Plângere contravenţională. Decizia nr. 479/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 479/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 479/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECTIA CIVILA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.479
Ședința publică de la data de 24 septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: L. D. P.
Judecător: L. N.
Grefier: D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil formulat de apelantul-intimat I. de POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 1416 din data de 15 mai 2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul-petent S. TASIM prin reprezentant S. F., cu domiciliul în mun. T., ., ., .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este formulat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru; intimata a depus la dosar întâmpinare, 2 ex, un exemplar al întâmpinării s-a comunicat apelantului, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.394 alin. 1 din NCPC declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Sub nr._ s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei T., plângerea formulată de petenta S. F., domiciliat în T., ., ., ., împotriva procesului verbal . nr._ întocmit la data de 04.04.2013 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în T., ., jud. T., solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii petenta a arătat că, la data de 04.04.2013, soțul său, S. Tasim, s-a urcat în autobuz uitând să valideze cardul iar la scurt timp a fost verificat de către un angajat al S.C. VALAHIA T., care l-a sancționat contravențional cu amenda cu 200 de lei. A arătat petenta că soțul său are probleme medicale situație confirmată de certificatul medico-legal nr. 163/2013 eliberat de Serviciul de Medicină Legală T..
S-au depus la dosarul cauzei înscrisuri, în copie.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a petentei. Pe fond, a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal.
Prin sentința civila nr. 2887 din 05.09.2013 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și s-a respins plângerea ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat apel care a fost admis prin decizia civilă nr. 39/ 03.02.2014 dispunându-se anularea cu trimitere spre rejudecare, formându-se dosarul nr._ .
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 1416 din data de 15 mai 2014 a respins excepția lipsei calității procesuale active a numitei S. F. ca nefondată și a admis plângerea formulată de petentul S. Tasim prin reprezentant S. F..
Relativ la excepția lipsei calității procesuale active, instanța de fond a reținut că, în materie contravențională legitimarea procesuală activă are doar persoana care a fost sancționată și care își poate exercita drepturile procesuale printre care și dreptul de a formula plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenției personal sau prin mandatar cu procură specială.
În cauză, prin procesul verbal . nr._ întocmit la data de 04.04.2013 de I.P.J. T. numitul S. Tasim a fost sancționat contravențional cu suma de 200 de lei în baza art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Din decizia civilă nr. 39/ 03.02.2014 rezultă că problema de drept care trebuie soluționata nu este dacă petenta are calitate procesuala activă, deoarece este evident ca nefiind identitate între persoana sancționata contravențional și autorul plângerii contravenționale, nu se pune problema calității procesuale.
Ceea ce interesează este dacă petenta are sau nu calitatea de reprezentant a soțului său, acesta fiind persoana care are calitatea de petent, iar soția acestuia de mandatar.
Din considerentele deciziei mai sus citate rezultă că numita S. F. are calitatea procesuală de reprezentant legal a soțului său S. Tasim, persoana sancționata contravențional, conform art. 83 alin. 2 N.C.P.C, astfel încât aceasta nu a acționat în nume popriu pentru a se invoca lipsa calității procesuale active, ci în calitate de reprezentant a soțului său.
S-a mai reținut că, intimata nu a invocat niciun moment lipsa calitatii de reprezentant a numitei S. F. în fața instanței, nici în rejudecare, astfel nu o mai poate invoca în vreo cale de atac potrivit art. 82 alin. 2 N.C.P.C,, „excepția lipsei dovezii calității de reprezentant înaintea primei instanțe nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac”.
În consecință, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a numitei S. F. ca nefondată, aceasta neacționând ca titular al dreptului dedus judecății, ci în calitate de mandatar al soțului său S. Tasim, persoana care are calitate procesual activă în prezentul litigiu.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal . nr._ întocmit la data de 04.04.2013 de I.P.J. T. numitul S. Tasim a fost sancționat contravențional cu suma de 200 de lei în baza art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, deoarece aflându-se în stația de autobuz din fata PENNY de pe .. T., i-a adresat Tibulcă M. cuvinte și expresii jignitoare de natura a-i leza demnitatea.
Din actele medicale depuse rezultă ca petentul se încadrează în gradul de handicap grav cu handicap mintal, conform certificatului din 17.05.2013.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanța, prin hotărâre a Guvernului sau act normativ emis de o autoritate publică locală.
