o plată nedatorată.
În speță, s-a considerat de către judecătorul primei instanțe că nu au incidență dispozițiile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 deoarece nu există condițiile necesare pentru repararea prejudiciului de la pârât.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamantul S. Județean de Urgență T., criticand-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Astfel, consideră apelantul-reclamant că a depus la dosarul cauzei înscrisul detaliat care să facă dovada pretențiilor reprezentând cheltuielile de spitalizare. Mai mult, paratul L. M. a declarat la prezentarea in spital ca a fost victima unei agresiuni si a fost internat din data de 15.08.2010 pana in data de 19.08.2010 . a spitalului, dupa ce i s-au acordat îngrijirile medicale dc urgenta in Unitatea de Primire a Urgentelor.
Dupa acordarea primului ajutor la Unitatea de Primire a Urgentelor, paratul a fost internat . spitalului pentru vindecare. Cheltuielile efectuate in Unitatea de Primire a Urgentelor sunt suportate de către stat prin Ministerul Sanatatii si nu de către Casa de Asigurări de Sanatate, acordandu-se pacienților indiferent daca sunt asigurați sau nu, daca sunt cetateni romani sau nu s.a.m.d., deci necondiționat - ceea ce s-a intamplat si in cazul paratului.
S-a arătat de către apelantul-reclamant că internarea paratului si cheltuielile cu tratarea sa, au fost efectuate . boli cronice a spitalului si nu in Unitatea de Primire a Urgentelor, intrucat au aparut complicații medicale urmare agresarii sale.
S. Județean de Urgenta T. a efectuat toate demersurile permise de lege pentru a afla identitatea persoanei care se face vinovata dc vatamarea paratului, dar fara a reuși sa afle identitatea sa pana la judecarea cauzei.
A mai arătat apelantul-reclamant că Art. 313 alin.l și 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, invocat in cererea de chemare în judecată, prevede următoarele:
“(1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile avand ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurari de sanatate si"dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instantelor judecătorești, indiferent de faza de judecata.
(2) Furnizorii de servicii care acorda asistenta medicala prevăzută la alin. (1) realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice tunar casei de asigurari de sanatate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta, in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurari de sanatate pentru cazurile respective. ”
A arătat apelantul-reclamant că prevederile textului de lege citat, au rolul de a legifera expres faptul ca statul roman, prin Casa de Asigurari de Sanatate, nu deconteaza decât cheltuielile de spitalizare cauzate de o inbolnavire sau o afecțiune cronica sau acuta, nu si cele efectuate pentru recuperarea unui pacient care a fost victima unui accident sau agresiune.
A solicitat apelantul-reclamant sa se constate ca paratul s-a prezentat la S. Județean de Urgenta T. declarand ca a fost victima unei agresiuni iar ulterior, nu a mai intreprins nici un demers pentru a recupera de la făptuitor acesta suma datorata pentru spitalizare si a o depune la spital si nici nu a mai formulat o plângere impotriva acestuia.
Or, S. Județean de Urgenta T. nu este abilitat sa efectueze nici un fel de cercetare in ceea ce privește agresorul sau persoana care a provocat agresarea sa și nu poate decât sa se constituie parte civila in dosarul penal, in cazul in care pacientul reclama . si se dispune cercetarea sau începerea urmăririi penale, ori judecarea cauzei penale respective, sau poate sa se indrepte impotriva făptuitorului pe cale civila - cand identitatea acestuia i se face cunoscuta.
In caz contrar, a arătat apelantul-reclamant, pentru ca textul de lege invocat nu îi scuteste de plata cheltuielilor de spitalizare pe agresorii/autorii accidentelor(faptuitorii) care nu au fost denuntati(si nu sunt cunoscuți de noi), cum este si cazul in speța, cel agresat sau accidentat are mai multe variante pentru a se putea asigura aplicarea art. 313 din Legea nr.95/2009 si anume: fie sa plateasca el de buna voie, din veniturile sale, cheltuielile de spitalizare pentru a nu mai „alerga,, dupa făptuitor; fie sa le recupereze pe cale amiabila de la agresor si sa le depună la spital ; fie sa-1 acționeze ulterior pe acesta in instanta, pentru a recupera sumele respective pe cale civila- avand drept dovada documentele emise de spital sau de către instantă .
