Plângere contravenţională. Decizia nr. 259/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 259/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 259
Ședința publică de la 14 Mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. N.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta petentă S.C. F. C. S.R.L., cu sediul social în localitatea Sarichioi, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 4344 din data de 20 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE M. T., cu sediul în mun. T., ., jud. T..
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 14.05.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 12.09.2013 sub nr._, petenta S.C. F. C. S.R.L. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/26.08.2013, întocmit de intimatul I. T. DE M. T. prin care a fost amendată cu 30.000 lei (filele 4-5).
În motivare, prin plângerea introductivă, petenta a susținut, în esență, că persoanele găsite in loc. Cataloi, jud. T. în care își desfășoară activitatea petenta, erau in perioada de testare a aptitudinilor profesionale, permisa de legislația in vigoare, fără a preciza temeiul legal. A mai arătat că persoanele în cauză aveau întocmită întreaga documentație în vederea încheierii contractelor individuale de numea în condițiile în care treceau testarea în ce privește aptitudinilor profesionale, arătând petenta că și această situație permisă de legislație.
A menționat petenta faptul că cele șapte persoane nu desfășuraseră niciun fel de prestație în folosul petentei pe baza căreia aceasta să încaseze sume de bani prezente sau viitoare, nu efectuaseră niciun fel de activitate profesională.
Ulterior, la primul termen de judecată acordat în cauză, petenta, prin reprezentant, a solicitat admiterea plângerii în sensul înlocuirii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului arătând că cele trei persoane care suplineau echipa de lucru existentă pe un șantier de lucru aparținând petentei, la data de 21.08.2013, dată la care intimatul a efectuat controlul, nu dețineau contracte de muncă întrucât persoana desemnată cu atribuții de personal din cadrul societății se afla în concediu de odihnă, astfel că la revenirea acesteia s-au transmis informațiile cu privire la cei trei angajați către Registrul general de evidență a salariaților în format electronic. A depus concluzii scrise în acest sens.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată (fila 23-24), atașând un set de înscrisuri certificate pentru conformitate cu originalul (filele 25-42).
La data de 25.11.2013, petenta a depus răspuns la întâmpinare.
În temeiul art. 258 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, coroborat cu art. 33, 34 din OG 2/2001, prima instanță a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
La termenul de judecată din data de 10.12.2013, Judecătoria T. a luat act de faptul că petenta a renunțat la solicitarea privind încuviințarea probei cu interogatoriul intimatului și a probei testimoniale.
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 4344 din data de 20 decembrie_ a respins plângerea contravențională formulată de petenta ., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 26.08.2013 de către intimatul I. T. de M. T., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut că
prin procesul verbal de contravenție . nr._/26.08.2013, întocmit de intimatul I. T. de M. T., contestatoarea a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 30.000 lei, reținându-se în fapt că a primit la muncă un număr de 3 persoane fără a le întocmi contracte individuale de muncă potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr.53/2003, republicată, Codul muncii, fapta fiind prevăzută de art. 260 lit. e din Codul muncii.
Astfel, cu ocazia controlului efectuat în data de 21.08.2013, la locul desfășurării activității de către salariații contravenientei, situat în Loc. Cataloi, Jud. T., au fost identificați numiții G. I., Ivascencu F. T. și B. S. A., care prestau activitate în folosul contravenientei.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, s-a constat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Raportat la temeinicia procesului verbal de contravenție, s-a reținut, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
S-a mai arătat că, ponform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, prima instanță a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentei i s-au asigurat condițiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
În speță, prima instanță a încuviințat și administrat toate probele propuse de petentă în susținerea plângerii, însă din coroborarea acestora reiese temeinicia procesului verbal de contravenție.
Petenta nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului verbal, care apare ca temeinic și corespunzător cu adevărul judiciar dovedit în fața instanței de judecată.