Din definiția contravenției rezultă condițiile răspunderii contravenționale: fapta să fie săvârșită cu vinovăție, adică făptuitorul să-și dea seama de consecințele faptei sale și fapta să fie prevăzută și sancționată prin legi, ordonanțe
Fapta săvârșită de o persoana care din cauza stării mintale sau vreunei infirmități nu poate să răspundă de fapta imputată nu este contravenție. Iresponsabilitatea datorita stării mintale a făptuitorului constituie o cauza de înlăturare a caracterului contravențional al faptei comise, deoarece ea nu este săvârșită de un subiect responsabil. O asemenea persoana nu poseda însușirile mintale necesare pentru a înțelege de ce anumite acțiuni sau inacțiuni prezintă pericol social și de ce au ele caracter ilicit. Aceste însușiri mintale sunt reprezentate de discernământ, inteligență, conștiință și rațiune.
Caracteristic stării de iresponsabilitate este lipsa acelor facultăți psihice ale persoanei datorită unor anomalii sau boli mintale care nu-i permit să înțeleagă natura și semnificația actelor sale de conduită sau să fie stăpână pe ele. In raport cu aceste cauze și cu efectele lor, starea de incapacitate psihică poate fi determinată sau temporară.
Totodată, s-a mai reținut că, pentru ca fapta prevăzuta de legea penala să fie contravenție, făptuitorul trebuie să fie în deplinătatea facultăților psihice, adică să aibă capacitatea reprezentării actului său de conduită și rezultatului acesteia. In lipsa aptitudinii bio-psiho-fizice, persoana fizică nu poate fi subiect pasiv al raportului contravențional de constrângere, deoarece este o persoana anormală, iar legea sancționează exclusiv persoanele cu un comportament firesc. Prin fire normala nu se înțelege idealul, ci tipul de om care își poate conștientiza activitatea și dirija voința. Lipsa vreunuia dintre cei doi factori psihici –intelectivi si volitivi, înseamnă incapacitate, fiindcă aceste persoane nu realizează caracterul ilicit al faptelor lor sau nu se pot stăpâni. Incapacitatea intelectivă sau volitiva a persoanei este datorata alienației mentale sau altor cauze.
Din documentele medicale depuse la dosar rezultă că contravenției îi lipsește unul dintre elementele constitutive, vinovăția, fapta fiind săvârșita de o persoana care nu avea capacitatea reprezentării actului său de conduită.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel intimatul I. de POLIȚIE JUDEȚEAN T., criticând-o sub aspectul netemeiniciei și al nelegalității.
A arătat apelantul că, instanța de fond a pronunțat hotărârea, interpretând în mod greșit normele de drept material, iar motivele pe care se întemeiază aceasta sunt contradictorii.
Numita S. F. nu are nici o calitate procesuală, deoarece calitatea de contravenient o are numitul S. Tasim, iar plângerea contravențională este formulată de soția acestuia S. F., care nu a făcut dovada că este reprezentant legal al petentului, potrivit art. 25 din Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006 republicată, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
S-a mai arătat că, prima instanță de fond a admis în mod corect excepția lipsei calității procesuale a numitei S. F., care nu are calitatea de contravenient, această calitate aparținând soțului acesteia, respectiv S. Tasim.
Numita S. F. nu a făcut dovada că este reprezentantul legal al contravenientului, astfel încât să fie îndreptățită să reprezinte interesele acestuia în fata instanței de judecată. Așa cum rezultă din Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 2598, aflat la dosarul cauzei, acesta atestă că, contravenientul a fost încadrat în gradul de handicap accentuat încă de la data de 07.06.2012, deci cu mult înainte ca acesta să fie sancționat contravențional. Astfel, de la această dată, putea fi demarată procedura legală de punere a acestuia sub interdicție, având în vedere faptul că acesta a devenit o persoană fără capacitate de exercițiu.
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului și modificarea hotărârii pronunțate, în sensul respingerii plângerii.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 și urm. din codul de procedură civilă.
În termen procedural, intimata S. F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat și menținerea sentinței atacate.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat potrivit celor ce succed.