A solicitat apelantul-reclamant a se observa ca nu există nici o excepție in acest sens in cuprinsul legii, textul de lege fiind clar, în sensul ca plata spitalizării pentru persoanele a căror sanatate a suferit din cauza unor agresiuni sau accidente nu se suporta de către Casa de Asigurari de Sanatate, chiar daca acestea au fost „victime., si nu se fac vinovate ca au ajuns in situația de a fi pacienții spitalului.
Consideră apelantul-reclamant că instanta de fond pronuntandu-se insa pe respingerea acestor tip de cheltuieli ar putea realiza precedentul interpretării in mod diferit a art. 313 din Legea 95/2006 - . victimile agresiunilor sau accidentelor care declara cine se face vinovat de producerea daunarii sanatatii si cer pedepsirea făptuitorului, si in alt fel pentru acele victime care nu fac acest lucru din comoditate sau din alte interese sau rațiuni.
Astfel, se ajunge la situatia anormala ca statul, prin sistemul național de asigurari de sanatate, sa suporte cheltuielile cu spitalizarea pentru pacienții agresați sau accidentati care refuza sa solicite atragerea răspunderii făptuitorului, nefacandu-1 cunoscut, sau folosind sumele recuperate de la acesta in interes propriu.
In consecința, având în vedere prevederea expresa si cu caracter obligatoriu a prevederilor art. 313 alin.l din Legea nr.95/2006 privind reforma îm domeniul sanitar, aceasta fiind starea de fapt si de drept din dosar, precum si noile argumente invocate, apelantul-reclamant a solicitat admiterea apelului asa cum a fost formulat, casarea hotărârii apelate si rejudecand cauza pe fond, sa se admită cererea de chemare în judecată pentru obligarea paratului L. M. la plata cheltuielilor de spitalizare in cuantum de 1259,68 lei, suma care să fie actualizata pana la data plații efective.
Intimatul-pârât L. M. nu a formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate se constată că apelul declarat este nefondat urmând a se respinge.
Apelantul a criticat solutia instantei de fond invocand dispozitiile art.313 din Legea nr.95/2009, text de lege care, in opinia sa, nu ii scuteste pe cei vatamati de terte persoane care le aduc atingere sanatatii de la plata obligatiilor de spitalizare.Acesta da o interpretare proprie textului de lege, total eronata, dispozitiile legale invocate fiind foarte clare in ceea ce priveste persoana responsabila de prejudiciul cauzat spitalului in astfel de situatii.
Astfel, potrivit art.313 alin.1 „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.”
Cum persoana care produce daune sanatatii unei alte persoane nu poate fi chiar persoana vatamata, instanta retine că L. M. nu a avut decat calitatea de persoana agresata, astfel incat nu are nicio obligatie față de reclamant, singura obligata la plata despagubirilor neputand fi decat persoana vinovata de agresiune. Intimatul a fost victima unei agresiuni si nu avea obligatia sa anunte S. in legatura cu numele agresorului si nici de a introduce plangere penala la organul judiciar competent.
Apelanta, prin interpretarea data normei de drept in sensul ca, in masura in care nu se identifica persoana vinovata de producerea vatamarii ar determina raspunderea partii vatamate, nu face decat sa adauge la textul de lege, care din punct de vedere al subiectilor de drept nu comporta nicio discutie.
Astfel, apelanta este cea care trebuie sa faca demersurile pentru identificarea persoanei raspunzatoare de fapta ilicita in vederea recuperarii prejudiciilor suferite, aceasta fiind direct interesata.
Pentru aceste considerente, instanta urmeaza a respinge apelul formulat de reclamanta S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T., în contradictoriu cu pârâtul C. G. ca nefondat, mentinand solutia instantei de fond ca temeinica si legala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T. cu sediul în T., ., jud. T., impotriva sentintei civile nr.257/31.01.2014 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimatul-pârât L. M. domiciliat în T., ., jud. T., ca nefondat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi 27 mai 2014.
Președinte,Judecător,Grefier,
V. A. M. L. Șurculescu P. L.
Jud.fond.S.A.
Red.jud.Ș.M.L./10.06.2014.
Tehnored.gref.P.L./10.06.2014/4ex.
.>
| ← Anulare act. Hotărâre din 22-05-2014, Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 362/2014. Tribunalul... → |
|---|