Astfel, în fapt, potrivit probatoriului administrat în cauză, prima instanță a reținut faptul că numitul G. I. a declarat în data de 21.08.2013 (data controlului) agentului constatator, că lucrează în folosul contravenientei din data de 05.08.2013, în funcția de zidar, cu o durată a timpului de muncă de 8h pe zi, fară a semna contract individual de muncă, astfel cum rezultă din fișa de identificare atașată la fila 30 din dosarul cauzei. De asemenea, numitul Ivascencu F. T. a declarat în data de 21.08.2013 (data controlului) agentului constatator, că lucrează în folosul contravenientei din data de 01.08.2013, în funcția de muncitor necalificat, cu o durată a timpului de muncă de 8h pe zi, fară a semna contract individual de muncă, menționând că se află într-o perioadă de probă (fila 35).
Totodată, și numitul B. S. A. a declarat în data de 21.08.2013 (data controlului) agentului constatator, că lucrează în folosul contravenientei din data de 10.08.2013, în funcția de muncitor necalificat, cu o durată a timpului de muncă de 8h pe zi, fără a semna contract individual de muncă, fiind în perioada de probă (fila 36).
În drept, potrivit art.16 din Legea nr.53/2003, modificată și completată de Legea nr.40/2011, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
S-a mai arătat că, anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat, fiind încălcate astfel dispozițiile legale, întrucât contractele individuale de muncă ale numiților G. I., Ivascencu F. T. și B. S. A. au fost înregistrate în registrul electronic al salariaților ulterior controlului. Această acțiune întreprinsă de petentă nu este de natură a înlătura vinovăția în săvârșirea contravenției reținute în procesul-verbal, fiind ulterioară datei controlului.
Totodată, nu poate constitui un motiv de înlăturare a sancțiunii contravenționale faptul că la data de 21.08.2013, dată la care intimatul a efectuat controlul, nu dețineau contracte de muncă întrucât persoana desemnată cu atribuții de personal din cadrul societății se afla în concediu de odihnă, astfel că la revenirea acesteia s-au transmis informațiile cu privire la cei trei angajați către Registrul general de evidență a salariaților în format electronic, existând posibilitatea ca atribuțiile persoanei aflate în concediu de odihnă să fie preluate pentru perioada concediului de către un alt angajat al petentei.
În cauză, contractele individuale de muncă în discuție au fost transmise astfel: pentru G. I. contractul cu nr.927/21.08.2013, data începerii activității 05.08.2013 data primei transmiteri 21.08.2013, cod primă transmitere 20130821_38_1_10081495__; pentru Ivascencu F. T. contractul cu nr.928/21.08.2013, data începerii activității 01.08.2013, data primei transmiteri 21.08.2013, cod primă transmitere 20130821_38_1_10081495__; pentru B. S. A. contractul cu nr.926/21.08.2013, data începerii activității 10.08.2013, data primei transmiteri 21.08.2013, cod primă transmitere 20130821_38_1_10081495__.
A apreciat prima instanță faptul că, ulterior controlului, contravenienta s-a conformat dispozițiilor legale, nu constituie un motiv de înlăturare a caracterului contravențional al faptei. Aplicarea legii trebuia să se realizeze anterior desfășurării activității și nu după constatarea realizată de către ITM T., petenta având altfel posibilitatea să repete astfel de fapte de natură contravențională și să procedeze în conformitate cu dispozițiile legale doar în cazurile în care sunt depistate astfel de situații în urma controlului efectuat de către intimat.
Totodată, s-a mai reținut și durata relativ redusă pentru care au fost încheiate contractele individuale de muncă cu cele trei persoane în cauză, respectiv de 4 luni, petenta neavând astfel intenția de a le garanta acestora siguranța unui loc de muncă cu drepturile aferente. O astfel de acțiune poate fi calificată ca fiind doar o modalitate de a se conforma, în mod temporar, însă, dispozițiilor legale, ulterior controlului realizat de către intimat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale s-a constatat că, potrivit art. 260 alin. 1 lit.e) din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, fapta constând în primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
S-a reținut astfel, că amenda aplicată petentei este în cuantumul minim prevăzut de lege (10.000 lei pentru fiecare persoană identificată), fiind proporțională cu gradul de pericol al faptei, întrucât este necesară protejarea persoanelor care lucrează fără a avea încheiat un contract individual de muncă întrucât acestea sunt private de numeroase drepturi legale a căror acordare se află astfel la latitudinea celui pentru care lucrează o astfel de persoană, o asemenea situație fiind în afara limitelor legale.