Prin decizia nr. 39/2014 pronunțată în dosarul nr._, s-a decis în mod definitiv asupra împrejurării că nu problema calității procesuale active este cea ce comportă discuții în prezenta cauză, ci calitatea de reprezentant a contravenientului. Aceasta, în contextul în care intimata S. F. a formulat plângerea contravențională în numele și în interesul soțului său, contravenientul S. TASIM și nu în nume propriu. Acest fapt rezultă din modul de redactare a cererii de chemare în judecată, respectiv din sintagma ,,Subsemnata, S. F. ….soție a lui SEPTR TASIM, persoană cu dizabilități […]”
Lipsa dovezii calității de reprezentant nu se confundă cu lipsa calității procesuale active.
În privința calității de reprezentant, prima instanță în mod corect a reținut incidența prevederilor art. 82 alin. 2 din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă potrivit cu care „excepția lipsei dovezii calității de reprezentant înaintea primei instanțe nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac”.
Ca atare, cum excepția lipsei calității de reprezentant nu a fost invocată în fața primei instanțe în primul ciclu procesual, aceasta nu mai poate fi invocată de părți sau chiar de instanțe cu prilejul judecării căilor de atac sau cu prilejul rejudecării, fiind o nulitate ce s-a acoperit.
Relativ la fondul plângerii contravenționale, tribunalul reține că prin procesul verbal . nr._ întocmit la data de 04.04.2013 de I.P.J. T. numitul S. Tasim a fost sancționat contravențional cu suma de 200 de lei în baza art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, reținându-se că acesta, aflându-se în stația de autobuz din fata supermarket PENNY situat pe .. T., i-a adresat numitei Tibulcă M. cuvinte și expresii jignitoare de natura a-i leza demnitatea.
Potrivit art. 2 din O.G. Nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ,,Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege,[…]”
Astfel, ca orice faptă ilicită, și contravenția are relevanță juridică numai în măsura în care este comisă cu vinovăție, vinovăție care are o componentă intelectivă constând în capacitatea subiectului de prevedere a consecințelor faptei sale, dar presupune și un act de voință ce se concretizează în urmărirea sau acceptarea rezultatului.
Se reține că fapta contravențională ce face obiectul procesului verbal contestat în speță, fiind o faptă comisivă, presupune din punct de vedere al laturii sale subiective comiterea sa cu intenție, directă sau indirectă. Astfel, pentru antrenarea răspunderii contravenționale, este necesară întrunirea cumulativă a componentei intelective și a celei volitive a intenție ca formă de vinovăție, respectiv necesitatea ca subiectul să fi prevăzut rezultatul faptei pe care să-l fi urmărit sau doar acceptat.
Tribunalul constată că potrivit Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 2598/07.06.2012, valabil pentru o perioadă de 12 luni, implicit pentru data comiterii faptei, contravenientul este încadrat în gradul de handicap mintal accentuat. Or, o atare încadrare presupune întârziere mintală accentuată, cu un nivel al QI de până la 34, cu un ritm de dezvoltare lent, cu blocaje psihice, astfel cum rezultă din Ordinul Nr. 762/1992 din 31 august 2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap.
Starea de sănătate a contravenientului nu s-a ameliorat. Dimpotrivă, prin Certificatul de handicap nr. 2143/17.05.2013, după cca 1 lună de la data comiterii faptei, a fost înscris în gradul de handicap grav.
Ca atare, tribunalul identifică existența unor elemente de fapt de natură să afecteze capacitatea subiectului de a înțelege consecințele faptei sale, caz în care nu-i poate fi antrenată răspunderea contravențională.
D. urmare, în mod corect prima instanță a reținut că fapta a fost comisă fără vinovăție.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 480 alin.1 din Legea Nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, tribunalul a respins apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de către apelantul-intimat I. de POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 1416 din data de 15 mai 2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul-petent S. TASIM prin reprezentant S. F., cu domiciliul în mun. T., ., ., ., ca neîntemeiat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 septembrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. D. P. L. N. D. B.
Red.sent.civ. jud.FS
Red.Tehnored.dec.civ.jud.NL/30.09.2014
Tehnored.gref. DB/4ex.
. ex. apelant/1 ex. intimat/
| ← Pretenţii. Decizia nr. 144/2014. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 474/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