S-a constatat că nu există niciun motiv pentru se coborî amenda aplicată de intimat sub cuantumul minim prevăzut de lege, prin înlocuirea acesteia cu avertisment, cu atât mai mult cu cât atingerea adusă valorii sociale protejate este substanțială și nu a avut caracter singular, fiind identificate 3 persoane primite la muncă fără a li se întocmi contract individual de muncă.
Sancțiunea este bine individualizată, fiind singura măsura care se impune pentru a determina contestatoarea să se mențină în legalitate, întrucât nu există nicio garanție că aplicarea unui avertisment ar fi suficientă pentru ca petenta să nu mai repete astfel de fapte.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel petenta S.C. F. C. S.R.L., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Intimatul I. T. DE M. T., în termen procedural, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de către ., ca nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile și sentința civilă criticată, tribunalul va reține că apelul este neîntemeiat.
În mod corect a reținut prima instanță legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, acesta fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, tribunalul reține că probatoriul administrat face dovada că apelanta este culpabilă de comiterea contravenției prevăzute de art. art. 260 lit. e din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.
În fapt, cu prilejul controlului efectuat la data de 21.08.2013, s-a constatat că S.C.F. C. S.R.L. a primit la muncă trei persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), faptă pentru care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 30.000 lei.
În drept, potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 ,,Constituie contravenție și se sancționează astfel […],,primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;
În privința solicitării de a se aprecia asupra oportunității aplicării avertismentului, se reține că, potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. Nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunile contravenționale trebuie să fie proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 3 din aceeași ordonanță, la stabilirea în concret a pericolului social trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În raport de aceste criterii legale, reținând situația de fapt concretă, se concluzionează că sancțiunea stabilită de organul constatator și menținută de către prima instanță este proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise, având aptitudinea de a îndeplini atât funcția de coerciție cât și cea de prevenție.
Se are în vedere faptul că nerespectarea prevederilor legale nu a fost una singulară, apelanta primind la muncă un număr de trei persoane. Nici perioada trecută de la începerea activității de către muncitori nu este de neglijat, cei trei lucrând în favoarea apelantei cu începere de la data de 01.08.2013, 05.08.2013, respectiv 10.08.2013, surprinderea la muncă fiind realizată la 21.08.2013.
Că apelanta s-a conformat obligației de încheiere a contractelor, fundamentează decizia de aplicare a sancțiunii minime.
Se reține că desfășurarea raporturilor juridice de muncă se efectuează în condiții anume reglementate, importanță pentru aceasta având contractul individual de muncă, care preîntâmpină abuzurile angajatorului, dar și atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor la care s-a angajat.
Cum nu este identificat vreun motiv pentru care să se dispună înlocuirea sancțiunii, văzând și prevederile art. 480 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură penală, tribunalul va respinge apelul ca neîntemeiat cu consecința menținerii sentinței ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de către apelanta petentă S.C. F. C. S.R.L., cu sediul social în localitatea Sarichioi, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 4344 din data de 20 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE M. T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., ca nefondat.
Păstrează sentința apelată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 14 Mai 2014.
Președinte, L. N. | Judecător, L. D. P. | |
Grefier, D. B. |
Red.sent.civ.jud.LMG
Red./tehnored. dec.civ.jud. NL/19.05.2014
Tehnored.gref. DB/4 ex.
. ex. apelantă/1 ex. intima
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 258/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 277/2014. Tribunalul... → |
|---|
